Rezoluţiune contract. Sentința nr. 8531/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8531/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 43069/215/2013
Dosar nr._ -rezoluțiune contract întretinere-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8531
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. P. și pe pârâții C. P., D. L., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. N., pentru reclamantă, pârâtul personal, pârâta personal și asistată de avocat L. S., lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța constată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., după ascultarea părților, instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 180 de zile, având în vedere complexitatea cauzei raportat la obiect și la probele solicitate de părți.
În temeiul art. 219 alin. 1 N.C.Pr.Civ, instanța procedează la verificarea identității pârâtei D. L., care se legitimează cu CI ., nr._, având CNP_.
La interpelarea instanței, pârâta D. L. arată că este de acord cu acțiunea promovată de reclamantă, cu rezoluțiunea contractului de întreținere. Precizează că nu a prestat întreținere reclamantei, aceasta fiind acordată doar de către fostul ei soț, pârâtul C. P..
Avocat P. N., pentru reclamantă, și pârâții arată că nu solicită probe, cu excepția recunoașterii spontane a pârâtei de la acest termen de judecată.
Instanța în temeiul art. 258, raportat l art. 255 C .proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de către reclamantă, ca fiind admisibilă și utilă soluționării cauzei.
Instanța, constatând că probele încuviințate au fost administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. deschide dezbaterile în fond.
Avocat P. N., pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocat L. S., pentru pârâtă, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței.
Pârâtul, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ. instanța declară dezbaterile în fond încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ , la data de 17.12.2013, reclamanta C. P. a chemat în judecată pârâții C. P., D. L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea parțială a contractului de întreținere autentificat sub nr. 869/08.03.2002 de BNP E. D., pentru neîndeplinirea culpabilă a obligației de întreținere în ceea ce privește pe creditoarea obligației de întreținere, numita D. L. și repunerea în situația anterioară încheierii contractului.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că în fapt, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 869/08.03.2002 de BNP E. D., ea și soțul ei C. F., în prezent decedat, au înstrăinat pârâților imobilul proprietatea lor situat în C.-Izvorul R., nr. 71, imobil compus din suprafața de 1000 mp teren și construcțiile situate pe acest teren: casă de locuit cu 4 camere, 2 săli, bucătărie și baie, construită din cărămidă, acoperită cu tablă, o pivniță la suprafață, în continuarea casei, bucătărie de vară construită din BCA, acoperită cu tablă, garaj construit din BCA, acoperit cu plăci de azbociment, o anexă din fier cornier iar deasupra pătul din lănteți, fântână, împreună cu gardul împrejmuitor.
Reclamanta a mai arătat că obligația de întreținere la care au fost obligați pârâții, fiul și respectiv fosta sa noră, nu mai poate fi prestată de aceasta, deoarece prin sentința civilă nr._/29.11.2011, aceștia au divorțat iar pârâta nu mai locuiește în această gospodărie și nici nu și-a mai îndeplinit obligația de întreținere, învederând că în prezent numai pârâtul este cel care își îndeplinește obligația de întreținere stipulată în contractul de întreținere, cunoscut fiind faptul că obligația întreținătorilor este cu executare succesivă.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 1020 și urm. C.civ. vechi, în vigoare la momentul încheierii contractului de întreținere.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar contract de întreținere autentificat sub nr. 869/08.03.2002 de BNP E. D., sentința civilă nr._/29.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, acte de stare civilă.
La data de 14.02.2014, pârâtul C. P., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, cu motivarea că în cauză contractul de întreținere autentificat sub nr. 869/08.03.2002 de BNP E. D., a fost încheiat de părinții săi, C. P. și C. F. ( în prezent decedat), cu el și cu pârâta, fosta sa soție, care nu mai locuiește în acest moment cu el și cu reclamanta în imobilul din Izvoru R., nr. 71.
Pârâtul a precizat că el a continuat să locuiască cu mama sa, să o îngrijească și să o întrețină cu toate cele necesare traiului zilnic, însă pârâta nu mai face acest lucru.
La data de 27.02.2014, pârâta D. L. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că până în momentul când a divorțat de pârât, respectiv până acum 2 ani, și-a respectat în totalitate obligațiile ce îi reveneau din contractul de întreținere. Nu a cerut niciodată și nici nu are de gând să-i ceară reclamantei restituirea contravalorii întreținerii pe care a prestat-o față de ea timp de 10 ani de zile. Reclamanta a mai învederat că este de acord în principal să încheie o tranzacție în sensul rezolvării nemulțumirilor într-un mod amiabil iar în subsidiar, în cazul în care nu se ajunge la o înțelegere, dorește să își facă apărările prin intermediul probelor pe care le va solicita.
La data de 25.03.2014, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâta D. L. prin care a arătat că aceasta nu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că nu s-a făcut dovada în dosar a participării la ședința de informare privind avantajele medierii și a susținut că a procedat la începerea procedurii medierii.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar adresă emisă de mediator D. N. R., procesul-verbal de mediere nr. 9/15.04.2014, confirmare de primire din data de 24.03.2014.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, respectiv contract de întreținere autentificat sub nr. 869/08.03.2002 de BNP E. D., sentința civilă nr._/29.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011
Analizând materialul probator administrat în cauză în prisma dispozițiilor legale aplicabile instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
Din cuprinsul înscrisului autentic, întitulat " contract de întreținere" rezultă încheierea unui contract la data de 8 martie 2002, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C., .. 71, județul D., compus din teren în suprafață 1 000 mp și construcțiile situate pe acest teren: casă de locuit cu patru camere, două săli,, bucătărie și baie, o pivniță la suprafața în continuarea casei, bucătăria de vară, garaj, anexă din fier cornier, iar deasupra pătul din lânteți, fântână, împreună cu gardul împrejmuitor, către pârâții în cauză, cu rezerva dreptului de uzufruct viager în favoarea înstrăinătorilor Cînterețu F. și C. P.( reclamanta din cauză) .
Prețul imobilului, estimat la suma de 65.000.000 lei, urma să fie primit de la cumpărători, prin întreținere, pe toată durata vieții vânzătorilor.
Actul juridic astfel încheiat nu poate fi calificat de instanța decât ca având natura unui contract de întreținere.
Pentru a se putea opera desființarea acestei convenții prin rezoluțiune, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: să existe o neexecutare parțială ( dar substanțială) sau totală a obligației debitorilor, neexecutarea să se datoreze culpei debitorilor și aceștia să fi fost puși în întârziere.
Cu privire la primele două condiții, este de observat că, întrucât obligația de întreținere asumată de către pârâți este o obligație de rezultat în condițiile în care reclamanta pretinde că acest rezultat nu a fost atins ( și a făcut dovada existenței obligației respective), va opera o prezumție de faptă ilicită în sarcina debitorilor, care va atrage după sine automat o a doua prezumție, de vinovăție a acestora. Altfel spus, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditori și debitori, primii trebuind să dovedească existența obligației respective ( adică existența actului sau faptul juridic generator al acestei obligații), după care debitorii trebuie să dovedească, la rândul său, executarea acestei obligații.
În ceea ce privește ultima condiție – a punerii în întârziere a debitorilor-, dată fiind natura specifică a obligației de întreținere, respectiv caracterul alimentar al prestației, termenele stipulate pentru executare au caracter esențial, astfel încât debitorii sunt de drept în întârziere( conform art. 1079 pct.3 c.civil) și nu li se poate acorda termen de grație pentru plată.
În prezenta cauză reclamanta a făcut dovada existenței obligației de întreținere stabilite în favoarea sa și în sarcina pârâților, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de întreținere autentificat sub nr.869 din data de 08.03.2002 de BNP E. D. (fila 8 din dosar). Însă, în ceea ce privește executarea acestei obligații atât pârâții, cât și reclamanta însuși, au arătat că după desfacerea căsătoriei încheiate între pârâți, prin sentința civilă nr._/29.11.2011, doar unul dintre debitorii obligației, respectiv pârâtul C. P., fiul reclamantei, a prestat întreținere acesteia.
Pârâta D.(fosta C.) L. a recunoscut la primul termen de judecată neexecutarea obligațiilor, recunoaștere, care este completată cu susținerile reclamantei și celuilalt pârât.
În acest context instanța urmează să analizeze îndeplinirea condițiilor de rezoluțiune a contractului de întreținere autentificat sub nr.869 / 08.03.2002.
Referitor la obligația de întreținere, născută din contractul menționat mai sus, privită în complexitatea ei, poate fi inclusă în categoria celor la care se referă art. 1057 C. civ., potrivit căruia: „Obligațiunea este nedivizibilă când obiectul ei, fără a fi denaturat, nu se poate face în părți nici materiale, nici intelectuale".
Indivizibilitatea obligației de întreținere decurge din faptul că obiectul acesteia nu poate fi împărțit, întrucât debitorii s-au obligat să îi întrețină pe reclamanta și soțul său defunct, în sensul de a le asigura locuință, medicamente, alimente, asistență medicală în caz de boală și a suporta cheltuielile de înmormântare și datinile legate de comemorarea sa.
Așadar, indivizibilitatea este necesară și rezultă din natura caracterului preponderent alimentar al prestației la care s-au obligat debitorii.
Cu alte cuvinte, indivizibilitatea decurge din faptul că obiectul obligației nu poate fi divizat.
Această calificare are importanță din perspectiva efectelor pe care le produce.
Astfel, efectul principal al indivizibilității este de a-l obliga pe oricare dintre debitori la plata integrală a obiectului obligației.
Tot astfel, executarea de către oricare dintre debitori a obligației are efect liberator pentru toți debitorii.
Concluzia ce se desprinde din acest raționament, este următoarea:
Dacă nu se poate nega caracterul patrimonial al acțiunii în rezoluțiune a contractului de întreținere, pentru neexecutarea obligației de întreținere față de beneficiar, ceea ce face ca dreptul la acțiune în rezoluțiune să se nască în patrimoniul creditorului obligației de întreținere, executarea de către oricare dintre debitori a obligației de întreținere face ca în patrimoniul acestuia să nu se mai regăsească acele elemente ale dreptului material la acțiune care să îi permită creditorului să formuleze acțiunea în rezoluțiune. Cu alte cuvinte, obligația de întreținere a fost executată și, ca atare, nu există dreptul patrimonial care să se fi născut în patrimoniul reclamantei creditoare.
Prin acțiunea formulată de către reclamanta creditoare, aceasta nu face decât să invoce drepturile pârâtului Cîntîrețu P., născute din executarea obligațiilor incluse în contract în mod exclusiv, și nu drepturile pe care le-ar fi putut invoca creditoarea obligației de întreținere.
Prin urmare, având în vedere că în cauza de față întreținerea este asigurată de un debitor( pârâtul C. P.), reclamanta creditoare nu poate cere rezoluțiunea contractului în privința celeilalte debitoare, motiv pentru care instanța va respinge acțiunea în rezoluțiune ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge acțiunea în rezoluțiune formulată de reclamanta C. P., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat N. P., cu sediul în Slatina, .. 38, județul O. împotriva pârâților C. P., domiciliat în C. - Izvoru R., nr. 71, județul D. și D. L., domiciliată în C., ., ., ..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 11.06.2014.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
5 ex./2014
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2014.... → |
|---|
