Plângere contravenţională. Sentința nr. 9018/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9018/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 6945/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 9018
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de petentul M. D. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul M. D., lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- procedura este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională".
În raport de dispozițiile art. 219 alin. 1 C.p.civ., instanța procedează la legitimarea petentului M. D., acesta având CI . nr._, CNP:_.
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 32 din OG nr. 2/2001 este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța pune în discuție probele solicitate de către petent prin plângerea formulată.
Petentul M. D. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul Ilcea I. D..
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul Ilcea I. D., apreciind că aceste probe sunt admisibile, putând duce la soluționarea cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 319 și urm. C.p.civ., s-a audiat martorul Ilcea I. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, conform dispozițiilor art. 323 C.p.civ.
Petentul M. D. învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului.
Petentul M. D., având cuvântul, a arătat că nu a fost vinovat de săvârșirea faptei contravenționale.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, la data de 30.04.2013, petentul M. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 21.02.2014.
În motivarea plângerii petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă și reținerea permisului de conducere, pentru faptul că a circulat cu autoturismul pe . la trecerea de pietoni de la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe sensul său de mers.
Mai arată petentul că nu este adevărat ce s-a specificat în procesul verbal întrucât pe sensul său de mers nu erau pietoni și că a semnat procesul verbal fiind forțat de împrejurări întrucât era cu clienții în mașină, iar agentul l-a amenințat că nu îi restituie actele dacă nu semnează.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus, în scop probator: proces verbal ., nr._ încheiat la data de 21.02.2014, copie CI .
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 01.04.2014 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Mai arată că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul Ilcea I. D. solicitate de petent, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că sunt admisibile putând duce la soluționarea procesului.
În cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul Ilcea I. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 23 ).
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 21.02.2014 petentul M. D. a fost sancționat pentru că, la aceiași dată, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe sensul său de mers..
Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de dispozițiile art. 135 alin. 1, lit. h din H.G. 1391/2006 potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului fiind sancționată de prevederile art. 100, alin.3, lit. a din O.U.G. 195/2002 cu amenda prevăzuta în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G .2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ încheiat la data de 21.02.2014 fiind semnat de către petent, plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 25.02.2014.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității întrucât pietonii angajați în traversarea străzii nu erau pe sensul său de mers, instanța nu poate reține că, aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de niciun mijloc de probă administrat în cauză.
În ceea ce privește declarația martorului Ilcea I. D. audiat la propunerea petentului, instanța arată că prin aceasta nu se înlătură prezumția de veridicitate a celor consemnate de către agentul constatator, întrucât martorul a declarat că . petentul era o stradă cu sens unic, având două sau trei benzii de circulație, petentul circulând pe prima banda de circulație, astfel că, chiar dacă pietonii nu se mai aflau pe prima banda de circulație( banda pe care circula petentul), petentul acea obligația să le acorde prioritate întrucât se aflau pe sensul său de mers din moment ce . era o stradă cu sens unic.
Mai mult, instanța arată că, deși se presupune că a fost de față în momentul în care petentul a fost oprit de agentul constatator, martorul Ilcea I. D. a arătat că nu poate preciza dacă petentul a semnat sau nu procesul verbal, însă analizând mențiunile actului sancționator se constată că acesta a fost semnat de petent, ceea ce sporește îndoiala cu privire la faptul că acesta ar fi observat situația de fapt relatată.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 21.02.2014, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acesteia încălcarea prevederilor art. 135 alin. 1, lit. h din H.G. 1391/2006.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei, sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, amenda fiind corect calculată, având cuantumul între limitele prevăzute de textul legal, petentului fiindu-i aplicat cuantumul minim al amenzii prevăzute de lege, astfel că instanța apreciază că sancțiunea este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii.
Pentru aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ încheiat la data de 21.02.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul M. D., domiciliat în C., .. 101, jud. D. în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul în C.,., jud. D. , ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2014.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red. CFD/Tehnored. DG
4 ex./16.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2014.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
