Reexaminare taxe de timbru. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 28781/215/2013
Dosar nr. 28._ - Partaj bunuri comune –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 14.910
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 2 DECEMBRIE 2014
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER: Ș. T.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 25 noiembrie 2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind pe reclamantul G. D. G. și pe pârâții O. G. și O. C., având ca obiect partaj bunuri comune.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 26 august 2013 și înregistrată cu nr. 28._, reclamantul G. D. G. a chemat în judecată pe pârâții O. G. și O. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune obținute de aceștia în cote de câte 1/2 pentru fiecare, cu atribuirea către pârât în natură a bunurilor, obligarea acestuia la achitarea sultei către soția pârâtă precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că acesta a împrumutat pârâtului O. G. suma de 14.900 euro, echivalentul a 64.395 lei, conform contractului de împrumut autentificat cu nr. 1857/30.09.2011 la BNP T. F. și G. L., împrumut ce trebuia restituit la data de 30.12.2011; întrucât debitorul nu i-a restituit acești bani, creditorul reclamant a solicitat formarea unui dosar de executare silită, înregistrat cu nr. 98/E/2012 la B. J. C..
În continuarea motivării acțiunii reclamantul a mai precizat că executorul judecătoresc i-a comunicat faptul că nu poate continua executarea silită, deoarece debitorul nu deține niciun bun propriu, bunurile lui fiind dobândite în coproprietate cu soția pârâtă, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.
Reclamantul a mai învererat că bunul comun al soților, ce solicită a fi partajat este compus din imobilul situat în C., .. 12, ., apt. 5, județul D., deținut conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 617/31.01.1985 la fostul notariat de Stat Județean D. și documentația cadastrală întocmită în iulie 2001 cu nr. Cadastral 5050/1;5.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 817 C.pr.civ.
La dosar s-au depus în scop doveditor, xerocopii de pe contractul de împrumut autentificat cu nr. 1857/30.09.2011 la BNP T. F. și G. L., încheierea nr. 5351/2.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, prin care a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului O. G. în baza titlului executoriu, somația nr. 98/13.12.2012, adresa nr._/22.10.2012 emisă de Primăria Mun. C., proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 98/7.12.2012, încheierea nr._/21.12.2012 a OCPI prin care a fost notată începerea urmăririi silite a imobilului deținut în coproprietate de către debitorul pârât, proces-verbal de imposibilitatea stabilirii unui preț de comun acord și numirea unui expert evaluator nr. 98/11.03.2013, raportul de evaluare întocmit de către expertul evaluator G. M. din aprilie 2013, asupra imobilului situat în C., .. 12, ., apt. 5, județul D., proces verbal de stabilire a prețului de vânzare la licitație nr. 98/5.04.2013, împuternicire avocațială.
Deși legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare și nici acte în apărare.
Din cuprinsul adresei nr._/22.10.2012 emisă de Primăria Mun. C. – Direcția Impozite și Taxe rezultă că în evidențele fiscale numitul O. G. figurează în proprietate cu un imobil clădire situat în C., .. 12, ., apt. 5, județul D., deținut în coproprietate cu soția sa, așadar el nu deține în proprietate bunuri proprii.
La data de 18 martie 2014, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul G. D. G., împotriva pârâților O. G. și O. C. și s-a constatat că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei ca bun comun, imobilul cu destinația de locuință compus din apartament cu 3 camere și dependințe situat în C., .. 12, ., apt. 5, județul D., edificat din cărămidă, cu suprafața de 68,47 mp, decomandat bilateral, având nr. cadastral 5050/1;5, fără CF, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 617/31 ianuarie 1985, autentificat la fostul Notariat de Stat Județean D..
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de câte 1/2 pentru fiecare din cei doi pârâți precum și numirea unui expert specialitatea evaluare proprietăți imobiliare, pentru evaluarea la valoarea actuală de circulație a monedei naționale și lotizarea bunului, stabilind onorariu de expert în cuantum de 1.000 lei în sarcina reclamantului.
S-a stabilit termen pentru soluționarea fondului cauzei la 29 aprilie 2014.
Prin adresa nr. 58.642/5.04.2014 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. expert specialitatea evaluare proprietăți imobiliare L. T., prin care s-a individualizat imobilul în litigiu, evaluându-se construcția la suma de 228.000 lei( echivalent a 51.915 euro), valoarea lotului fiecăruia dintre cei doi pârâți fiind de 114.000 lei și propunându-se două variante de lotizare fizică a acestui bun, prin care s-a repartizat alternativ în loturile fizice ale fiecăruia din cei doi foști soți, părțile neavând de formulat obiecțiuni la această expertiză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin contractul de împrumut autentificat cu nr. 1857/30.09.2011 la BNP T. F. și G. L., reclamantul a împrumutat pârâtului suma de 14.900 euro, echivalentul a 64.395 lei, ce urma a fi restituită la data de 30.12.2011.
Pentru că debitorul nu a achitat suma la care a fost obligat prin acest contract ce constituie titlu executoriu, prin încheierea de ședință nr. 5351/2.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu – contractul de împrumut autentificat cu nr. 1857/30.09.2011 la BNP T. F. și G. L..
Ulterior, s-a format dosarul de executare nr. 98/E/2012 al B. J. C., în cadrul căruia s-au efectuat mai multe acte de executare, iar ulterior s-a identificat de către executorul judecătoresc bunul imobil deținut de debitor în codevălmășie cu soția sa, situat în C., .. 12, ., apt. 5, județul D., edificat din cărămidă, cu suprafața de 68,47 mp, decomandat bilateral, având nr. cadastral 5050/1;5, fără CF, compus din apartament cu 3 camere și dependințe; așadar s-a constatat ulterior că imobilul urmărit pentru executarea titlului executoriu, este proprietatea debitorului și a soției sale, neputând fi urmărit fără o partajare prealabilă a acestui bun comun.
Imobilul sus menționat a fost dobândit de către pârât și soția sa, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 617/31 ianuarie 1985, autentificat la fostul Notariat de Stat Județean D., în schimbul prețului de 110.000 lei, achitat integral de cumpărători.
Așadar, din probele administrate în cauză rezultă că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei ca bun comun, imobilul cu destinația de locuință compus din apartament cu 3 camere și dependințe situat în C., .. 12, ., apt. 5, județul D., edificat din cărămidă, cu suprafața de 68,47 mp, decomandat bilateral, având nr. cadastral 5050/1;5, fără CF, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 9725/31 ianuarie 1985, autentificat la fostul Notariat de Stat Județean D..
În timpul căsătoriei, împărțirea bunurilor comune ale soților poate avea loc și la cererea creditorilor personali ai unuia dintre soți; conform prevederilor art. 353 din codul civil, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorii personali ai acestuia pot cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței lor.
Bunurile atribuite prin împărțire, la cererea creditorilor, devin obiectul dreptului de proprietate exclusivă al fiecăruia dintre soți.
Dreptul creditorilor personali ai soților de a cere împărțirea bunurilor comune, în timpul căsătoriei este un drept propriu al acestora și constituie o măsură de excepție prin care se atenuează regula instituită în alin.1 al art. 353 din codul civil, potrivit căreia bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Astfel, deși legea interzice creditorilor personali ai soților de a urmări bunurile comune, totuși le permite de a cere împărțirea acestor bunuri, care, ca efect al partajului, devenind bunuri proprii ale fiecăruia dintre soți, vor putea fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre ei.
Această soluție consacrată de Codul Civil este de natură să asigure, pe de-o parte, destinația economică concretă a comunității de bunuri a soților, cea de satisfacere a nevoilor comune ale căsniciei, iar pe de altă parte să garanteze și să dea certitudine și securitate raporturilor juridice ale soților cu alte persoane în cadrul circuitului civil general; prevederea legală prin care se conferă creditorilor personali ai unuia din soți dreptul de a cere împărțirea bunurilor comune este o dispoziție restrictivă, derogatorie de la regimul legal al comunității, fiind de strictă interpretare.
Dreptul creditorilor personali ai unuia din soți de a cere împărțirea bunurilor comune poate fi exercitat numai după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor și numai dacă bunurile proprii ale acestuia sunt insuficiente pentru acoperirea creanțelor creditorilor personali. Deci, acțiunea creditorilor personali de a cere împărțirea bunurilor comune are caracter subsidiar.
Respectarea acestor condiții de către creditorii personali înainte de a solicita împărțirea bunurilor comune este obligatorie. Ordinea în care pot fi urmărite bunurile proprii și cele comune este imperativ stabilită de lege.
Așadar, creditorul trebuie să aibă un interes serios și legitim pentru a intenta acțiunea de partaj bunuri comune în timpul căsătoriei, iar un asemenea interes există atunci când debitorul este insolvabil, așa cum este cazul în speța de față.
Referitor la urmărirea imobilelor proprietate comună, în cuprinsul dispozițiilor art. 871 c.proc.civ. se menționează astfel: „ Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora. La cererea creditorului, acțiunea în împărțeală poate fi notată în cartea funciară.
Până la soluționarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de drept suspendată. Dacă nu s-a făcut decât cerere de partaj, până la soluționarea acesteia, prin hotărâre rămasă definitivă, se suspendă prescripția dreptului la acțiune contra debitorului coproprietar sau devălmaș.
Creditorii personali pot urmări însă cota parte determinată a debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fără a mai fi necesar să ceară partajul, dacă ea este neîndoielnic stabilită și lămurită și este înscrisă, prin arătarea unei fracțiuni, în cartea funciară. În acest caz, coproprietarii vor putea cere punerea în vânzare a întregului imobil aflat în coproprietate în condițiile prevăzute la art. 822 ”.
Potrivit art. 339 din codul civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.
În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția bunurilor prevăzute de art. 340 din codul civil, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Proprietatea soților asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmășie care se păstrează și după desfacerea căsătoriei prin divorț, până la data când se face împărțirea lor. În acest sens, dispozițiile art. 356 din codul civil prevăd că „ Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei – părți ce revine fiecăruia”.
Soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc, fiind obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenție matrimonială nu s-a prevăzut altfel, aceste obligații fiind instituite prin dispozițiile art. 325 din codul civil.
În cadrul procesului de partaj se stabilește contribuția fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune, iar cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia, efectivă, reală, la dobândirea și la conservarea bunurilor.
Prezumția relativă de comunitate prevăzută de art. 339 din codul civil, poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.
Conform art. 343 din codul civil, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, iar dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă.
Bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această dobândire. Contribuția poate fi directă, constând în munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, ca în cazul muncii depuse de oricare din soți în gospodărie.
În stabilirea aportului fiecărui soț se va lua în considerare așadar și munca depusă în gospodărie, această activitate fiind esențială în viața ambilor soți. În acest sens sunt și dispozițiile art. 326 din codul civil, în care se menționează că „ Munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei”.
C.-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar când nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, instanța va împărți bunurile comune în părți egale între soți.
Legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților.
În cuprinsul dispozițiilor art. 357 din codul civil se prevede că în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota - parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunului comun, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
Se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 364 alin. 2, în care se prevede că soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor.
În speță, ambii soți au avut venituri în timpul căsătoriei, ambii au contribuit la desfășurarea muncii în gospodărie și întrucât din probele administrate nu s-a putut determina contribuția certă a pârâților la dobândirea bunului comun ce urmează a fi reținut la masa partajabilă, instanța va constata că bunul dovedit în cauză este dobândit prin contribuția egală a soților, întrucât aprecierea unor contribuții diferențiate trebuie să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic.
În raport de cele arătate, instanța constată că acțiunea precizată formulată de reclamant este întemeiată și urmează a fi admisă în parte.
Astfel, instanța va reține în masa partajabilă bunul imobil dovedit și, potrivit principiului conform căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, prevăzut de art. 1143 alin.1 teza 1 din codul civil și conform prevederilor art. 353, art. 355 alin. 1 și 2 și art. 357 din codul civil, art. 983 C.proc.civ., instanța va dispune împărțirea bunului comun în cote de câte 1/2 pentru fiecare din cei doi pârâți.
Instanța va dispune omologarea raportului de expertiză efectuat de ing. expert specialitatea evaluare proprietăți imobiliare L. T. și va atribui întregul bun pârâților, într-o variantă în care imobilul cu destinația de locuință compus din apartament cu 3 camere și dependințe situat în C., .. 12, ., apt. 5, județul D., edificat din cărămidă, cu suprafața de 68,47 mp, decomandat bilateral, având nr. cadastral 5050/1;5, fără CF, să fie inclus în lotul fizic al pârâtului O. G., acesta urmând a achita sultă pârâtei, avându-se în vedere că acesta este debitor insolvabil față de creditorul G. D. G., iar scopul promovării prezentei acțiuni este posibilitatea executării silite a acestui debitor, care nu deținea bunuri în proprietate exclusivă, care să poată fi executate în vederea recuperării creanței de către creditorul reclamant G. D. G., criteriile de adoptare de către instanță a unei astfel de măsuri fiind acelea că bunurile imobile sunt mai ușor de administrat astfel, de către cel care are posesia lor precum și dispozițiile art. 676 din codul civil și art. 987c.proc.civ. privitoare la criteriile de atribuire în natură a bunurilor.
În temeiul dispozițiilor art. 988 c.proc.civ., instanța va stabili un termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă - republicată, instanța urmează să oblige pârâtul O. G. să achite către stat suma de 11.400 lei reprezentând ajutor public judiciar pentru scutirea reclamantului G. D. G. de la plata taxei de timbru, acordat prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 15 octombrie 2013, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Văzând și prevederile art. 453 alin. 1 c.proc.civ., instanța va obliga pârâtul O. G. către reclamant la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cuantumul onorariului de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul G. D. G., cu domiciliul ales în București, sector 6, .. 99, ., apt. 65, împotriva pârâților O. G. și O. C., ambii cu domiciliul în C., .. 12, ., apt. 5, județul D..
Dispune ieșirea din indiviziune în cote de câte 1/2 pentru fiecare din cei doi pârâți.
Confirmă raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea evaluare proprietăți imobiliare L. T. și atribuie pârâților imobilul în următoarea variantă:
Lotul nr. I, în valoare de 228.000 lei, se atribuie pârâtului O. G., care va primi în natură imobilul cu destinația de locuință compus din apartament cu 3 camere și dependințe situat în C., .. 12, ., apt. 5, județul D., edificat din cărămidă, cu suprafața de 68,47 mp, decomandat bilateral, având nr. cadastral 5050/1;5, fără CF, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 617/31 ianuarie 1985, autentificat la fostul Notariat de Stat Județean D..
Față de valoarea lotului său, aceea de 114.000 lei, urmează a achita pârâtei O. C. cu titlu de sultă suma de 114.000 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 114.000 lei, se atribuie pârâtei O. C., care nu va primi bunuri în natură, iar față de valoarea lotului său, aceea de 114.000 lei, urmează a primi de la pârâtul O. G. cu titlu de sultă suma de 114.000 lei.
Stabilește termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Obligă pârâtul O. G. să achite către stat suma de 11.400 lei reprezentând ajutor public judiciar pentru scutirea reclamantului G. D. G. de la plata taxei de timbru, acordat prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 15 octombrie 2013, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Obligă același pârât către reclamant la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cuantumul onorariului de expert.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 2 decembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
R. B. Ș. T.
Red. R.B.
Tehn. Ș.T..5 EX.
05.01.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9812/2014.... | Curatelă. Sentința nr. 07/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
