Reexaminare taxe de timbru. Sentința nr. 21/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 43441/215/2013
DOSAR NR._ - divorț fără minori -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.10. 2014
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE – R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER – L. N. N.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile având ca obiect divorț, formulată de reclamantul Mușătescu S. V., împotriva pârâtei Mușătescu R. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat C. V., pârâta personal și asistată de avocat Terpovici M. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, părțile prezente au depus la dosar înscrisuri.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prezent personal și asistat de avocat C. V., având cuvântul pe fondul cauzei, a solicitat instanței admiterea în parte a acțiunii, admiterea în parte a cererii reconvenționale, desfacerea căsătoriei, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de C., respingerea cererii pârâtei privind obligarea reclamantului la plata despăgubirilor materiale și morale față de pârâtă, pentru că cererea a fost formulată în scop șicanatoriu, proteza oculară existând anterior căsătoriei, afecțiunea oculară a pârâtei neputând fi imputată reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta, prezentă personal și asistată de avocat Terpovici M. E., având cuvântul pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea acțiunii, admiterea cererii reconvenționale, desfacerea căsătoriei din culpa reclamantului, reluarea de către pârâta- reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de C., admiterea cererii pârâtei privind obligarea reclamantului la plata despăgubirilor materiale și morale față de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
J U D E C A T A
Asupra cererii de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.12.2013, sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., reclamantul Mușătescu S. V., a chemat în judecată pe pârâta Mușătescu R. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți si înregistrată sub nr. 1833/24 octombrie 1992, în Registrul de Stare Civilă al Primăriei C., județul D., precum si reluarea de câtre pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de C., fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat ca soții s-au căsătorit la data de 24 octombrie 1992, din relațiile lor nu au rezultat copii, iar părțile s-au despărtit in fapt, în urmă cu 3 ani, datorită detașării și lipsei de interes dintre părți, astfel încât relațiile de căsătorie sunt grav și iremediabil vătămate, fără a se mai putea relua.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 373 lit. b și c cod civil, art. 379 alin. 1 și art. 383 alin. 3 cod civil.
La dosar s-au depus următoarele acte: certificatul de căsătorie în original, xerocopii de pe cărțile de identitate ale părților, împuternicire avocațială, proces verbal de prezență la ședința de informare privind avantajele medierii, emis de Cabinetul de Avocat D. P., dispoziția de achitare a taxei de timbru.
La data de 07.02.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți si înregistrată sub nr. 1833/24 octombrie 1992, în Registrul de Stare Civilă al Primăriei C., județul D., din culpa exclusivă a reclamantului, reluarea de câtre pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de C., obligarea reclamantului la despăgubiri in favoarea pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării și cererii reconvenționale, a arătat pârâta reclamantă, că realul motiv al desfacerii căsătoriei, este relația extraconjugală pe care reclamantul o are în prezent, această situație având repercursiuni asupra sănătății pârâtei reclamantei, aceasta fiind supusă unei intervenții chirurgicale la ochiul stâng.
În drept și-a întemeiat cererea reconvențională pe dispozițiile art. 209 C.pr.civ.
S-au depus la dosar de către pârâta reclamantă, înscrisuri medicale.
La data de 25.02.2014, s-a depus la dosar de către reclamant, întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtă, prin care solicită respingerea cererii reconvenționale ca fiind neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a arătat reclamantul că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a acestuia, întrucât părțile s-au despărțit în fapt în condiții amiabile, după ce în prealabil relațiile dintre părți erau distante, pârâta refuza să întrețină relații intime și nu își dorea copii.
A menționat reclamantul că solicitarea pârâtei privind obligarea sa la despăgubiri in favoarea pârâtei, este neîntemeiată, pentru că prin desfacerea căsătoriei, parata nu suferă nici un prejudiciu material sau de imagine, iar pârâta are probleme de sănătate din copilărie, afecțiunea oculară a acesteia se datorează unui accident suferit in copilărie, ce a determinat intervenții medicale.
La data de 01.04.2014, s-a depus la dosar de către pârâtă, precizare la întâmpinarea și cererea reconvențională prin care a arătat că înțelege să precizeze cuantumul despăgubirilor la suma de 15.000 lei și solicită daune morale în cuantum de 50.000 lei.
La solicitarea părților, instanța a încuviințat in scop probatoriu, pentru dovedirea acțiunii și cererii reconvenționale, administrarea probei testimoniale, fiind audiati la termenul din data de 13.05.2014, martora Mușătescu E., propusă de reclamant și martorele C. Ș. și C. N., propuse de pârâtă, iar la termenul de judecată din data de 10. 06. 2014 martorul Mușătescu M., propus de reclamant.
La termenul de judecată din data de 13.05.2014, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reciproc al părților, interogatoriile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Față de materialul probator administrat în cauză, instanța constată faptul că soții s-au căsătorit la data de 24 octombrie 1992, din relațiile lor nu au rezultat copii și, după cum rezultă din depoziția martorei Mușătescu E., propusă de reclamant, în calitate de mamă a acestuia, soții au locuit o perioadă la mama reclamantului, după care pârâta a plecat la părinții săi, spunând că are nevoie de sprijin, luându-l și pe reclamant cu ea.
Deseori, pe parcursul căsătoriei, pârâta a avut un comportament necorespunzător, deoarece de multe ori îl izgonea de acasă pe reclamant, acesta întrocându-se in domiciliul său, personal ea a văzut mesajele pe telefonul lui mobil, prin care ea îl izgonea pe pârât de acasă și îi spunea să nu se mai întoarcă la ea.
Nu cunoaște martora motivul pentru care ea îl izgonea mereu și îl umilea, bănuiesc faptul că nu mai avea afecțiune față de el și nu –l mai respecta.
La început, parata era o bună gospodină, după care a refuzat să mai facă menajul sau să gătească.
A declarat martora că personal, în anul 2013, a ascultat convorbirea telefonică dintre parată și fiul acesteia, acesta din urmă reproșându-i că timp de circa 27 luni, ea a refuzat să aibă legături intime cu el, personal martora a auzit când pârâta l-a intrebat dacă este singur in cameră, pentru că ceea ce el a spus, este secretul lor și nu trebuie să știe altcineva.
Reclamantul i-a reproșat că a ascultat convorbirea telefonică susmenționată, spunând că este secretul părților.
A arătat martora că nu este adevărat că fiul său intreține relații extraconjugale cu alte femei, de altfel, el locuiește la martoră, aceasta îi face menajul, îi gătește și ar cunoaște dacă este cu altcineva.
În anul 2002, soții au plecat de la domiciliul martorei, după ce locuiseră 10 ani, de la încheierea căsătoriei.
Începând cu anul 2008, in mod periodic, parata îl izgonea pe reclamant de acasă făcându-i bagajul și somându-l ca până se întoarce ea de la serviciu, să plece la mama lui acasă.
Reclamantul i se plângea deseori martorei de acest comportament al pârâtei.
In anul 2010, la ultima izgonire, pârâta l-a amenințat pe reclamant că dacă nu iși ia toate hainele, le va arunca la tomberon.
La începutul căsătoriei, in anul 1992, reclamantul lucra in armată, a mai stat doi, trei ani, după care a plecat, deoarece era prea stresant mediul, contactând o afecțiune auriculară, care i-a afectat auzul, ulterior s-a mai angajat in mediul civil, la diverse firme, el fiind susținut de părinții săi financiar, tot timpul căsătoriei.
De când s-au căsătorit și soții locuiau la domiciliul martorei, pârâta era foarte geloasă pe reclamant, in mod nejustificat, intrerzicându-i să vorbească chiar și cu vecinele de sex feminin.
Pârâta i-a interzis să vorbească chiar și cu colegele de serviciu sau de școală, făcând scandal când auzea că vorbește cu vreo femeie.
Pârâta era inconștientă atunci când refuza de peste doi ani să aibă relații intime cu reclamantul, martora considerând că ea nu și-a făcut datoria de soție față de el, de aici pornind deteriorarea relațiilor dintre soți.
A declarat martora că știe de la pârâtă că din copilărie are o afecțiune la ochiul stâng, in urma unui traumatism provocat de un alt copil, iar pe parcurs s-a transformat in tumoare, operându-se prin anul 1991 la Moscova, insă ea și-a pierdut vederea.
Pârâta i-a spus personal că nu vede cu ochiul stâng, discuția fiind în anul 1992, anterior căsătoriei; îi cerea martorei să poziționeze televizorul, încât să poată vedea cu ochiul drept.
Pârâta nu a avut nicio remuscare pentru despărțirea soților, ea însăși l-a izgonit de mai multe ori, chiar și ultima oară când s-au despărțit, motiv pentru care nu avea ce să regrete.
A mai precizat martora că nu crede că pârâta a plâns după fiul acesteia, și chiar dacă ar fi fost așa, nu putea să i se agraveze afecțiunea oculară, întrucât oricum nu vedea cu ochiul stâng; după 20 ani de căsnicie, martora nu crede că pârâta că a regretat despărțirea, atâta timp cât ea îl tot izgonea de acasă.
Martorul Mușătescu M., propus de reclamant, in calitate de tată al acestuia, a declarat că că soții au locuit timp de 10 ani la domiciliul martorului, după care pârâta a plecat la părinții săi, spunând că are nevoie de sprijin, luându-l și pe reclamant cu ea.
Deseori, pe parcursul căsătoriei, pârâta a avut un comportament necorespunzător, deoarece de multe ori îl izgonea de acasă pe reclamant, acesta întorcându-se in domiciliul martorului, iar in vara anului 2010, el s-a întors definitiv acasă, fiind izgonit de către pârâtă, aceasta împachetându-i toate lucrurile și spunându-i să nu se mai întoarcă la ea.
O perioadă câte reclamantul nu a avut serviciu, pârâta și mama acesteia, îi reproșau permanent că nu aduce bani în casă, fapt neadevărat, deoarece, el și soția lui îi dădeau zilnic bani reclamantului.
După o perioadă, de la încheierea căsătoriei, pârâta a început să nu se mai ocupe de menaj, de gospodărie, întrucât era mereu in stare de somnolență datorită medicamentelor.
A declarat martorul că atunci când soții s-au căsătorit, pârâta nu vedea cu ochiul stâng, ea fusese operată din anul 1991, fiul său a stiut aceasta, însă a acceptat, ulterior, a ajutat-o să se trateze la diverse clinici, din București.
Soții nu au avut copii minori.
Zilnic pârâta, îi telefona reclamantului, care o ducea și lua de la serviciu, de asemenea, reclamantul i-a ajutat pe părinții și bunicul pârâtei, atunci când aceștia aveau probleme de sănătate.
Reclamantul a avut afecțiune față de pârâtă întotdeauna, însă aceasta nu a avut afecțiune față de el, fapt dovedit prin comportamentul ei de a-l izgoni periodic.
Pârâta era foarte geloasă, îi interzicea reclamantului să vorbească cu orice femeie, chiar și cu colege de serviciu.
A arătat martorul că nu este adevărat că vreodată fiul său a întreținut relații extraconjugale cu alte femei.
Într-o zi, a declarat martorul, când fiul său discuta in parcare cu o consăteancă, mama reclamantei, a început să strige pe fereastră, cine este femeia cu care discută și ce vorbește cu ea.
Martorul a învederat că de când s-au despărțit in fapt soții, reclamantul locuiește cu martorul și soția sa, ei îi fac menajul, și niciodată nu a adus o altă femeie acasă.
Personal martorul, a văzut deseori mesaje pe telefonul mobil al reclamantului, prin aceste sms-uri, in număr foarte mare, pârâta îi spunea reclamantului să nu se mai întoarcă vreodată la ea acasă.
Pârâta era foarte nervoasă, nu suporta discuții contradictorii și lua tratamente medicale pentru afecțiunile nervoase pe care le avea.
Martorul a precizat că de la început, pârâta a fost foarte nervoasă, însă fiul său a acceptat aceasta, atunci când s-a căsătorit cu ea; pârâta l-a amenințat deseori pe fiul său că se va sinucide, chiar de curând a reiterat această dorință.
În perioada 1992- 2010, pârâta, era foarte respectuoasă cu martorul și soția acestuia, însă în realitate, în relațiile dintre soți, îl amenința, îl jignea și îl trimitea permanent la noi pe reclamant.
Când soții locuiau la noi, ei își găteau separat de martori.
Atunci și acum, pârâta zilnic lua medicamente somnifere, pentru a se calma.
Cât timp reclamantul s-a operat pentru litiază renală, in anul 2013, iar acesta se afla sub anestezie, pârâta i-a luat telefonul mobil, căutând toate convorbirile cu eventuale femei; costurile operației reclamantului, martorul și soția sa le-au suportat.
M., reclamantul a sperat că parata își va reveni, în sensul că va deveni mai calmă și se va comporta ca o adevărată soție.
A mai declarat martorul că nu este adevărat că pârâta a suferit datorită despărțirii de reclamant, nu a plâns, iar afecțiunea la ochi exista anterior căsătoriei, nu avea ce să i se agraveze, atâta timp cât nu vedea cu un ochi din 1991; de altfel, pârâta nu a ținut la reclamant, permanent l-a izgonit in toți anii de căsătorie, martorul considerând că relațiile dintre soți nu mai pot fi reluate, iar pârâta este vinovată exclusiv de destrămarea lor.
Martora C. Ș., propusă de pârâta reclamantă, în calitate de mamă a acesteia, a declarat că soții au locuit o perioadă la domiciliul martorei, până in urmă cu circa un an jumătate, când reclamantul a fost izgonit din domiciliul conjugal, de către pârâtă.
A declarat martora că pârâta era nemulțumită de faptul că zilnic, mama reclamantului îl chema pe acesta la ea acasă, pentru a o ajuta la treburile gospodărești.
Reclamantul rămânea la mama lui acasă, deseori, noaptea, chiar și a doua zi, iar pârâta se supăra, reproșându-i aceasta și spunându-i să plece și să nu se mai întoarcă la ea.
Pârâta era o bună gospodină, făcea menajul in casă.
Pârâta i-a spus martorei că reclamantul întreține relații extraconjugale cu altă femeie.
A precizat martora că pârâta manifesta afecțiune față de reclamant, și a plâns cand a auzit că acesta și-a găsit pe altcineva; în anul 2013, martora a chemat salvarea, întrucât fiica sa a avut o cădere de tensiune din acest motiv; pârâta nu avea voie să plângă, și știe martora că aceasta îi dăunează afecțiunii sale oculare, deoarece există riscul să fie afectată vederea și la ochiul drept.
Dacă pârâta plânge mult, exista riscul să nu mai poată fi făcut transplantul globului ocular stâng, însă din fericire, in luna decembrie 2013, s-a efectuat această operație.
Aceasta este o proteză oculară, care a fost integrată cu succes.
Pentru acest transplant, parata a cheltuit circa 150 milioane lei ROL.
A declarat martora că pârâta nu s-a tratat niciodată la medicul psihiatru, despărțirea nu a provocat o boală psihică, ea nu este inregistrată la vreun medic psihiatru și nici nu a luat tratament prescris de vreun astfel de medic.
Ultimele lucruri, reclamantul și le-a luat in anul 2012 și le-a dus la părinții lui acasă.
A mai arătat martora că pârâta a plecat din domiciliul părinților reclamantului in anul 2002, venind și acesta cu ea.
Câțiva ani, după căsătorie, reclamantul a avut serviciu in armată, ulterior a fost vânzător la diverse magazine.
Martora C. N., propusă de pârâta reclamantă, a declarat că este nepoată de văr cu reclamantul, este in relații tensionate cu acesta, acesta nu o salută când se întâlnesc și știe martora că soții s-au despărțit in fapt în luna decembrie 2013, acesta mutându-se in domiciliul părinților săi.
Martora nu a auzit ca vreodată pârâta să îl izgonească de acasă și nu a auzit de sms-uri in acest sens.
În luna aprilie 2014, in noaptea de înviere, martora l-a văzut personal pe reclamant, în compania unei alte femei, B. E., care a fost colegă cu martora la . in prezent la această firmă, la un punct de lucru din S., stația PECO C. 3.
Ulterior, a declarat martora, i-a văzut de încă două ori in compania aceleiași femei, ultima oară fiind săptămâna trecută, când mergeau de mână pe stradă, trecând prin fața casei martorei, de fiecare dată, fiind in ipostaze foarte apropiate.
A învederat martora că relația cu acea femeie, a început in luna aprilie 2013, sora martorei a fost la stația PECO din S., iar șeful de stație și angajații i-au confirmat relația acelei femei cu reclamantul; chiar sora sa l-a văzut cand dimineața o aducea pe acea femeie la serviciu.
Pârâta a aflat târziu de această relație, ea a întrebat-o pe martoră iar martora i-a confirmat aceasta, reclamantul supărându-se pe martoră din acest motiv.
În perioada 2010-2013, a declarat martora, nu a vizitat soții acasă, dar ei au vizitat-o.
De minim două ori i-a văzut pe ambii soți impreună.
Martora a mai menționat că pârâta a fost afectată de despărțire și a plâns, martora nu știe dacă avea sau nu afectată vederea anterior căsătoriei, pârâta nu a suferit tratament psihiatric și a avut vreo afecțiune psihică in urma acestui eveniment neplăcut, iar sora martorei a vorbit personal cu amanta reclamantului, care i-a negat această relație cu reclamantul.
Potrivit dispozițiilor art. 309 cod civil, soții își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral, ei având îndatorirea de a locui împreună; numai pentru motive temeinice, aceștia pot hotărî să locuiască separat.
Declarația martorilor audiați în cauză formează pe deplin convingerea instanței că relațiile dintre cei doi soți nu mai sunt caracterizate de trăsăturile specifice unei relații de familie, respectiv de sentimente de afecțiune, încredere, înțelegere, sprijin reciproc moral și material, căsătoria fiind lipsită de principalele elemente de fond.
Neînțelegerile dintre părți, lipsa de afecțiune reciprocă și neputința de a aplana situațiile conflictuale și de a găsi o cale pentru rezolvarea problemelor care sunt inerente în orice căsătorie, conduc la concluzia că ambii soți se fac vinovați de destrămarea relațiilor de căsătorie.
Față de natura problemelor care au apărut și modul de derulare a evenimentelor care au culminat cu despărțirea în fapt a soților, nu se poate reține doar culpa unuia dintre soți, întrucât obligația de a consolida relațiile de familie o au ambii soți.
A se menține o căsătorie destrămată, în care nu mai există încredere, sprijin și respect reciproc, s-ar încălca prevederile art. 309 din codul civil, iar reluarea conviețuirii a devenit imposibilă pentru ambele părți, fiind îndeplinite cerințele pentru desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților.
Separarea în fapt a soților pe o perioadă mai mare de timp, în condițiile în care relațiile normale de căsătorie nu au mai fost reluate, constituie prin ea însăși motiv temeinic de divorț în sensul dispozițiilor art. 373 lit. b și c din codul civil.
Atitudinea necorespunzătoare a părților față de viața de familie a avut drept consecință neînțelegeri grave apărute între soți și care fac imposibilă continuarea căsătoriei, reprezentând motiv temeinic de divorț imputabil ambilor soți.
Având în vedere cele reținute și constatate, instanța apreciază că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, nemaiputând fi reluate, iar despărțirea în fapt a soților s-a dovedit că are caracter definitiv, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 373 lit. b și c, art. 379 alin. 1 din codul civil, art. 933 al. 2 C. pr.civ., urmează a se admite în parte acțiune, se va admite in parte cererea reconvențională, și a se dispune desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților.
Potrivit prevederilor art. 383 alin. 3 din codul civil, pârâta își va relua numele purtat anterior căsătoriei, acela de " C.".
Cu privire la cererea reclamantei, având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale cauzate de desfacerea căsătoriei, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 388 din codul civil, „ Distinct de dreptul la prestația compensatorie prevăzut la art. 390, soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț”.
Așadar, textul de lege enumerat anterior se referă la dreptul soțului vinovat de a beneficia de dreptul solicitării unor daune, în situația dovedirii unui prejudiciu suferit în urma desfacerii căsătoriei.
Textul de lege respectiv, însă, nu se aplică în situația prezentă, când, în urma probatoriilor administrate, s-a dovedit culpa comună a ambilor soți în destrămarea relațiilor de familie, pe de o parte, iar pe de altă parte, pârâta nu a dovedit în ce constă eventualul prejudiciu suferit în urma pronunțării hotărârii de desfacere a căsătoriei, motiv pentru care această cerere urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Se va lua act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul Mușătescu S. V., domiciliat în C., ., .. 1, apt. 16, județul D., împotriva pârâtei Mușătescu R. A., domiciliată in C., ., .. 3, apt. 4, județul D..
Admite în parte cererea reconvențională, formulată de pârâta reclamantă Mușătescu R. A..
Dispune desfacerea căsătoriei, încheiată între părți si înregistrată sub nr. 1833/24 octombrie 1992, în Registrul de Stare Civilă al Primăriei C., județul D., din culpa comună a soților.
Pârâta își va relua numele purtat anterior căsătoriei, acela de „ C. ”.
Respinge cererea pârâtei având ca obiect obligarea reclamantului la plata daunelor morale.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Tehn. L.N.- 5 ex.
24.11.2014
| ← Curatelă. Hotărâre din 11-11-2014, Judecătoria CRAIOVA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1277/2014.... → |
|---|
