Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 9744/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9744/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 16024/215/2014
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ 9744
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.07.2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE- B. S.- JUDECĂTOR
GREFIER – B. L.
Pe rol, judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamantul C. V. O. și pârâta D. L., având ca obiect: exercitare autoritate părintească.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns av.V. pentru reclamant; și pârâta asistată de av.G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că astăzi de dimineață, la Camera de Consiliu, în prezența mamei, a fost audiat în conformitate cu art.226/cod proc.civ. minorul, care și-a exprimat opțiunea ca autoritatea părintească să fie exercitată de mamă.
În conformitate cu art.244 al.1/cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, sau incidente de soluționat conform art 392/cod proc.civ – deschide dezbaterea pe fond și acordă cuvântul părților pentru concluzii orale.
Av.V. pentru reclamant, având cuvântul pe fond a solicitat admiterea cererii, exercitarea autorității părintești în comun, încuviințarea dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minorul.
Av.G. pentru pârâtă, având cuvântul pe fond a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.Apărătorul pârâtei depune și concluzii în scris; precum și chitanța/20.02.2015 (privind onorariul de avocat).
Conform art.394 alin.1/cod proc.civ., instanța declară închise dezbaterile pe fond și reține cauza pentru soluționare.
JUDECATA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la data de 25.04.2014 sub numărul_ pe rolul Judecătoriei C., reclamantul C. V. O., CNP-_, cu domiciliul în C., ..M., nr.13, ., a chemat în judecată pârâta D. L., CNP-_, cu domiciliul în C., cartier Craiovița Nouă, ., ., - solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești în comun, încuviințarea dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minorul luându-l din domiciliul pârâtei în fiecare săptămână de sâmbăta orele 16.00 până duminica orele 16.00; în timpul vacanței de iarnă (a doua săptămână) ; în timpul vacanței de vară o lună.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentința civilă nr._/26.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. a fost desfăcută căsătoria părților, iar minorul rezultat din căsătorie C. Norian A., născut la 19.05.2005, a fost încredințat pârâtei. Ulterior, pârâta i-a interzis reclamantului să mai comunice telefonic cu minorul sau să îl mai vadă pe minor. În prezent, minorul are 9 ani, vârstă la care prezența tatălui este foarte importantă în dezvoltarea sa emoțională, pentru menținerea legăturii afective specifice relației părinte-copil. Reclamantul a menționat că prezintă garanții materiale, morale, manifestând interes pentru menținerea relației cu fiul său minor, legea română și cea internațională presupunând obligația părinților de a veghea la creșterea și educarea copilului în mod efectiv, ținând seama de principiul interesului superior al copilului.
În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art.263, art.397, art.401, art.403/cod civ..
În dovedirea cererii, s-a solicitat proba cu acte, proba cu doi martori și ancheta socială.
Cererea s-a depus în dublu exemplar, fiind semnată și legal timbrată.
În susținerea cererii s-au depus în xerocopie, în dublu exemplar cu mențiunea conform cu originalul, următoarele acte: sentința civilă nr._/26.10.2010 pronunțată de Judecătoria C., definitivă..
Prin rezoluția din data de 29.04.2014, conform art.200 alin 2/cod proc.civ.când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute de art 194-197/cod proc civ, - s-au comunicat reclamantului în scris, lipsurile cererii, cu mențiunea ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării trebuie să facă completările dispuse sub sancțiunea anulării cererii, după cum urmează:
- în conformitate art.194 lit.e/cod proc.civ., întrucât reclamantul a solicitat dovada cu martori, i s-a pus în vedere să arate numele, prenumele și adresele martorilor (și dacă este cazul adresa electronică, numărul de telefon, numărul de fax) conform art.148 alin.1 Teza II/cod proc.civ.);
- după completarea mențiunilor indicate mai sus, reclamantul să depună în dublu exemplar cererea de complinire a lipsurilor semnalate, pentru ca apoi un exemplar și de pe aceasta să fie comunicat pârâtului, în conformitate cu art.149 alin.1/cod proc.civ.
Ulterior, reclamantul a menționat în scris martorii C. F. domiciliat în C., ., nr.24, ..1, . și C. R. M., domiciliat în C., ..52, Făcăi, județul D., depunând această cerere în dublu exemplar.
Prin rezoluția din 26.05.2014, în conformitate cu art.201 alin.1 coroborat cu art.208 alin.1, art.149 alin.1, și art.150 alin.5/cod proc.civ., s-au comunicat pârâtei un exemplar de pe cererea de chemare în judecată, de pe cererea de complinire a lipsurilor și de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art.165/cod proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2/cod proc.civ., a decăderii pârâtei din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.Conform art.254 alin.1/cod proc.civ., probele se propun sub sancțiunea decăderii (de către pârâtă) prin întâmpinare. Întâmpinarea se depune în dublu exemplar pentru a se putea comunica un exemplar reclamantului, conform art.149 alin.1/cod proc.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești în comun, solicitând ca aceasta să fie exercitată exclusiv de către pârâtă și respingerea capătului de cerere legături personale între reclamant și minor. Pârâta a subliniat că părțile s-au separat în fapt în anul 2008, dată de la care pârâta cu minorul s-au mutat la părinții pârâtei. Din anul 2008, reclamantul l-a vizitat pe minor de trei ori, nu a participat cu nimic la creșterea și educarea minorului, - împrejurare în care pârâta formulat plângere penală pentru abandon de familie. După divorț, pârâta și-a refăcut viața cu altcineva, - motiv pentru care reclamantul a recurs la acte de violență, chiar în privința minorului, amenințând-o pe pârâtă cu moartea sau că îi va tăia fața, ori îi va da foc, jignindu-i familia și spărgându-i geamurile. Din data de 05.10.2011 reclamantul a spart cauciucurile mașinilor pârâtei, tatălui pârâtei, fratelui pârâtei, le-a spart geamurile, le-a sustras siguranțele din tabloul de energie electrică al apartamentului, amplificând astfel starea de teroare în jurul minorului, care se temea permanent că putea să li se întâmple ceva rău. Din cauza telefoanelor primite de la reclamant, pârâta a fost nevoită să schimbe de 3 ori numărul de telefon. Minorul a suferit traume psihice, având tulburări emoționale și manifestând probleme de exprimare și coerență în vorbire ,– împrejurare în care a urmat tratament la un psiholog logoped, astfel că recomandarea a fost aceea ca minorul să evite elementul negativ. Din anul 2008 reclamantul a întrerupt legătura cu minorul, manifestând dezinteres față de traumele suferite de minor. Reclamantul a plecat apoi din țară, iar când s-a întors în România i-a făcut șicane pârâtei. Reclamantul nu are serviciu și nici domiciliu stabil pentru că adresa de domiciliu indicată de acesta în acțiune privește imobilul proprietatea fratelui reclamantului, care a fost închiriat la terți.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat proba cu acte, ancheta socială, audierea minorului de un psiholog și doi martori: D. C. C., cu domiciliul în C., ., ..2, . și A. M. L. cu reședința la care dorește să fie citată în C., ..7, județul D..
În drept întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art.264/cod civ., art.226/cod proc.civ. S-au anexat în xerocopie conform cu originalul: plângere la poliție; ordonanța/06.03.2012 a Parchetului C., declarații extrajudiciare.
Prin rezoluția din 08.07.2014, în conformitate cu art.201 alin.2/cod proc.civ., s-a comunicat reclamantului un exemplar de pe întâmpinarea și înscrisurile care au fost depuse de pârâtă, cu obligația ca reclamantul să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâta urmând să ia cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.
La primul termen de judecată în conformitate cu art.219 al.1/cod proc.civ., pârâta a fost identificată în baza cărții de identitate, CNP-_ și a fost verificată împuternicirea avocațială a apărătorului reclamantului.
Instanța, în conformitate cu art.131 al.1/cod proc.civ., la primul termen de judecată, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă material și teritorial să judece pricina pentru temeiul de drept prevăzut de art.94 pct.1 lit.a, art.107/cod proc.civ., art.505, art.496al.5/cod civ.
Conform art.224/cod proc.civ., instanța a acordat cuvântul pentru cererea de probatorii.Apărătorul reclamantului și-a menținut probele solicitate în acțiune (acte, doi martori: C. F. și C. R. M., ancheta psihosocială) pentru a dovedi starea de fapt prezentată în acțiune cu privire la opunerea pârâtei la legăturile cu minorul, necesitatea exercitării autorității părintești în comun; totodată a solicitat încuviințarea probei cu înregistrări tehnice care au fost realizate după promovarea acțiunii.Pârâta și-a menținut probele solicitate prin întâmpinare (acte, doi martori: D. C. C. și A. M. L., ancheta psihosocială, ascultarea minorului de către un psiholog), pentru a dovedi comportamentul violent al reclamantului, că reclamantul nu s-a ocupat de minor, învederând că se opune probei cu înregistrările tehnice care au fost realizate după promovarea acțiunii.
Apreciind ca fiind utile și concludente probele solicitate prin acțiune, - instanța a încuviințat proba cu acte în conformitate cu dispozițiile art.254 alin.1, art.258 alin.1, art.255 alin.1/cod proc.civ.; a admis proba cu martori conform art.309 al.1 coroborat cu art.254 alin.1, art.258 alin.1, art.255 alin.1/cod proc.civ. În conformitate cu art.258 al.2/cod proc.civ., instanța a luat act că reclamantul a solicitat probele pentru a dovedi starea de fapt prezentată în acțiune cu privire la opunerea pârâtei la legăturile cu minorul, necesitatea exercitării autorității părintești în comun; iar pârâta pentru a dovedi comportamentul violent al reclamantului, că reclamantul nu s-a ocupat de minor.În conformitate cu art.173/cod proc.civ., s-au citat martorii părților.
În conformitate cu art.229 alin.2 lit.b din Legea 71/10.06.2011 instanța a încuviințat efectuarea anchetei psihosociale la domiciliile părților, în dovedirea interesului superior al minorului. S-a emis adresă pentru efectuarea anchetei psihosociale la domiciliile părților (pentru a se verifica condițiile de locuit și de viață oferite minorei, preocuparea manifestată de fiecare părinte pentru creșterea minorului, comportamentul părinților, posibilitățile materiale ale părinților, gradul de atașament și legăturile afective dintre copil și părinți, îngrijirea sănătății, dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală, educația și învățătura, orientarea și sfaturile necesare).
Având în vedere că proba cu înregistrări tehnice nu a fost solicitată prin acțiune, conform art.254 al.1/cod proc.civ., și ținând seama și de poziția pârâtei, care s-a opus acestei probe, situație în care neexistând acordul expres al pârâtei, conform art.254 pct.5/cod proc.civ., - instanța apreciind ca fiind suficiente probele încuviințate, a respins cererea formulată de apărătorul reclamantului privind proba cu înregistrări tehnice.
În ceea ce privește solicitarea pârâtei din întâmpinare privind ascultarea minorului de un psiholog, instanța având în vedere că minorul nu a împlinit vârsta de 10 ani la termenul de judecată din 27.11.2014, a apreciat că nu este obligatorie audierea acestuia, - situație în care a respins această probă prin încheierea de ședință din 27.11.2014.
După ascultarea părților, în baza art.238 alin.1/cod proc.civ., instanța a estimat durata necesară pentru cercetarea procesului până la termenul de judecată următor care s-a acordat în cauză.
S-a întocmit și depus la dosar referatul de anchetă nr._/30.12.2014 al autorității tutelare din cadrul Primăriei C..
La termenul de judecată din 09.04.2015 pârâta a depus cerere reconvențională față de care instanța a invocat și a pus în discuție excepția tardivității acesteia, - după care, având în vedere că obiectul cauzei este exercitare autoritate părintească, iar pârâta a formulat întâmpinare la 07.07.2014, odată cu care trebuia depusă și cererea reconvențională conform art.209 al.4/cod proc.civ., - instanța a admis excepția tardivității formulării cererii reconvenționale.
La același termen de judecată din 09.04.2015 pârâta a invocat apoi excepția disjungerii cererii reconvenționale pe care instanța a pus-o în discuția părților și a admis-o, dispunând formarea unui alt dosar cu termen de judecată la 28.05.2015.
În conformitate cu art.318 alin.1/cod proc.civ., art.260 al.4, art.319 al. 1, art.321, art.323/cod proc.civ., instanța a procedat la identificarea și audierea martorilor în mod separat, sub prestare de jurământ, - declarațiile fiind consemnate pe fiecare pagină de președinte, grefier, martori după ce aceștia a luat la cunoștință de cuprins. Depozițiile astfel consemnate au fost atașate la dosar.
La termenul de judecată din 28.05.2015, pârâta a solicitat audierea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani în cursul procesului.Instanța a pus în discuție cererea formulată.Apărătorul reclamantului a fost de acord.
Față de cererea apărătorului pârâtei privind audierea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani în cursul procesului instanța a admis-o prin încheierea de ședință din 28.05.2015, -conform art.254 al.2 pct.2/cod proc civ., nevoia administrării probei reieșind din cercetarea judecătorească și a pus în vedere pârâtei să prezinte minorul la Camera de Consiliu pentru audiere, conform art.226/cod proc.civ.
Cu ocazia audierii minorului, la Camera de Consiliu, în prezența mamei, în conformitate cu art.226/cod proc.civ., minorul și-a exprimat opțiunea ca autoritatea părintească să fie exercitată de mamă.
Analizând susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată și apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare, pe baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._/26.10.2010 pronunțată de Judecătoria C.,definitivă a fost desfăcută prin acord căsătoria părților, s-a dispus încredințarea minorului C. Norian A. născut la 19.05.2005 spre creștere și educare pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 126 lei lunar în favoarea minorului. După divorțul părților, potrivit declarațiilor martorilor A. M. L. și D. C. C., a rezultat că reclamantul a adresat cuvinte jignitoare pârâtei în prezența minorului, încercând să o lovească pe pârâta reclamantă în prezența minorului; i-a provocat pene de curent pârâtei, la domiciliul acesteia, în momente când erau aniversări în familie, - umblând la tabloul electric aflat în scara blocului, fiind observat de vecinii pârâtei când a făcut acest lucru. Tot după divorțul părților, reclamantul obișnuia să o urmărească cu mașina pe pârâta așa încât minorul când pleca de acasă își formase obiceiul de a privi înapoi pentru a vedea dacă este urmărit de reclamantul, - încât pârâta a fost nevoită să angajeze un echipaj de pază și protecție pentru o perioadă de 2-3 luni. În aceste împrejurări, minorul a devenit timorat și bâlbâit, urmând tratament la logoped-psiholog. Reclamantul nu a achitat pensia de întreținere pentru minor, pensie la care a fost obligat prin hotărârea de divorț, - au declarat martorii A. M. L. și D. C. C.. Depoziția martorului C. F. care a declarat că reclamantul a plătit pensia de întreținere pentru minor, este singulară sub acest aspect.
Din proba testimonială în ansamblu, s-a reținut că de aproximativ 2-3 ani reclamantul a plecat în Anglia. Din declarațiile martorilor C. R. M. și C. F. a reieșit că reclamantul a mai venit în România, a locuit în C. în domiciliul mamei sale și l-a mai vizitat pe minor la domiciliul părinților pârâtei - iar din Anglia i-a trimis minorului pachete cu dulciuri și haine. Depoziția martorului C. F. că bunica maternă a minorului ar fi sesizat organele de poliție pentru tentativă de răpire a minorului de către reclamant când a venit să îl vadă, este singulară cu privire la acest aspect, neputând fi coroborată cu alte probe în acest sens.
Potrivit referatului de anchetă efectuat în cauză de autoritatea tutelară Consiliul Local C. a rezultat că pârâta și minorul locuiesc împreună cu bunica maternă într-un apartament situat în C., cartier Craiovița Nouă, compus din 2 camere și dependințe, fiind dotat cu tot ceea ce este necesar unei bune gospodăriri și în care există condiții foarte bune de locuit cât și pentru creșterea și educarea minorului. Reclamantul și mama acestuia au un apartament în C., ., compus din 2 camere și dependințe, dotat cu tot ceea ce este necesar unei bune gospodăriri și în care există condiții foarte bune de locuit și pentru creșterea și educarea minorului. Minorul este dezvoltat corespunzător vârstei, fiind bine îngrijit, - aspect rezultat din referatul de anchetă efectuat în cauză de autoritatea tutelară Consiliul Local C., coroborat cu declarația martorului C. R. M., în acest sens.
Art.398/cod civ, deschide posibilitatea exercitării autorității părintești de un singur părinte și în alte situații decât cele enunțate de art.507/cod civ., - respectiv ori de câte ori interesul copilului impune o asemenea măsură și există motive întemeiate care să justifice scindarea autorității părintești.
Faptul că reclamantul, după divorțul părților, obișnuia să folosească un limbaj vulgar la adresa pârâtei, adresându-i cuvinte jignitoare în prezența minorului, - demonstrează că exemplul său nu poate fi un model demn de urmat pentru minor, care se află în plin proces educațional. Pentru o dezvoltare armonioasă și formarea personalității minorul are nevoie de un sistem de valori socio-morale la care să se poată raporta într-un mod pozitiv, vital, securizant, de natură să-i asigure confort psihic și un climat liniștit, fără variații emoționale majore care să-l perturbe pe minor pe plan psihic, - ca atunci când se teme că este urmărit de reclamant pe stradă, sau când acesta provoca în mod intenționat pene de curent la domiciliul pârâtei (după divorțul părților), perturbându-le momentele frumoase cu ocazia aniversărilor familiale, reușind în acest mod să le strice petrecerile.
În conformitate cu art.94 al.1/Legea 272/_ republicată:”prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care sunt amenințate viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului și se califică drept abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și economic”.
În speță reclamantul a exercitat un abuz emoțional și psihologic asupra minorului. De aceea, opțiunea minorului ca mama să exercite autoritatea părintească trebuie valorificată în raport de principiul ocrotirii interesului superior al minorului, în contextul tuturor celorlalte probe care s-au administrat în cauză. Interesele minorului sunt vitale în astfel de cazuri.
Acest comportament al reclamantului demonstrează o lipsă de responsabilitate față de imperativele creșterii și educării corespunzătoare a minorului.
Prevederile Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, la art.36 al.7 instituie că este considerat un motiv întemeiat pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte dacă celălalt a avut un comportament violent față de celălalt părinte (în speță violența verbală a reclamantului prin adresarea de cuvinte jignitoare la adresa pârâtei în prezența minorului, după divorțul părților), care poate prezenta un risc pentru copil ce ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Așadar derogarea de la regula generală a autorității părintești comune se justifică în condițiile art.398/cod civ., numai dacă există motive întemeiate și numai dacă exercițiul autorității părintești de un singur părinte este în interesul superior al minorului, cum este situația în cazul din speță.
Reținând interesul superior al minorului, în conformitate cu art.263/cod civ., prin prisma criteriilor avute în vedere de instanță, potrivit dispozițiilor art.487/cod civ., - instanța are în vedere că ori de câte ori se ia o măsură privind un copil, trebuie respectat imperativ principiul primordial al interesului superior al copilului, consacrat pe plan internațional în art.3 din Convenția O./ cu privire la drepturile copilului, ratificată de România pri Legea nr.18/1990 republicată și pe plan național, nu numai în codul civil, ci și în art.6 din legea nr.272/2004, republicată.
Așadar în speță sunt aplicabile dispozițiile art.36 al.7 și art.94 al.1/Legea nr.272/2004 republicată, - întrucât având în vedere interesul minorului, - instanța consideră că față de materialul probator, există motive întemeiate astfel încât să poată hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul din părinți.
În raport de considerentele de mai sus, instanța apreciază că cererea reclamantului care a solicitat exercitarea în comun a autorității părintești este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în parte.Ca atare, instanța urmează să dispună exercitarea autorității părintești doar de pârâtă asupra minorului C. Norian A. născut la 19.05.2005.
Condiția determinantă în funcție de care instanța are obligația să hotărască situația juridică a minorului este aceea de a fi satisfăcute interesele acestuia, - interese care în situația din speță, pentru a prevala starea de bine a minorului, pot fi realizate într-un mediu care să îi confere minorului un climat de viață stabil, liniștit,securizant, de natură să-i asigure confort psihic și un climat liniștit, fără variații emoționale majore care să-l perturbe pe minor pe plan psihic, - situație în care solicitarea reclamantului de a avea legături personale cu minorul prin luarea acestuia din domiciliul pârâtei, nu este admisibilă, raportându-ne la comportamentul manifestat de reclamant după divorțul părților față de pârâtă și minor, la care am făcut referire pe larg mai sus, în baza materialului probator care s-a administrat în cauză.
Pe cale de consecință, - instanța urmează să respingă capătul de cerere privind exercitarea de către reclamant a dreptului de a avea legături personale cu minorul.
În conformitate cu art.453 al.2 tezaI/cod proc.civ., ținând seama că acțiunea a fost admisă în parte, - instanța urmează să dispună obligarea reclamantului la plata în parte a cheltuielilor de judecată în cuantum de 230 lei către pârâtă (reprezentând parte din taxa de timbru și onorariu avocat).
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea reclamantului C. V. O., CNP-_, cu domiciliul în C., ..M., nr.13, ..3, ., în contradictoriu cu pârâta D. L., CNP-_, cu domiciliul în C., cartier Craiovița Nouă, ., ..
Dispune exercitarea autorității părintești de pârâtă asupra minorului C. Norian A. născut la 19.05.2005.
Respinge capătul de cerere privind exercitarea de către reclamant a dreptului de a avea legături personale cu minorul.
Dispune obligarea reclamantului la plata în parte a cheltuielilor de judecată în cuantum de 230 lei către pârâtă (reprezentând parte din taxa de timbru și onorariu avocat).
Cu apel (la Judecătoria C.) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.07.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S.BUSUIOCL.B.
Red.:B.S./ Tehnored.:B.L./ Nr.ex.:3/ Data red 15.07.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2049/2015. Judecătoria CRAIOVA | Ordin de protecţie. Sentința nr. 9765/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
