Contestaţie la executare. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 15376/2015
- contestație la executare -
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 08 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul C. T. și pe intimații A.-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 04.11.2015 contestatorul a depus adresa nr._ la care a atașat dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 50 lei și recipisa consemnării cauțiunii în cuantum de 18,20 lei, la data de 03.12.2015 contestatorul a depus adresa nr._ la care a atașat înscrisuri și la data de 04.12.2015 intimatul a depus adresa nr._, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Instanța dispune desprinderea filei 102 reprezentând recipisă cauțiune și înregistrarea acesteia în Registrul de valori, urmând ca o copie a acesteia să rămână la dosarul cauzei.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisurile de la dosar solicitate de contestator prin acțiune și intimat prin întâmpinare este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar în dovedirea pretențiilor ce fac obiectul acțiunii.
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă se administrează proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 389 și urm Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.06.2015, contestatorul C. T. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ din 28.05.2015 din dosarul de executare nr._/16/_ /_ prin care se arată cuantumul sumei datorate de 182 lei în baza dec. acc. Nr._ din data de 17.04.2015 și doc. Nr._ din data de 17.04.2015 și împotriva somației nr._ din 28.05.2015 din dosarul de executare nr._/16/_ /_ prin care se arată cuantumul sumei datorate de 182 lei în baza titlului executoriu nr._ din 28.05.2015, ambele reprezentând contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente. În motivare arată că pe anul 2015 și-a achitat tranșa la CAS conform chitanței nr._, . 291 din 08.03.2015 prin care a achitat suma de 110 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate pe trimestrul I 2015, deși conform deciziei de impunere anuală pe anul 2015 trebuia să achite suma de 69 lei, deci a plătit în plus suma de 41 lei. Mai arată contestatorul că pentru anii 2014 și 2013 și-a achitat impozitele datorate la CAS D..
Pe perioada anilor 2008-2012 arată contestatorul că a câștigat procesul cu CAS D. conform hotărârii cu nr. 7961/2014 pronunțată la 10.12.2014 de Curtea de Apel C., Secția de contencios administrative fiscal, dosar nr._ rămasă definitivă.
Consideră că titlul executoriu și somația sunt lovite de nulitate absolută întrucât conducătorul organului de executare nu a semnat actele, nu le-a ștampilat, deși mereu face adrese la A. și nu primește răspuns la cererile formulate. Solicită admiterea contestației la executare cu cheltuieli de judecată și anularea executării silite pornite împotriva sa și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației în baza art. 700 NCPC.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 172, 173 din OUG nr. 92/2003, art. 700, art. 702, art. 711-714, art. 718-719 NCPC.
În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: copia somației și titlului executoriu, decizia de impunere anuală pe anii 2014 și 2015, decizia Curții de Apel C., Secția contencios administrativ și fiscal, chitanța . 291, nr._ emisă la 08.03.2015, chitanța . 10 nr._/27.11.2013, chitanța . 10 nr._/12.07.2013, chitanța . 10 nr._/03.12.2013, chitanța . 10 nr._/21.11.2013, chitanța . 10 nr._/17.12.2014.
La data de 24.06.2015, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulata de contestatorul C. T. impotriva somației nr._ din 28.05.2015 emisa de A.J.F.P.D. siWitlului executoriu nr._ din 28.05.2015, emis de A.J.F.P.D..
Pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea contestării titlului executoriu, întrucât potrivit art. 172 alin 3 Cod Procedură Fiscală" contestația poate fi făcută si împotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotărâre data de b instanța judecătoreasca sau de alt organ jurisdicțional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzuta de lege"
Posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzista numai in măsura in care actul ce constituie titlu de creanța nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ fiscal, așa cum de altfel prevede art. 205 din OG nr. 92/2003 republicata.
Întrucât, contestatorul nu a urmat procedura contestației prevăzuta de art.205 alin 1Cod procedura fiscala, consideră intimatul că nu mai pot fi puse in discuție apărări de fond împotriva titlului executoriu pe calea contestației la executare, astfel cum s-a stabilit si prin Decizia nr. XIV/05.02.2007 pronunțată in recurs in interesul legii de către Secțiile Unite ale înaltei Curții de Casație si Justiție.
Astfel, solicită intimatul să se observe că titlul de creanța este reprezentat de Decizia nr._ din data de 17.04.2015 referitoare la obligațiile de plata accesorii, decizie care constituie titlu de creanța si care este act administrativ fiscal, pentru care este prevăzuta o procedura prealabila si una judiciara la instanța de contencios administrativ si fiscal competenta.
Prin urmare, legiuitorul a condiționat posibilitatea utilizării apărărilor de fond pe calea contestației la executare de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate în sensul celor arătate mai sus a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțând decizia nr. XIV/05.02.2007 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 733/30.10.2007.
Pe fondul cauzei a arătat intimatul că:
La data de 28.05.2015, A.J.F.P.D. a emis in baza art. 141 si art. 145 din OG nr. 92/2003, privind codul de procedură fiscală, republicata, cu modificările si completările ulterioare, somația nr._ si titlul executoriu nr._. Conform somației contestatorul figurează in evidentele fiscale cu suma de plata 182 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Somația și titlul executoriu au fost emise în condițiile O.M.F.P. nr. 1107/2012 privind emiterea prin intermediul centrului de imprimare masivă a unor acte administrative și procedurale, fiind valabile fără semnătura și ștampila organului emitent, astfel cum este stipulat expres la art. 1 din ordinul susmenționat. Solicită intimatul să se observe că acestea cuprind toate mențiunile prevăzute de codul de procedura fiscala.
Titlul de creanța care a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat este reprezentat de Decizia nr._ din data de 17.04.2015 referitoare la obligațiile de plata accesorii, au fost stabilite în sarcina lui C. T. accesorii in cuantum de 182 lei, accesorii aferente contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități
independente.
In baza art. 88, lit. c) si art. 119 din OG nr.92/2003, au fost stabilite obligații de plata accesorii pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor venituri ale bugetului general consolidat.
Decizia nr._ din data de 17.04.2015 referitoare la obligațiile de plata accesorii reprezintă titlu de creanță conform art. 110 alin. 3 lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare și a devenit titlu executoriu în condițiile art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală („Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală devine scadentă prin expirarea termenului prevăzut de lege ....").
Titlul executoriu nr._ din data de 28.05.2015 a fost întocmit în temeiul art. 141 alin. 1 și alin. V din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că: „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul ... . în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. ... nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlul de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii", având la bază Decizia de calcul accesorii nr._ din 17.04.2015, emisa de A.J.F.P.D..
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, consideră că este neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 C.proc.civ.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
Nu pot fi reținute în sarcina autorității fiscale aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, iar actele a căror anulare se solicită titlurile executorii, somațiile - sunt temeinic și legal emise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., astfel cum a arătat mai sus.
Mai mult, în situația admiterii contestației la executare devine incident art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Dacă totuși se apreciază că au fost efectuate pe parcursul judecății și sunt dovedite astfel cum impune art. 452 C.proc.civ., fiind datorate de autoritatea fiscală, la stabilirea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, solicită instanței de judecată să facă aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 C.proc.civ. Textul menționat consacră posibilitatea instanței să aprecieze asupra cheltuielilor de judecată avansate și solicitate într-o cauză de părți, o asemenea interpretare fiind în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia în discuție.
Referitor la cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației solicită intimatul să se observe că se impune respingerea acesteia pentru următoarele motive:
Contestatorul doar inserează cererea privind suspendarea executării silite fără a preciza circumstanțe concrete care să demonstreze că executarea silită dacă ar continua i-ar cauza prejudicii nejustificate ce cu greu s-ar putea repara, fiind necesar oprirea temporară a acestei proceduri până la examinarea și verificarea pe fond a motivelor invocate în cererea principală.
Contestatorul nu invocă motive pentru a putea fi admisă cererea, respectiv existența unor premise de a se crea un prejudiciu nejustificat debitorului contestator.
In concluzie, pentru motivele invocate mai sus, solicită intimatul să se constatate că acțiunea formulata de contestatorul C. T. este neîntemeiata, iar pe fond solicită respingerea acesteia.
La data de 14.09.2015 intimatul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că susținerea intimatei că nu poate să atace titlul executoriu pe calea contestației la executare este greșită, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 711 alin. 1-3 din NCPC, a deschis această cale împotriva oricărui titlu executoriu emis de către un organ nejurisdicțional.
Precizează contestatorul că a solicitat anularea actelor de executare, adică nulitatea absolută a titlului executoriu și implicit a tuturor actelor de executare, inclusiv a somației emise.
Prin somația și titlul executoriu care i s-au comunicat, se arată că în temeiul art. 172 și 173 din OG nr. 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare se poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare.
Arată contestatorul că în conformitate cu prevederile art. 711 C. împotriva executării silite și a încheierilor date de executorul judecătoresc precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați și vătămați prin executare.
Contestatorul a precizat că nu figurează restant cu suma de 180 lei întrucât a făcut dovada că a achitat impozitul pe venituri din activități independente în sumă de 210 lei și contribuții la asigurări sociale suma de 110 lei și a achitat suma de 204 lei impozitul pe venituri din activități independente și suma de 89 lei reprezentând contribuții la asigurări sociale de sănătate, nemaiavând obligație fiscală pe anul 2015 la Fisc și la CAS.
Prin decizia cu nr. 7961 pronunțată la 10.12.2014 de Curtea de Apel C., Secția de C. Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul cu nr._ s-a admis recursul declarat împotriva sentinței cu nr. 2135/16.06.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul sus menționat în contradictoriu cu pârâtele CAS D. și A.- DGRFP C. Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., având ca obiect anulare act administrativ, casează sentința și dispune anularea deciziei de impunere cu nr._/23.12.2013 și Decizia cu nr, 156/29.01.2014 acte emise de CAS D., decizie rămasă definitivă. Conform Adresei cu nr. 7563/09.04.2015 emisă de CAS D. urmare a cererii depuse de el i se aduce la cunoștință faptul că Decizia cu nr. 7961/2014 emisă de Curtea de Apel C. în dosarul cu nr._ secția de contencios administrativ și fiscal a fost pusă în executare de CAS D. prin referatele cu nr. 952/29.01.2015 și nr. 3537/06.04.2015.
Apreciază că cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată este întemeiată întrucât sunt îndeplinite dispozițiile art. 453 alin. 1 C..
Se poate reține în sarcina autorităților fiscale reaua credință, comportarea neglijentă și exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, iar actele a căror anulare o solicit eu, respectiv titlurile executorii și somațiile nu sunt temeinic și legal emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. întrucât face dovada cu chitanțe că este la zi și cu Fiscul și cu CAS-ul, și mai grav este faptul că organele fiscale nu au vrut să recunoască nici Decizia nr. 7961 pronunțată de Curtea de Apel C. care este definitivă, obligatorie și este executorie pentru toate organele statului inclusiv pentru organele fiscale și pentru organele judecătorești fiind nevoit să formulez chiar plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria C., să deschid 3 dosare civile la Judecătoria C. și să fac reclamații săptămânale la șefii organelor fiscale pentru a face dreptate în cazul meu și a recunoaște chitanțele cu care am achitat la Fisc și CAS, precum și hotărârea judecătorească pe care am câștigat-o la Curtea de Apel C..
Referitor la cererea sa de suspendare a executării silite, este întemeiată fiind îndeplinite condițiile art. 718 alin. 1 și 2 NCPC.
Solicită respingerea întâmpinării formulate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și pe fond admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată și admiterea cererii de suspendare a executării silite.
La data de 15.10.2015 contestatorul a depus precizare la acțiune prin care a arătat că aceasta este formulată în nume propriu împotriva intimaților A.- DGRFP C. și AJFP D. și nu în calitate de reprezentant convențional.
La solicitarea instanței, la data de 04.12.2015 intimatul a depus copie conformă cu originalul a dosarului de executare.
Asupra cererii de suspendare a executării silite, solicitată de contestator instanța constată că potrivit art. 718 N.C.p.c. suspendarea executării se solicită și se dispune până la soluționarea contestației la executare. Deci textul prevede expres, momentul până la care produce efecte suspendarea, respectiv soluționarea definitivă a contestației la executare, după acest moment producând efecte hotărârea pronunțată în fond asupra contestației la executare.
Având în vedere că în prezenta cauză, instanța urmează a analiza odată cu cererea de suspendare și fondul contestației la executare, rezultă că cererea de suspendare a executării silite este rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă în consecință.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 N.C.p.c., excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de intimata prin întâmpinare instanța o va respinge ca neîntemeiată, constatând că obiectul prezentei contestații îl reprezintă titlul executoriu nr._/28.05.2015 și somația nr._/28.05.2015 emise de DGRFP C.- AJFP D. în dosarul de executare nr._/16/_ /_, deci acte de executare silită emise pentru punerea în executarea a obligației stabilite prin decizia de calcul accesorii nr._/17.04.2015, doar acest din urmă act constituind titlul de creanță, supus contestării în procedura contenciosului administrativ.
Cum actele contestate reprezintă acte de executare silită, raportat la dispozițiile art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003, instanța reține că este admisibilă contestația la executare formulată împotriva titlului executoriu nr._/28.05.2015 și a somației nr._/28.05.2015 emise de DGRFP C.- AJFP D..
E adevărat că decizia de calcul accesorii nr._/17.04.2015 a AJFP D., ca act administrativ fiscal poate face doar obiectul contestării în procedura specială a contenciosului administrativ reglementată de art. 205 și urm. din OG 92/2003, însă contestatorul C. T. nu a îndreptat prezenta contestație împotriva acestui act administrativ, cum greșit a invocat intimata.
Pe fond, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Contestatorul C. T. a invocat nelegalitatea emiterii actelor de executare silită ca urmare a efectuării plății obligațiilor fiscale la data scadentă, astfel că nu ar fi trebuit calculate accesorii. Totodată a invocat soluția pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, precum și lipsa semnăturii actelor de executare de către emitent.
Prin titlul executoriu nr._/28.05.2015 și somația nr._/28.05.2015 emise de DGRFP C.- AJFP D. s-a început executarea silită împotriva contestatorului C. T. pentru plata sumei de 182 lei stabilită prin decizia de calcul accesorii nr._/17.04.2015.
Instanța apreciază motivul de nelegalitate prin care se invocă lipsa semnăturii, ca fiind neîntemeiat întrucât somația și titlul executoriu au fost emise în condițiile O.M.F.P. nr. 1107/2012 privind emiterea prin intermediul centrului de imprimare masivă a unor acte administrative și procedurale, fiind valabile fără semnătura și ștampila organului emitent, astfel cum este stipulat expres la art. 1 din ordinul susmenționat.
Titlul de creanță este, potrivit art. 110 alin. 3 C.proc.fiscală," actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Potrivit art. 141 alin. 2 și 3 din OG 92/2003 "titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege; modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător". Potrivit art. 141 alin. 11 din OG 92/2003, "cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii".
În speță, titlul de creanță este reprezentat de documentul înscris în cuprinsul titlului executoriu nr._/28.05.2015, respectiv decizia de calcul accesorii nr._/17.04.2015 (f. 182), decizie prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului, cu titlul de accesorii contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, obligația de plată a sumei de 182 lei.
Conform anexei la această decizie (f. 117-118), documentul prin care s-a individualizat obligația principală este reprezentat de decizia nr._/23.12.2013 a CAS D. (f. 110-111) pentru care s-au calculat accesorii în cuantum de 154 lei și decizia nr._/12.05.2014 a AJFP D. (f.14) pentru care s-au calculat accesorii în perioada 31.12._15 în cuantum de 28 lei, în total 182 lei.
Prin urmare, accesoriile nu sunt calculate pentru debitul reprezentând contribuții la asigurări sociale de sănătate aferente anului 2015, obligații pe care contestatorul a susținut că le-a achitat anterior scadenței, conform chitanței nr._/./08.03.2015.
Motivul de nelegalitate a actelor de executare invocat de contestator prin care face referire la obligațiile aferente anilor anteriori și stabilite printr-o decizie de impunere anulată în dosarul nr._ al Tribunalului D., este apreciat de instanță ca fiind întemeiat.
Astfel, instanța reține că prin decizia nr. 7961/10.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost anulată decizia de impunere nr._/23.12.2013 emisă de CAS D., deci titlul de creanță prin care au fost stabilite obligațiile de plată principale constând în contribuții la asigurări sociale de sănătate.
Nelegalitatea deciziei de impunere nr._/23.12.2013 emisă de CAS D. privitoare la obligații principale atrage și nelegalitatea calculării unor accesorii la aceste obligații, conform principiului accesorium sequitur principalem, iar instanța apreciază că, și în lipsa unei soluții de anulare a deciziei nr._/17.04.2015 (f. 182) suma de 154 lei stabilită în sarcina contestatorului nu mai are un suport legal. Este logic că, în lipsa unei obligații principale, nu puteau fi calculate obligații accesorii, iar instanța constată din cuprinsul decizie nr._/17.04.2015 privind calculul accesoriilor că acestea au fost stabilite prin raportare la sumele datorate cu titlul de debit principal conform deciziei de impunere nr._/23.12.2013, decizie care, la data stabilirii obligațiilor accesorii, era deja anulată de către instanța judecătorească prin hotărâre definitivă.
Nelegalitatea deciziei de impunere nr._/23.12.2013 se răsfrânge implicit și asupra legalității titlului executoriu nr._/28.05.2015 și a somației nr._/28.05.2015emise pentru punerea în executare a obligației accesorii, astfel că se impune anularea acestor acte de executare.
În privința sumei de 28 lei (parte din suma totală de 182 lei), detaliată în anexa la decizia nr._/17.04.2015, ca reprezentând accesorii la obligația de plată a contribuției la asigurările sociale de sănătate, tranșa a IV-a scadentă la 19.12.2014, prevăzută în decizia nr._/12.05.2014 a AJFP D. (f.14), instanța reține că aceasta a fost achitată în termenul legal conform chitanței . nr._ din 17.12.2014 (f. 19), astfel că în mod nelegal au fost stabilite accesorii. Nelegalitatea perceperii accesoriilor la aceste sume rezultă și din decizia de corecție nr._ din 30.06.2015 (f. 41-43) și situația analitică debite plăți solduri din 30.06.2015 (f. 44-46) în cuprinsul cărora se arată că debitorul contestator C. T. figurează cu o sumă de 86 lei achitată în plus cu titlul de contribuție la asigurările sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Prin urmare, actele de executare contestate au fost nelegal emise pentru punerea în executare a unei obligații accesorii calculate eronat fie la o obligație principală anulată definitiv, fie la o obligație principală achitată la termenul scadent.
Față de toate aceste considerente, apreciind nelegală începerea executării silite, instanța va admite contestația la executare și va anula titlul executoriu nr._/28.05.2015 și somația nr._/28.05.2015 emise de DGRFP C.- AJFP D. în dosarul de executare nr._/16/_ /_.
În privința cererii contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat, instanța constată că pentru recuperarea taxei de timbru, contestatorul căruia i s-a admis contestația la executare are dreptul de a solicita restituirea acesteia, conform art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 care prevăd că la cererea petiționarului, sumele achitate cu titlul de taxe judiciare de timbru se restituie, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Cu privire la onorariul de avocat în cuantum de 700 lei (f. 5,6) achitat în prezenta cauză de către contestatorul C. T. către avocatul C. T., instanța reține că acesta nu poate fi imputat intimaților ca urmare a identității de persoană dintre cea a contestatorului și cea a avocatului. Astfel, contestatorul are în același timp și calitatea de avocat (obligațiile fiscale contestate în prezenta cauză fiind stabilite pentru contestator ca persoană fizică ce desfășoară o activitate independenta de avocat), iar faptul că acesta a înțeles să încheie contract de asistență juridică cu sine însuși (f. 89), pentru a-și percepe sieși un onorariu de avocat, este nelegal.
E adevărat că o parte poate fi reprezentată într-un proces de către un avocat, dar atunci când partea are în același timp și calitatea de avocat, nu poate încheia un contract de asistență juridică decât cu o altă persoană avocat, atunci când apreciază că nu ar putea să își facă singur apărările.
Din aceste motive, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată cererea contestatorului de a-și recupera onorariul pe care și l-a plătit.
Față de aceste motive, instanța va respinge cererea contestatorului privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de intimata AJFP D. prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul C. T. cu domiciliul în C., ., județul D. și pe intimații A.-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C., .. 2, județul D. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. cu sediul în C., .. 2, județul D..
Anulează titlul executoriu nr._/28.05.2015 și somația nr._/28.05.2015 emise de DGRFP C.- AJFP D. în dosarul de executare nr._/16/_ /_.
Respinge cererea contestatorului privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi 08 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.-M. B. S. A. G.
Red.jud. C.M.B
Tehnored. gref. S.A.G./
20.01.2016,5 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 08/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5317/2015.... → |
|---|
