Plângere contravenţională. Sentința nr. 987/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 987/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 15039/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 987
Ședința publică de la 29 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent .
și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE D.-SERVICIUL DE INVESTIGARE A FRAUDELOR, având ca obiect
plângere contravetionala PVC . NR._/10.04.2013
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. V. G. pentru petenta, martorul R. N. S., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 311-323 Cod procedura civila, s-a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorului R. N. S., declarația a consemnată fiind atașată la dosarul cauzei, după care,
Av. V. G. pentru petenta a arătat că nu mai are cereri de formulat și solicită ca dezbaterea fondului cauzei să aibă loc la acest termen de judecată .
Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată și în temeiul art. 392 Cod proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei .
Av. V. G. pentru petenta solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție și pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii. In subsidiar, solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, întrucât sancțiunea aplicată este vădit disproporționată cu gravitatea faptei, lipsește gradul de pericol social în cauză.
INSTANȚA
Asupra plângerii de fata constata ca:
La data de 29.04.2013 petenta . a formulat plângere împotriva procesului verbal de contraventie . nr._ încheiat la 10.04.2013 de I. Județean de Poliție D. – Serviciul de Investigare a Fraudelor, solicitând în principal anularea procesului verbal de contraventie ca nelegal si netemeinic .
In motivarea plângerii, petenta arată că la data de 10.04.2013 în urma controlului efectuat de inspectorii din cadrul I.P.J. D. – SIF la punctul de lucru situat în Piața Centrală, s-a constatat că petenta nu eva afișat prețul de vânzare pentru banane și căpșuni, fiind indicate ca temei ale întocmirii procesului-verbal disp. art. 1 lit. H Lwgea 12/1990, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 15.000 lei.
Petenta menționează că la momentul desfășurării controlului inopinant, comerializa o gamă de peste 20 de produse, pentru toate acestea prețurile fiind afișate.
Petenta arată că la momentul controlului a prezentat toate facturile de achiziție ale mărfurilor expuse spre vânzare și notele de intrare recepție pentru aceste mărfuri, scopul întocmirii acestro documente fiind justificarea intării mărfii în gestiune pentru ca prețurile să poată fi stabilite, marfa vândută și veniturile înregistrate în evidența contabilă.
De asemenea, societatea petentă este dotată cu casă de marcat, fiind emise bonuri fiscale pentru vânzările tuturor produselor, conform dispozițiilor OG 28/1999 și HG 479/2003.
Pentru aceste motive, având în vedere lipsa oricărei dovezi potivit căreia la momentul controlului lipseaua prețurile pntu cele două produse precum și inexistența vreunui prejudiciu cauzat bugetului de stat, a apreciat că se impune admiterea plângerii și anulare procesului-verbal contestat.
Petenta nu a mai fost niciodată sancționată contravențional anterior emiterii procesului-verbal, iar amenda de 15.000 lei este foarte mare și nu ar putea decât să ducă la declanșarea rpocedurii de insolvență.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001.
În sustinerea plângerii, petenta a depus la dosar copia procesului verbal contestat.
La data de 07.06.2013 intimatul a formulat întâmpinare, prin care a a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită ca instanța să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia acesteia, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate.Susține că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, invederează că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
Mai mult, susține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești.
Consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat, a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform preved. Art. 109 alin. 1 OUG 195/2002 cu modificările ulterioare.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurările credibile.
În scop probator petenta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu martorul R. N. S..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarea situatie de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.04.2013, petenta a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 2000 lei, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 1 lit. h din Legea nr. 12/1990 Republicată. .
În fapt, la data de 10.04.2013, în urma unui control efectuat de către inspectorii din cadrul I.P.J. D.-SIF, la punctul de lucru situat în Piața Centrală s-a constată că, societatea ... nu avea afișat prețul de vânzare pentru banane și căpșuni.
Potrivit disp. art. 1 lit. h din legea nr. 12/1990 Republicată, ,, constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte:
h)omisiunea întocmirii și afișării, în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de către operatorii economici a prețurilor și tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de prețuri și tarife", fapta sancționată potrivit art. 2 lit.d din legea nr. 12/1990, în cazul în care au fost săvârșite de persoane juridice, cu amendă de la 2.000 lei la 15.000 lei.
Potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competentă sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, cu modificările si completările ulterioare ) cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei, în situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petenta, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată audierea martorei R. N. S., care este administratora societații PFA R. N., ce își desfașoara activitatea de vânzare cu amanuntul in Piata Centrala, alături de petenta.
Instanța constată că declarația martorei,, în sensul că ,, prețurile nu apucasem să le expunem pe fiecare produs " se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauza, precum și cu cele constatate prin actul sancționator.
Astfel, sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și faptul ca pe parcursul judecații petenta nu a făcut dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea menționata in procesul verbal de contravenție deși potrivit art . 249 N. c.p.civ. acesteia ii revenea sarcina probei, instanța retine că prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată procesul verbal de contravenție bucurându-se in continuare de prezumția de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.
Procesul-verbal este temeinic, comiterea contravenției rezultând din însuși cuprinsul actului constatator.
Având însă in vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, care constituie dreptul comun in materie contravenționala si care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului in ipoteza in care prezumția relativa de legalitate si temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța considera ca sancțiunea avertismentului este totuși suficienta pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor sale.
Opinia instanței se întemeiază pe de o parte pe dispozițiile art. 7 alin 3 prin care se prevede ca avertismentul se aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravențiilor respective nu prevede in mod expres aceasta sancțiune, dar si pe disp. art.5 al.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, coroborat cu art.21 al.3 din același act normativ conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Pentru considerentele mai sus expuse, având in vedere si dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite, in parte, plângerea contravențională si va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul C., .. 75, jud. D., în contradictoriu cu IPJ D..
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantumul de 15.000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.04.2013 cu „avertisment”.
Cu apel in 30 zile de la comunicare ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.01.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
Red. M.R.T/ Tehnored. L.V.2 ex./27.02.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7554/2014. Judecătoria CRAIOVA | Partaj judiciar. Sentința nr. 7177/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
