Pretenţii. Sentința nr. 2580/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2580/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 38449/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2580/2014
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. C. Județean de Urgență C. și pe pârâta D. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta personal, intimata fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la identificarea pârâtei care se legitimează cu CI, ., nr._, CNP_.
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 94 lit. j NCPCiv coroborate cu dispozițiile art. 107 alin. 1 N.C.p.civ., este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, raportat la obiectul și natura cauzei, precum și la natura și complexitatea probatoriului necesar soluționării fondului, instanța, după ascultarea părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de șase luni.
Pârâta arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Pârâta solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri, solicitată de reclamant.
Pârâta arată că este de acord cu proba solicitată de reclamant.
Instanța, constatând că proba cu înscrisuri, solicitată de ambele părți, este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 NCPCiv, o încuviințează.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată prin întâmpinare.
Pârâta solicită admiterea excepției, întrucât a fost victima unui accident de circulație, iar în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că nu a fost vinovată de producerea accidentului, astfel că cheltuielile de spitalizare trebuie suportate de partea care a fost găsită vinovată de producerea accidentului.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Pârâta solicită admiterea excepției întrucât a fost internată în spital în urmă cu cinci ani, fiind externată în anul 2009, iar termenul de prescripție, de trei ani, s-a împlinit in anul 2012; arată de asemenea, că pe perioada cât a fost internată în spital nu i s-a adus la cunoștință că trebuie să suporte cheltuielile de spitalizare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 18.11.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_ reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâta D. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3285,30 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu acordarea serviciilor medicale.
În motivare reclamantul a arătat că pârâta a fost internată în secția chirurgie în perioada 10.05-15.05.2009, contravaloarea zilelor de spitalizare fiind în cuantum de 3285,30 lei, sumă care nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.998 și art.999 C.civil și ale art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că pârâta avea obligația să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția autorului faptei ilicite, chiar și numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior promovării acțiunii in instanța, astfel că se poate prezuma ca pârâta își recunoaște culpa prevăzută de dispozițiile art.998-999 C.civ, constatând in omisiunea sau neglijența de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectată de o altă persoană care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
Totodată a specificat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită care constă in neformularea unei plângeri penale împotriva persoanei responsabile pentru a atrage incidența prevederilor art.313 din Legea nr.95/2006; prejudiciul cauzat unității care constată in contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării; raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și de prejudiciul produs, in momentul săvârșirii faptei.
De asemenea, a menționat că suma pretinsă cu titlu de despăgubire reprezintă o creanță bugetară, iar termenul de prescripție este supus prevederilor art. 131 din OG nr. 92/2003, fiind de 5 ani.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998, 999 C.civil, art.112 C. proc. civ., art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Cererea a fost scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 2 din OUG nr. 80/2013.
Legal citat, pârâta a depus întâmpinare la data de 12.12.2013 prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu motivarea că termenul de 3 ani a fost depășit și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, in condițiile in care nu a săvârșit nici o faptă ilicită.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La acest termen de judecată, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În perioada 10.05-15.05.2009 pârâta D. A. a fost internată în cadrul S. C. Județean de Urgență C., secția chirurgie, beneficiind de asistență medicală și tratament medicamentos, contravaloarea acestora pe perioada internării fiind in cuantum de 3285,30 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
În drept, instanța constată că potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”.
Potrivit art. 248 alin. 1 din Cod proc civ "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța reține:
Acțiunea civilă, ca ansamblu de mijloace procesuale din care se poate realiza protecția juridică a drepturilor subiective și a situațiilor juridice ocrotite de lege, trebuie exercitată cu respectarea anumitor condiții generale ce se identifică în același timp cu condițiile necesare pentru ca o persoană fizică sau juridică să poată fi parte in proces.
Astfel, se impune a fi verificate atât condiția formulării unei pretenții, cât și celelalte cerințe, respectiv interesul promovării acțiunii, capacitatea si calitatea procesuala.
În analiza excepției invocate, instanța reține ca identitatea intre persoana chemata in judecata si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecatii conditioneaza solutionarea in fond a pricinii, justificand calitatea procesuala a paratului.
Prin cererea introductiva de instanta, reclamantul a solicitat despagubirea sa de catre pârâtă cu contravaloarea asistentei medicale acordate acesteia, aratand in considerentele de fapt ale cererii ca aceasta obligatie îi incumba ca o consecinta a faptului ca a beneficiat de servicii si nu a efectuat demersurile pentru a identifica persoana care se face vinovată de agresiune sau accident.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, respectiv prevederile art. 998-999 Cod civil, condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite a unei persoane, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăția autorului faptei ilicite.
Instanța reține că excepția lipsei calității procesuale pasive nu este intemeiată, condițiile angajării răspunderii civile delictuale urmând a fi analizate pe fondul cauzei. Faptul că pârâta a fost internată in spital și a beneficiat de asistență medicală ii atribuie calitate procesuală pasivă.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu de instanță, reține:
In ceea ce privește legea aplicabilă raportului juridic dedus judecații, instanța reține că potrivit art. 2664 din Codul civil din 2009 "prezentul cod întră in vigoare la data care va fi stabilită in legea pentru punerea în aplicare a acestuia", iar potrivit art. VIII Legea nr. 79/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, acesta intră in vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Potrivit art. 201 din Legea nr. 79/2011 "prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării in vigoare a Noului cod civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit".
In ceea ce privește momentul de la care a inceput să curgă termenul de prescripție instanța reține că acesta este reprezentat de data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Având in vedere că termenul a inceput să curgă la 15.05.2009, instanța apreciază că legea aplicabilă este Cod civil de la 1864.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. art. 998 și art. 999 Cod civil, referitoare la răspunderea civilă delictuală, solicitând plata contravalorii serviciilor medicale acordate pârâtului ca și pagubă pricinuită spitalului prin fapta ilicită a acestuia de a solicita prestarea în favoarea sa a unor servicii medicale, fără a face dovada că aceasta a fost victima unui accident.
Ca atare, este vorba în speță despre o acțiune în răspundere civilă delictuală, căreia i se aplică în ceea ce privește prescripția extinctivă dispozițiile art.3 alin.1 și art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, conform cărora termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Sub aspectul termenului de prescripție aplicabil și al datei de la care acesta începe să curgă, instanța nu poate reține susținerea reclamantului conform căreia suma pretinsă cu titlu de despăgubire este o creanță bugetară, conform dispozițiilor Codului fiscal, fiind un venit bugetar întrucât aceasta nu rezultă dintr-un raport de drept material fiscal, în sensul art.21 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ci dintr-un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Așadar, având în vedere că reclamantul a cunoscut paguba și pe cel care se face vinovat de ea chiar din momentul în care pârâtul a fost externat, respectiv de la data de 15.05.2009, instanța reține că de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Întrucât nu s-a făcut dovada că ar fi intervenit în speță vreo cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție și nici nu s-a solicitat repunerea în termenul de prescripție extinctivă, instanța constată că acest termen s-a împlinit la data de 15.05.2012, potrivit art. 181 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Cum acțiunea a fost introdusă la data de 15.11.2013, conform datei poștei, instanța constată că la acel moment era prescris dreptul reclamantului la acțiune, motiv pentru care va admite excepția prescripției, invocată din oficiu și va respinge acțiunea ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată prin întâmpinare ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge cererea, formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta D. A., cu domiciliul în C., ., jud. D., ca fiind intervenită prescripția dreptului material la acțiune.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Hte. CCE/4ex/06.03.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3633/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2951/2014.... → |
|---|
