Plângere contravenţională. Sentința nr. 5317/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5317/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 5317/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 5317/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte – F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul H. M. în contradictoriu cu intimatul I. D. SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat L. M., pentru petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au sosit relațiile solicitate de instanță de la intimat.
La interpelarea instanței, apărătorul petentului a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 392 NCpc instanța a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat L. M., pentru petent, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii, anulara punctelor și restituirea permisului de conducere și în subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul, nu a fost indicată borna, petentul era pe un drum european unde viteza permisă este de 100 km/h. Fără cheltuieli de judecată.
In conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă nou, instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
La data de 26.11.2014 petentul H. M. a formulat în contradictoriu cu I.P.J. D. – Serviciul Rutier plângere împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 21.11.2014, solicitând anularea acestuia cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei, anularea punctelor de amendă și restituirea permisului de conducere.
Motivând în fapt plângerea, petentul arată că la data de 21.11.2014, în timp ce circula pe DN 6 din direcția Caracal către C., în afara localității L., județul D., a fost oprit de către agentul de circulație în timp ce circula cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Agentul constatator, în mod eronat și abuziv a reținut în sarcina sa contravenția constând în „a condus autoturismul BMW 730_ pe DN 6 din direcția Dioști – C. la km 208 cu viteza de 126 km/h în sector de drum cu limitare 70 km, abatere înregistrată de aparatul radar”.
Susține că procesul-verbal este nul pentru următoarele motive: starea de fapt reținută de către agentul constatator nu coincide cu realitatea întrucât se poate să fi circulat și cu viteza respectivă, însă pe un sector de drum unde limita de viteză este de 100 km/h, fiind în afara localității, nicidecum de 70 km/h. Astfel, în data de 21.11.2014 circula pe DN 6 din direcția Caracal spre C., a fost oprit cu aproximație la 500 m – 1 km, după ce a trecut de singura fermă (fost I.A.S.) ce se afla între localitățile L. și Coșoveni și pe un sector de drum foarte drept și care nu avea nici un indicator de limitare viteză. Singura restricție de viteză era doar cea impusă de lege 100 km/h fiind în afara localității pe un drum național.
A mai arătat că, în momentul în care a fost oprit, i s-au solicitat documentele după care agentul i-a transmis în mod expres să întoarcă mașina și să-l urmeze până la prima parcare ce se afla către localitatea L., pe partea dreaptă. Abia acum în parcarea în care a fost oprit echipajul de poliție ce se afla la aproximativ 2 – 3 km de locul unde a fost oprit în mers, pe tot acel sector de drum care nu are o distanță foarte mare, a apărut limita de viteză de 70 km/h, acest sector de drum este bine evidențiat și chiar marcat corespunzător, fiind și o curbă destul de periculoasă și acel sector de drum are ca și marcaj longitudinal doar linie continuă.
În aceste condiții, în momentul în care agentul i-a adus procesul-verbal și i-a transmis că-i va reține permisul de conducere a încercat să-i explice că situația nu a fost deloc așa, în realitate dacă a fost surprins cu viteza respectivă, a fost surprins unde limita era de 100 km/h și nicidecum de 70 km/h.
Consideră că nu a încălcat prevederile art. 121 din RA OUG 195/2002, întrucât nu a circulat cu viteza indicată și dacă ar fi circulat cu viteza respectivă, a circulat pe un sector de drum unde limita de viteză era de 100 km/h, limită ce este impusă de norma legală în vigoare pentru drumurile naționale din afara oricărei localități.
Invocă prevederile art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002, susținând că înregistrarea radar nu poate constitui probă în privința încălcării legislației rutiere întrucât aceasta nu respectă cerințele art. 4.1 – 4.3 din Norma de metrologie legală NML 021 – 05 aprobată prin Ordinul nr. 301/2005.Astfel aparatul radar nu era însoțit de buletinul de verificare metrologică în termen de valabilitate așa cum prevede art. 4.3, agentul refuzând să-l prezinte.
Solicită efectuarea unei adrese către intimat pentru a transmite toate actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, ordinul de serviciu al inspectorului șef prin care acesta a fost desemnat să opereze cu aparatul respectiv, să facă dovada, prin probe certe, a sectorului de drum și a săvârșirii contravenției în exact sectorul de drum respectiv, în speță cel menționat în procesul-verbal contestat.
Precizează că este foarte ușor a surprinde cu aparatul radar o anumită viteză pe un drum național și apoi „din pix” să menționezi efectiv km ce este în zona de acțiune a indicatorului „limitare de viteză”, fără a fi nevoit să probezi în nici un fel acest lucru.
Mai susține că o adresă prin care să se răspundă în mod cert care era poziționarea exactă a autoturismului prin puncte de localizare ar fi mai mult decât edificatoare pentru soluționarea cauzei.
Pentru aceste motive, solicită anularea acestuia cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei, anularea punctelor de amendă și restituirea permisului de conducere.
În drept, își întemeiază plângerea pe dispozițiile art. 31 și următoarele din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, înțelege să se folosească de proba cu acte și efectuarea unei adrese către I.P.J. D. – Biroul Rutier pentru a înainta cele menționate mai sus.
Petentul a depus la dosar: procesul-verbal contestat în original și în copie, împuternicire avocațială, taxă timbru 20 lei.
La data de 15.12.2014 intimatul I.P.J. D. a formulat întâmpinare, procesului-verbal . nr._ din 27.06.2014, pe care o consideră neîntemeiată pentru urmatoarele considerente:
Solicită să se constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond si formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita să se constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitareą petentului. In opinia acesteia instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate.
Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. .
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC instituția se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala,
procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau. Referitor la procesul-verbal considera ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul functiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, invederează ca desi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezulta ca procesul-verbal face dovada deplina a situatiei de fapt si incadrarii in drept.
Învederează că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul politiei rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică si legală.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Dispozițiile art. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G.nr. 195/2002 obligă;orice participant la trafic să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră. Mai mult decat atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
De asemenea, in cauza C. Neata contra României, plangerea nr._/03, Decizia CEDO, camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat I garanțiile oferite de latura penala a art. 6, in lipsa prevederii in legea naționala a ! pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu f amendă contravenționala . redus. Curtea a aratat in mod expres ca atat timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizeaza mijloacele de proba pertinente si utile in condiții de contradictorialitate si |nemijlocire, petentul se bucura de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art. 6 din CEDO.
Fapta retinuta in sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteza peste limita legala admisa, existând riscul producerii unor accidente de circulație, in care sa fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de inerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
Solicita încuviințarea probei cu incrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând 4 fotografii si buletinul de verificare metrologica pentru aparatul radar,
Precizează ca prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct.4 din N.M.L. nr.021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
De asemenea solicită sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de
Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicita aceasta intrucat. in caz contrar se creeaza !contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse j raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in iudecată.
In drept, invoca prevederile OUG nr. 195/2002 Rep., Regulamentul de Aplicare a OUGnr. 195/2002 Rep. si Ol/G nr. 2/2001.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de } petent ca neîntemeiata si pe cale de consecința, mentinereą actului sanctionator caj temeinic si legal.
In baza art. 411 alin.l, pct. 2 din C. solicita judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului unitatii intimate.
Intimatul a depus la dosar buletin de verificare metrologică pentru aparatul radar și planșa foto cuprinzând 4 fotografii.
La data de 07.01.2015 petentul a depus răspuns la întâmpinare, susținând că din simpla observare a fotografiilor depuse de intimat, se poate lesne observa faptul că în aceste fotografii sunt prezente trei autoturisme în unele dintre acestea observându-se chiar patru autoturisme și astfel cum se poate stabili în mod cert că viteza care este menționată în aceste fotografii este a sa și, mai mult, se poate observa că pe același sens de mers – deci în fața echipajului de poliție se afla un autoturism și cum și acesta circula cu o anumită viteză, cum se poate stabili în mod cert că petentul circula cu viteza de 126 km/h și nu circula celălalt autoturism.
Din punctul său de vedere sunt numai dubii cu privire la viteza de deplasare și mai ales cu stabilirea în mod cert a autoturismului care se deplasa cu această viteză.
La termenul de judecată din 26.02.2015 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și efectuarea unei adrese către intimat pentru a comunica sectorul de drum unde este limitarea de viteză, dacă kilometrul unde a fost surprins petentul se află în acel sector de drum cu limitare de viteză, indicarea în concret a poziționării autoturismului în momentul în care a fost surprins cu viteza respectivă, calitatea de operator calificat să constate contravențiile la legea contravențiilor a agentului constatator și să precizeze dacă viteza cu care a fost surprins petentul îi aparține acestuia sau autoturismului ce se afla în fața echipajului pe același sens.
Răspunsul solicitat a fost înaintat de I.P.J. D. cu adresa nr._/06.03.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 21.11.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin.1 din RA OUG nr. 195/2002 și sancționată de art.102 alin.3,lit.b din O.U.G. nr.195/2002.
S-a reținut că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN6, direcția Dioști-C., la Km 208 cu viteza de 126 km/h, pe sector de drum cu limitare de viteză 70 km/h, abatere înregistrată de aparatul radar Autovision, caseta ROM 109.
Petentul a contestat procesul verbal în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat se rețin următoarele:
Înregistrarea radar înaintată cu întâmpinarea nu este o probă concludentă, din examinarea fotografiilor nu rezultă locul săvârșirii faptei, dacă fapta a fost săvârșită în localitate sau în altă zonă de restricție limită de viteză legală din acea zonă, poziționarea exactă a autoturismului prin puncte de localizare, în trei fotografii că rulau mai multe autoturisme, fără a fi vizibil numărul de înmatriculare al acestora, fapt ce conduce la ideea că oricare din cele două autoturisme puteau să ruleze cu viteza de 126 km/h reținută în planșa foto, astfel că nu se poate dovedi fără dubiu că petentul a condus autoturismul cu viteza reținută în sarcina sa.
În prezentarea elementelor faptice, agentul constatator era obligat conform art. 109 din OUG 195/2002 R, să menționeze toate datele și împrejurările de la locul faptei ori agentul constatator nu a consemnat în procesul verbal toate acestea, respectiv nu a fost menționat numărul de înmatriculare al autoturismului pe care a fost montat aparatul radar (dat obligatorii care sunt trecute și în Buletinul de verificare metrologică).
Prin neindicarea numărului de înmatriculare al autoturismului poliției pe care a fost montat aparatul radar care a efectuat înregistrarea, instanța nu poate verifica dacă aparatul a cărui verificare metrologică a fost înaintată la dosar, a fost cel care a fost folosit concret de către organul constatator la data la care s-a efectuat constatarea -21.11.2014 -, organul constatator având posibilitatea să prezinte la dosar verificarea metrologică a altor aparate din dotare.
Întrucât sarcina probațiunii în procedura contravențională incumbă intimatului și în considerarea prezumției de nevinovăție al cărei beneficiar este petentul, unită cu principiul în conformitate cu care orice dubiu trebuie interpretat în favoarea contravenientului (in dubio pro reo), se apreciază ca fiind întemeiată plângerea contravențională.
Pe cale de consecință, instanța va admite plângerea și va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
Va lua act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul H. M., domiciliat în C., .. 19, .. 1, . în contradictoriu cu intimatul I. D. SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul verbal . nr._ încheiat la data de 21.11.2014 de I. D.-Serviciul Rutier și exonerează petentul de sancțiunile aplicate.
Ia act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
F. D. R.-M. B.
Red. F.D.
Tehnored. R.M.B
4 exe. F.D. 16 Iunie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria... | Reziliere contract. Sentința nr. 5321/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
