Plângere contravenţională. Sentința nr. 7623/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7623/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 31508/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7623
Ședința publică de la data de 27 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. M. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal și martorul I. F. M., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la audierea martorului I. F. M. ( CI ., nr._, CNP_) a cărui declarație este consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
În conformitate cu prevederile art. 94, pct. 1 Noul cod de procedură civilă, coroborat cu art. 9, alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul solicită admiterea acțiunii și anularea procesului verbal.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 24.09.2014, petentul B. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/17.09.2013 emis de I. D..
În motivare, a arătat că la data de 17.09.2013 a fost oprit de un echipaj de poliție pe motiv că ar fi depășit linia continuă în dreptul localității B., autoturismul Dacia cu nr._ . Arată petentul că nu se face vinovat de fapta reținută în procesul verbal de constatare a contravenției întrucât nu a depășit mașina, aceasta staționând și ulterior punându-se în mișcare, șoferul acesteia fiind de fapt chiar martorul asistent. Arată petentul că se afla la volanul unui autocamion de 40 tone și nu ar fi putut să depășească o dacie care circula cu viteză mult mai mare. În subsidiar a solicitat instanței înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 alin 1 din OG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii a anexat: procesul verbal de constatare a contravenției în original(fila 5), fotocopie act identitate, fotocopie dovada ., nr._
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
La data de 01.04.2014, intimata, la solicitarea instanței a depus adresa nr._ din data de 21.03.2014
La data de 25.02.2014, prin serviciul Registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
În cazul în care persoana propusă ca martor face parte din cele enumerate la art.315 alin. 1 c.pr. civ., intimata se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că, deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Arată intimata că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și probei testimoniale în care să fie audiat martorul asistent.
Așadar, consideră că I. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atâta, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislative, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept prevederile OG nr. 2/2001.
În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Prin încheierea de ședință din data de 28.01.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială în care să fie audiat martorul M. I., probe solicitate de petent și proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială în care să fie audiat martorul asistent I. F..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/17.09.2013 încheiat de I.P.J. D.– SPR C., petentul B. M. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției constând în aceea că, la data de 17.09.2013, ora 10.35, pe DN 56 km 3, a condus autotractorul marca SCANIA cu nr._, pe traseul B.-Podari, efectuând depășirea autoturismului Dacia cu nr._, aflat în mișcare, în zona de acțiune a indicatorului "depășire interzisă" încîlcând marcajul continuu și circulând pe contrasens, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 ptc. 6 din OUG 195/2002.
Pentru această fapta petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei, fiindu-i reținut permisul de conducere.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție, aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu realizate cu ajutorul unor mijloace tehnice verificate metrologic .
În cauză, săvârșirea faptei a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, în cuprinsul procesului verbal fiind menționat ca martor I. F. M., acesta fiind chiar conducătorul autoturismului marca Dacia depășit de petent.
Petentul a recunoscut efectuarea manevrei de depășire, dar a susținut că a fost nevoit întrucât autoturismul Dacia era staționat pe carosabil.
Fiind audiat martorul M. I. propus de petent, acesta a declarat că se afla în autovehiculul de tip tir condus de petent, deplasându-se din C. către Podari, iar în localitatea B., în zona de acțiune a marcajului longitudinal linie continuă, petentul a depășit un autoturism Dacia de culoare albă care era oprit pe marginea drumului, ocupând cu jumătate partea carosabilă. A mai arătat că șoferul autoturismului Dacia era în mașină și a pus mașina în mișcare după ce au trecut de acesta. Ulterior, după aproximativ 150 m, petentul a fost oprit de poliție.
Acest aspect a fost confirmat și de martorul I. F. M. care a declarat că a oprit mașina sa Dacia berlină albă în localitatea B., parțial pe partea carosabilă și parțial pe marginea drumului. În acel moment a trecut pe lângă el un tir, iar apoi martorul a pus mașina în mișcare, fiind imediat oprit de poliție la aproximativ 200-300 m și i s-a solicitat să semneze procesul verbal de contravenție. Martorul a observat că era oprit și tirul care îl depășise, dar a susținut că în zona în care era staționat și fusese depășit nu ar fi linie continuă.
În ce privește acest aspect, instanța nu îl poate reține ca real, dat fiind tocmai faptul că petentul a recunoscut că era linie continuă în zona efectuării manevrei de depășire, însă instanța constată că susținerea petentului din plângere se coroborează cu declarațiile martorilor și confirmă netemeinicia constatărilor personale ale agentului de poliție.
Se reține deci, incidența unei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, respectiv starea de necesitate prevăzută de art. 11 din O.G. nr. 2/2001, petentul fiind nevoit pentru a nu bloca circulația pe drumul public, având în vedere și gabaritul mare al autovehiculului condus de acesta, să efectueze manevra de depășire, chiar dacă nu îi era permisă.
În raport de cele menționate, instanța constată că procesul verbal de contravenție este netemeinic întocmit, petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind astfel neconfirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 coroborat cu art. 11 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a admite plângerea, a anula procesul verbal de contravenție . nr._/17.09.2013, a exonera petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei și a dispune restituirea permisului de conducere reținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. M. cu domiciliul în comuna O., ., județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/17.09.2013, exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei și dispune restituirea permisului de conducere reținut.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
09.07.2014, 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9735/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
