Contestaţie la executare. Sentința nr. 5832/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5832/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 35056/215/2014
- contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5832
Ședința publică de la 05 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol, judecarea cauzei privind pe contestator . și intimatul A. BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat M. M. pentru contestatoare, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 09.04.2015 intimatul a depus adresa nr._, după care:
Instanța dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 31.03.2015 în sensul că nu s-a luat act de modificarea cadrului procesual pasiv, ci față de cererea de modificare s-a dispus comunicarea acesteia către intimat pentru a-și preciza poziția procesuală.
Instanța ca urmare a comunicării către intimat a cererii de modificare a acțiunii și având în vedere poziția procesuală a acestuia, ce nu și-a exprimat acordul expres, astfel cum impune art. 204 alin. 4 N.C.p.c., constată decăderea contestatorului din dreptul de a modifica acțiunea.
Totodată, instanța apreciază ce este stabilit corect cadrul procesual pasiv întrucât nu de contestă un act de executare emis de AJFP D. pentru a fi indicent art. 174 din OG 92/2003, ci se contestă o măsură asiguratorie, luată de intimata A. conform art. 129 alin 11 din OG 92/2003 care face trimitere la art. 172 din OG 92/2003 pentru stabilirea căii de atac și a competenței, iar nu și la art. 174 din OG 92/2003.
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă se administrează proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
Avocat pentru contestator solicită admiterea contestației și anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii. Arată că nu se află în niciuna din situațiile în care legea permite instituirea măsurilor asiguratorii întrucât debitorul nu se află în situația de a se sustrage sau să ascundă și să risipească patrimoniul. Arată că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este nemotivată, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin 5 din Codul de procedură fiscală. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 389 și urm Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
La data de 24.09.2014 contestatoarea . a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata A. București (pentru Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 4 Târgu-J. entitate fără personalitate juridică) împotriva deciziei de instituire a măsurilor nr._/11.09.2014 emisă de către DRAF 4 Târgu-J. precum și a actelor subsecvente emise în temeiul acesteia, solicitând anularea acestora.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că prin decizia contestată s-a dispus de către organul fiscal, în baza art. 129 alin. 2 OG 92/2003, sechestrarea a 6 bunuri mobile ale societății sale pentru o creanță estimată de 297.597 lei, din care 275.591 lei confiscări.
Practic, această decizie a fost emisă în baza procesului-verbal de contravenție . nr._/10.09.2014, prin care contestatoarea a fost sancționată cu amendă de 20.000 lei și confiscarea sumelor de 125.860,96 lei, respectiv 149.729,65 lei însumate, însemnând exact 275.591 lei.
Contestatoarea a mai arătat că nu se află în niciuna din situațiile în care legea permite instituirea măsurilor asiguratorii.
A criticat pe această cale faptul că în baza unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a dispus și confiscarea a două sume de bani, s-a dispus instituirea de măsuri asiguratorii tocmai pentru sumele confiscate.
În primul rând, a avut în vedere procedura de aplicare afectivă a măsurilor asiguratorii prevăzute de OPANAF nr. 2605/2010 pct. 2.1. După cum se poate observa, nu se motivează și nu se află în nici unul din cazurile prevăzute de lege.
De fapt, se încearcă eludarea unor dispoziții legale, întrucât s-a încercat preîntâmpinarea situației în care executarea măsurilor complementare a confiscării ar fi suspendată prin formularea unei plângeri contravenționale.
Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este nemotivată, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. 5 C.Pr.Fiscală.
Motivarea trebuie să conțină argumentele obiective care au condus la luarea măsurilor în discuție, de natura celor prevăzute de art. 129 alin. 2 . Raportat la dispozițiile legale mai sus indicate, a solicitat instanței să constate faptul că motivarea deciziei nr._/11.09.2014 nu corespunde exigențelor prevăzute de art. 129 alin. 5.
Organul fiscal ar fi trebuit să expună indiciile pe care le are în acest sens și elementele de ordin subiectiv care l-ar fi îndreptățit să ajungă la o asemenea concluzie.
Simpla convingere de ordin subiectiv a organului de inspecție fiscală că debitorul se va sustrage de la urmărire sau cuantumul mare al creanței fiscale nu sunt suficiente, prin ele însele, să conducă la luarea unor măsuri de organul fiscal,care să implice restrângeri în ceea ce privește patrimoniul debitorului.
Astfel, aceste măsuri sunt prevăzute ca o situație de excepție, ce necesită identificarea și dovedirea împrejurărilor anterior menționate, iar nu o regulă ce devine aplicabilă în mod automat în momentul în care se constată că o persoană are obligații fiscale, indiferent de cuantumul acestora.
Ducerea la îndeplinirea a măsurilor asiguratorii dispuse prin decizie, prin instituirea sechestrului asiguratoriu asupra tuturor bunurilor mobile, este nelegală sub aspectul sumei total urmărite.
Contestatoarea a invederat instanței că potrivit art. 129 (4) C.Pr.Fisc. măsurile asiguratorii se ridică dacă sunt constituite garanții la nivelul creanței estimate, garanții care se pot constitui conform art. 127 din cod, inclusiv prin gajarea unor bunuri mobile sau ipotecarea unor bunuri imobile; în aceste condiții, aceasta spune că însăși legea specială împiedică luarea efectivă a altor măsuri asiguratorii în condițiile în care sunt sechestrate chiar de către organul fiscal active a căror valoare depășește cu mult chiar cuantumul total al sumei estimate prin decizia de măsuri asiguratorii.
Concluzionând, limita în care se dispun măsurile este încălcată prin actul emis de către DRAF, întrucât prin simplul calcul aritmetic valoarea bunurilor asupra cărora sunt instituite măsurile (496.770,35 lei) raportat la valoarea creanței e stimate (275.591 lei) depășește pragul de 150% prevăzut de lege.
S-a apreciat de organul fiscal că a prezentat documente legale de proveniență care nu îndeplinesc condițiile legale pentru a putea fi considerate documente justificative, în sensul că perioada martie 2014 – aprilie 2014 au fost efectuate 5 achiziții de grâu cu o valoare totală de vânzare de 125.860,96 lei pentru care au fost prezentate 5 borderouri de achiziție, respectiv 09/12.03.2014, nr. 14/15.04.2014, nr. 14/17.04.2014, nr. 15/18.04.2014 și nr. 16/25.04.2014.
S-a constatat că sunt încălcate prevederile OMFP nr. 1027/2006 și de asemenea că petenta a efectuat livrări de rapiță în cantitate totală de 113,92 tone pentru care nu au fost prezentate documente legale de proveniență.
Astfel, conform evidențelor contabile ale societății, tocul de rapiță la începutul lunii iunie era 0 tone, iar în lunile iunie și iulie au avut achiziții de 519, 58 T, în timp ce vânzările în această perioadă însumează o cantitate de 633,5 T, rezultând astfel o cantitate de 113,92 tone de rapiță pentru care nu s-a putut prezenta documente legale.
Având în vedere cele constatate și raportat la temeiul de drept pretins a fi fost încălcat au fost confiscate sumele de 125.860,96 lei respectiv 149.729,65 lei.
Contestatoarea a menționat că atâta vreme cât borderourile utilizate de societatea contestatoare respectă absolut toate elementele prevăzute de OMFP 027/2006, nu există nici u motiv pentru care să nu fie considerat document justificativ.
Cu privire la cantitatea de 113,92 tone de rapiță considerată a fi de proveniență ilicită, contestatoarea a precizat că aceasta a emis către cumpărătorul . SRL factura nr. 243/07.07.2014, factură ce a cuprins o cantitate de rapiță aferentă avizelor de însoțire a mărfii nr. 545/03.07.2014, nr. 546/03.07.2014, nr. 547/04.07.2014, nr. 548/05.07.2014 și nr. 549/05.07.2014, factură neachitată de către cumpărător și neînregistrată în contabilitate de către acesta, întrucât conform înțelegerii dintre părți, aceasta urma să achiziționeze o cantitate mult mai mare de rapiță, astfel încât pentru cantitatea de rapiță cuprinsă în aceleași 5 avize anterior, menționate și adițional pentru avizele nr. 550/07.07.2014, nr. 551/07.04.2014, nr. 552/07.07.2014, nr. 553/07.07.2014 s-a emis o a doua factură – nr. 244/09.07.2014.
Această a doua factură care cuprinde și cantitatea în factura inițială este cea înregistrată în contabilitatea ADM, respectiv este cea achitată și care cuprinde și cantitatea de rapiță din factura inițială.
Sintetizând cele expuse anterior, cantitatea de rapiță livrată către ADM și achitată de aceștia din urmă, corespunde stocului achiziționat de către societatea contestatoare în perioada iunie și iulie 2014, întrucât prin simplul calcul aritmetic se poate observa că rapița livrată prin factura nr. 09.07.2014 însumează o cantitate aferentă avizelor 545-533, deci și cantitatea de rapiță din factura din 07.07.2014.
În drept, a invocat dispozițiile art. 172 și urm. C.Pr.Fisc. și dispozițiile art. 711 și urm. C.P.CIV.
Probe: înscrisuri.
La data de 12.11.2014 intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata a solicitat să se observe că în prezenta cauză, calitate procesuală pasivă o are A. București și nu Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 4 Târgu – J..
Intimata a solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamantă cu consecința menținerii actelor contestate, ca fiind legale și conforme cu dispozițiile legale în baza cărora au ost întocmite.
Pe fondul cauzei, în mod greșit se susține de către reclamantă faptul că, în speță, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129 alin. 2 C.Pr.Fisc.
Prin faptul că . nu a evidențiat corect realitatea contabilă, organele fiscale în mod corect au apreciat că această societate se sustrage de la procedura de colectare, dispunând în consecință măsuri asiguratorii.
În speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129 alin. 3 OG 92/2003 C.Pr.Fisc.
Măsurile luate de intimată sunt întemeiate pe prezumții legale, astfel că până la stabilirea unei situații certe cu privire la activități financiare ilicite desfășurate de contestatoare sau terțe persoane cu care s-a angajat în operațiuni economice, intimatele au dispus măsurile prevăzute de art. 129 C.Pr.Fisc., aceste măsuri fiind temeinice și legale.
Intimata a precizat că prin emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii cu consecința instituirii popririi asiguratorii asupra sumelor de bani existente în conturile reclamantei s-a urmărit protejarea creanței pe care debitoarea o datorează bugetului general consolidat, creanța într-un cuantum considerabil.
Intimata își rezervă dreptul de a formula apărări pe fondul cauzei, cu privire la cele de mai sus, în măsura în care reclamanta va completa cererea de chemare în judecată. Intimata a arătat că eventualele acte subsecvente constituie înscrisuri distincte, supuse unor termene procedurale de contestare, precum și a unor căi de atac separate. Mai mult, cu privire la acestea, intimata nu are calitatea de organ emitent, aspect în raporta de care Agenția Națională de Administrare Fiscală nu are calitate procesuală pasivă.
În plus, intimata a invederat că nu a fost emis nici un act de executare, ci au fost aduse la îndeplinire măsurile dispuse prin decizie, respectiv instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile aflate în patrimoniul debitoarea, înscris care nu reprezintă un veritabil act de executare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C.P.CIV., art. 129 OG 92/2003.
Probe: înscrisuri.
La solicitarea instanței a fost depus la 05.03.2015, de către intimată, înscrisurile pe care s-a întemeiat emiterea deciziei privind instituirea măsurilor asiguratorii.
La data de 31.03.2015 contestatoarea a formulat o precizare la acțiune, prin care a solicitat introducerea în cauză a Administrației Județene a Finanțelor Publice D. în calitate de organ de executare, iar la termenul de judecată de la 05.05.2015, instanța a constatat decăderea contestatoarei din dreptul de a-și modifica acțiunea.
A fost încuviințată pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată și reține următoarele:
Obiectul prezentei contestații îl reprezintă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/11.09.2014 emisă de A. –Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 4 Tg-J., prin care, în temeiul art. 129 din OG 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, întrucât s-a apreciat că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, s-au dispus măsuri asiguratorii cu privire la contribuabilul ..
Emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii s-a întemeiat pe cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/10.09.2014 prin care s-a dispus confiscarea sumei de 275.591 lei, dar și pe existența obligației contestatoarei de a achita impozit pe profit în cuantum de 3681 lei și TVA în cuantum de 18.325 lei.
S-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii constând în sechestru asigurător asupra bunurilor mobile constând în două autoutilitare și trei semiremorci, identificate în cuprinsul deciziei nr._/11.09.2014.
Instanța reține că au fost invocate ca motive de nelegalitate a deciziei faptul că organul care a instituit măsura asiguratorie nu a motivat luarea acestei măsuri, că nu sunt îndeplinite condițiile luării măsurii, precum și faptul că suma totală urmărită este mai mică decât valoarea activelor indisponibilizate, valoare ce totalizează suma de 496.770, 35 lei.
Mai reține instanța că la punctul V. din cererea de chemare în judecată au fost invocate și motive de netemeinicie cu privire la faptele reținute prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
În drept, instanța arată că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) din OG nr. 92/2003 "se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. (3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4)Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5)Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6)Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(7)Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate, cu acordul organului de executare, de către debitor, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare.
În speță, instanța reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.09.2014, s-a constatat efectuarea de acte de comerț cu produse agricole a căror proveniență nu a putut fi justificată, astfel că s-a dispus sancționarea contravențională a . cu amendă în cuantum de_ lei și confiscarea sumei de 125.860,90 lei și a sumei de 149.729,65 lei, sume rezultate din activitatea comercială apreciată ca fiind efectuată cu încălcarea dispozițiilor Legii 12/1990.
Procesul verbal constituie titlul executoriu la data expirării termenului prevăzut de OG 2/2001 pentru formularea plângerii contravenționale ori, atunci când s-a formulat plângere contravențională, la data respingerii definitive a acesteia.
Mai reține instanța că emiterea de către A. –Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 4 Tg-J. a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/11.09.2014, a avut la bază în principal obligațiile stabilite prin acest proces verbal, alături de obligația de plată a impozitului pe profit și a TVA-ului.
Art. 129 alin. (3) din OG nr. 92/2003 stabilește în mod clar faptul că măsurile asigurătorii poate fi instituite și înainte de emiterea titlului de creanță reprezentat în speță de procesul verbal de contravenție . nr._/10.09.2014, cu atât mai mult după emiterea acestuia și până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale.
Scopul acestor măsuri asiguratorii este de a împiedica sustragerea contribuabilului de la plata obligațiilor fiscale, iar instanța învestită cu soluționarea contestației la executare are de analizat fie aspecte ce țin de respectarea condițiilor de forma a actului emis, fie aspecte ce țin de temeinicia luării acestor măsuri, respectiv dacă există pericolul sustragerii de la urmărire sau al risipirii patrimoniului și dacă luarea măsurii este motivată.
În ce privește categoria și cuantumul obligațiilor fiscale existente în sarcina contribuabilului, acestea se stabilesc prin decizie de impunere sau proces verbal de contravenție, cum este în speța de față, și pot face numai obiectul contestării în contencios administrativ, conform procedurii prevăzute de art. 205-207 din OG 92/2003, respectiv al contestării pe calea plângerii contravenționale, conform OG 2/2001.
Din acest motiv, instanța nu analizează niciuna din susținerile contestatoarei făcute în cuprinsul punctului V din cererea de chemare în judecată (f. 8-10) și nici înscrisurile anexate în susținerea acestor motive, constând în avizele de însoțire a mărfii aflate la filele 11-21, extrasul de cont sau borderoul de achiziție (f. 26-32).
Prin urmare, pe calea contestației la executare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nu se pot invoca motive de netemeinicie a obligației fiscale stabilite prin titlul de creanță.
Rezultă că debitoarea contestatoare poate invoca netemeinicia sancționării sale contravenționale cu amendă contravențională sau aplicarea măsurii complementare a confiscării sumelor de bani rezultate din fapta contravențională, doar pe calea plângerii contravenționale, iar nu pe calea contestației la executare formulate împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, decizie care nu stabilește o obligație de plată în sarcina contestatoarei ci doar o estimează.
În speță, contestatoarea chiar a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/10.09.2014, aflată pe rolul Judecătorie C. și care formează obiectul dosarului nr._/215/2014.
De altfel, întrucât formularea plângerii contravenționale are ca efect suspendarea executării măsurilor dispuse prin procesul verbal contestat până la soluționarea definitivă a plângerii, scopul instituirii măsurii asiguratorii este unul preventiv, urmărindu-se ca la data dobândirii caracterului de titlu executoriu de către procesul verbal de contravenție, să existe mijloace pentru a fi executate silit obligațiile stabilite prin procesul verbal de contravenție, în caz de neexecutare voluntară.
Cuantumul mare al amenzii contravenționale și al sumei dispuse a fi confiscată, justifică prin ele însele măsura preventivă a instituirii sechestrului asiguratoriu, iar instanța constată că aceasta a fost justificată în cuprinsul deciziei contestate prin aceea că s-a constatat că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, pericol rezultat și din modul de desfășurare a activității comerciale prin sustragerea de la procedura legală de colectare a obligațiilor fiscale.
Instituirea măsurilor asiguratorii asupra autovehiculelor proprietatea contestatoarei, nu are ca efect decât indisponibilizarea acestor bunuri mobile, în sensul imposibilității de înstrăinare a acestora, fără a afecta activitatea profesională desfășurată de .. Această măsură asiguratorie se aduce la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, respectiv odată cu dobândirea caracterului de titlu executoriu al procesului verbal de contravenție prin respingerea definitivă a plângerii contravenționale, iar numai în cazul neplății voluntare, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. Din cuprinsul înscrisurilor comunicate de către intimată, la solicitarea instanței, se reține că nu au fost emise acte de executare silită, acestea urmând a fi emise doar în momentul individualizării creanței și ajungerii acesteia la scadență prin respingerea definitivă a plângerii contravenționale și numai în situația în care contestatoarea debitoare nu va achita voluntar debitul.
Ca atare, apreciază instanța că măsura asiguratorie dispusă în cază îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 129 C.proc.fiscală și este justificată și motivată de organul ce a emis decizia nr._/11.09.2014
În privința susținerii contestatoarei privind disproporția dintre valoarea bunurilor indisponibilizate și valoarea debitului individualizat în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, care ar încalca art. 5.8 din Ordinul A. nr. 2065/2010, instanța reține că este neîntemeiată. Astfel, valoarea creanței pentru executarea căreia au fost luate măsuri asiguratorii este de 297.579 lei, iar valoarea bunurilor indisponibilizate este de 496.770,35 lei, rezultând doar o diferență de 15% față de limita de 150 %, care oricum nu este o limită fixă, ci una stabilită cu scop orientativ. Acesta aspect rezultă chiar din cuprinsul textului de lege citat și de către contestatoare și care stabilește că instituirea măsurilor asiguratorii "se efectuează, de regulă, în limita a 150 % din valoarea creanței estimate/stabilite", putând fi deci și depășită limita, fără ca aceasta să atragă nelegalitatea măsurii dispuse, întrucât locuțiunea adverbială "de regulă" are înțelesul de " de obicei, în mod obișnuit" și imprimă, astfel, normei legale caracter de normă dispozitivă, iar nu imperativă.
Față de toate aceste considerente, instanța constată că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/11.09.2014 contestată în prezenta cauză este emisă cu respectarea prevederile art. 129 din OG 92/2003 fiind motivată, semnată, emisă de instituția competentă și cuprinzând toate datele impuse de lege, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . cu sediul procesual ales la SPARL "Săuleanu și Asociații" cu sediul în C., .. 47, județul D. în contradictoriu cu intimatul A. BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 05 mai 2015.
Președinte, Grefier,
C.-M. B. S. A. G.
Red.jud. C.M.B
Tehnored. gref. S.A.G.
01.07.2015,4 ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6909/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7111/2015.... → |
|---|
