Ordin de protecţie. Sentința nr. 119/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 119/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 41796/215/2014
DOSAR nr. 41._ - Emitere Ordin de Protecție -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 119
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 13 IANUARIE 2015
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER – L. N. N.
MINISTERUL PUBLIC A FOST REPREZENTAT DE PROCUROR – M. N.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile având ca obiect instituire ordin de protecție, formulată de reclamanta Z. A., în contradictoriu cu pârâtul Z. V. R..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat I. B. A., pârâtul personal și asistat de avocat B. A. precum și martorele C. M. propusă de reclamantă și Z. R. propusă de pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-au luat interogatorii reciproce de către părți, conform art. 351 și urm. c.cproc.civ. și s-au audiat martorele prezente, sub prestare de jurământ, în conformitate cu prevederile art. 311 și urm. c.proc.civ., declarațiile lor fiind consemnate și depuse la dosar.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a învederat instanței că solicită admiterea acțiunii, doar în măsura în care a fost dovedită.
Avocat I. B. A. pentru reclamantă, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată și emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna Breasta, ., județul D., obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă determinată – 50 metri, față de reclamanta – victimă și față de copiii părților, obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă determinată – 50 metri față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod cu victimele și copiii minori, în vederea prevenirii și combaterii oricăror alte forme de violență din partea acestuia, asupra sa.
S-a mai învederat de către apărătorul reclamantei faptul că de mai mulți ani pârâtul s-a manifestat foarte agresiv față de reclamantă, atât fizic cât și verbal, ajungându-se la o situație greu de suportat de către aceasta; se impune apărarea victimelor de agravarea violențelor în familie, pentru a se preveni producerea unor tragedii în familie.
Avocat B. A. pentru pârât, având cuvântul, a solicitat instanței respingerea cererii deoarece nu sunt întrunite condițiile legale de instituire a unui ordin de protecție, în sensul că nu s-a dovedit pericolul concret pe care persoana pârâtului l-ar reprezenta față de reclamantă și nu există un certificat medico-legal care să dovedească presupusele agresiuni ale pârâtului față de reclamantă.
INSTANȚA
La data de 18 noiembrie 2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr. 41._, cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanta Z. A. împotriva pârâtului Z. V. R..
Prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna Breasta, ., județul D., obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă determinată – 50 metri, față de reclamanta – victimă și față de copiii părților, obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă determinată – 50 metri față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod cu victimele și copiii minori, în vederea prevenirii și combaterii oricăror alte forme de violență din partea acestuia, asupra sa.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părțile au fost căsătorite, iar pe parcursul căsătoriei pârâtul a devenit alcoolic, provoca scandaluri tot mai dese, o agresa fizic și psihic pe soția reclamantă, fiind foarte dese relele tratamente pe care pârâtul le aplică în mod constant soției și copiilor săi.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii 217/2003, așa cum a fost modificată prin Legea 25/2012.
Reclamanta a atașat cererii și formularul anexă la Legea 25/2012 bifat cu măsurile solicitate.
În scop probator, reclamanta a depus la dosar: xerocopie de pe sentința civilă nr. 12.438/1.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 22._, rămasă definitivă și irevocabilă, având ca obiect instituire ordin de protecție, bilet de ieșire din spital și scrisoare medicală din 11.10.2011, referitoare la minora Z. L. A., emise de Clinica de chirurgie Plastică – Microchirurgie Reconstructivă și Arsuri SCUC ” G. A.” – București, bilet de ieșire din spital din 1.10.2010 emis de Spitalul Clinic de Urgențe și Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri – București, referitor la reclamantă, certificatele de naștere ale minorelor, proces verbal de intervenție nr. 137/20.08.2010 emis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență ” Oltenia” al Jud. D. – Detașamentul nr. I C., sentința civilă nr. 11.192/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 30._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, delegație avocațială.
În scop probatoriu, în conformitate cu prevederile art. 311 și urm. c.proc.civ., la solicitarea reclamantei, instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, fiind audiate la acest termen martorele C. M. propusă de reclamantă și Z. R. propusă de pârât, ale căror declarații au fost consemnate și depuse la dosar.
Tot la acest termen, în conformitate cu prevederile art. 351 și urm. c.proc.civ. s-au luat interogatorii reciproce de către părți, răspunsurile acestora fiind atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 27 iulie 2002, din relațiile lor a rezultat minorele Z. D. M., născută la data de 25 aprilie 2003 și Z. L. A., născută la data de 14 iulie 2007; ulterior prin sentința civilă nr. 11.192/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 30._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, păstrarea de către reclamantă a numelui purtat în timpul căsătoriei, acela de ” Z.”, exercitarea autorității părintești asupra celor două minore, în comun, de către ambii părinți precum și stabilirea locuinței minorelor la mama reclamantă, pârâtul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea lor.
În ceea ce privește declarațiile martorelor audiate în cauză, instanța reține următoarele:
Martora C. M., propusă de reclamantă, în calitate de soră a acesteia, audiată fiind la acest termen, a declarat că părțile au fost căsătorite, au divorțat în anul 2012 și ulterior au mai locuit împreună, până în anul 2013, când pârâtul a plecat de acasă.
În vara anului 2014, părțile au mai avut un conflict, de atunci, pârâtul nu a mai venit în domiciliul reclamantei; la ultimul incident, reclamanta i s-a plâns martorei că paratul a luat la el fata cea mică; acum un an, pârâtul a lovit fata cea mare.
A mai învederat martora că pârâtul certa deseori minorele și le amenința, deoarece i se părea că ele sunt de partea reclamantei, iar acest comportament era o răzbunare față de reclamantă.
Pârâtul a amenințat familia că îi dă foc, în anul 2010, ulterior, a avut loc un incident cu o butelie, care a luat foc, atât paratul, cat și reclamanta și una din minore, au fost afectați de incendiu .
Pârâtul a avut arsuri pe față și pe mâini, iar reclamanta și minora au fost în situație mai gravă și internate mai mult timp.
Martora a considerat că pârâtul reprezintă un pericol pentru familie, dacă se întoarce acasă, iar fetelor le este teamă de tatăl lor, deoarece el a lovit-o pe reclamantă în fața lor; din vara anului 2014, nu au mai avut acte de violență fizică sau verbală ale paratului, față de familie.
Martora Z. R. propusă de pârât, în calitate de mamă a acestuia, a declarat că părțile au fost căsătorite, au divorțat în anul 2012 și ulterior au mai locuit împreună până în luna decembrie 2013, când pârâtul a plecat de acasă; de atunci, pârâtul nu a mai venit acasă și nu a mai luat legătura cu reclamanta.
Mai cunoaște martora că într-o zi, pârâtul a încercat să vadă fata cea mică, însă reclamanta s-a opus; minora s-a îmbolnăvit în urma suferinței lipsei tatălui său.
Pârâtul nu se purta urât cu fetele și nu le certa, iar acestea erau atașate de el; fetelor nu le este teamă de tatăl lor, întrucât el s-a purtat frumos cu ele.
Uneori, reclamanta i s-a plâns martorei că fiul ei o lovește, iar martora a crezut-o și l-a certat, însă într-o zi a descoperit că ea consuma alcool și spunea că pârâtul o lovește; pârâtul consumă alcool doar moderat.
În prezent pârâtul nu are serviciu, doar reclamanta este încadrată în câmpul muncii.
A concluzionat martora că niciodată paratul nu a fost un pericol pentru familia sa.
Potrivit prevederilor art. 2, așa cum a fost modificat prin pct. 3 al art. I, din Legea nr. 25/2012 de modificare a Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie „ Violenta in familie reprezintă orice actiune sau inactiune intentionată, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestată fizic sau verbal, savarsită de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.
(2) Constituie, de asemenea, violență in familie împiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale ”.
În conformitate cu prevederile art. 2(1) din legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, „ Violenta in familie se manifesta sub urmatoarele forme:
a) violenta verbala - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica - impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica - vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala - agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;
e) violenta economica - interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;
f) violenta sociala - impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala - subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare ”.
Așa cum se menționează în cuprinsul art. 2(3) din legea nr. 217/2003, așa cum a fost modificat prin introducerea pct. 4 al art. I din Legea nr. 25/2012, „ Victima violentei in familie are dreptul:
a) la respectarea personalitatii, demnitatii si a vietii sale private;
b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
c) la protectie speciala, adecvata situatiei si nevoilor sale;
d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare sociala, precum si la asistenta medicala gratuita, in conditiile prezentei legi;
e) la consiliere si asistenta juridica gratuita, in conditiile legii ”.
Prin dispozițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicată, se stipulează că „ (1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
(2) Prin aceeasi hotarare, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc sau urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala.
(3) Pe langa oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii ”.
După cum se știe, fapta este o manifestare a individului în sfera realității, în cadrul relațiilor sociale, iar pericol social prezintă orice activitate contrară normelor in vigoare, deoarece împiedică normala desfășurare a relațiilor sociale.
În speța de față, în urma analizării probelor administrate, instanța constată că asupra reclamantei au fost exercitate de către pârât acte de violență psihică și fizică, însă acestea nu au fost de o gravitate atât de mare încât să pună în pericol viața și integritatea fizică ori psihică sau libertatea persoanei, în sensul dispozițiilor legale anterior enumerate.
Astfel, ambele martore audiate au declarat că de peste 6 luni pârâtul nu a mai luat legătura cu reclamanta, nu a deranjat-o pe ea sau pe fiicele rezultate din căsătoria părților ; de altfel prin răspunsul nr. 2 la interogatoriu, reclamanta a recunoscut că în ultimele 6 luni pârâtul i-a telefonat o dată pentru a încerca să se împace cu aceasta.
Referitor la incidentul soldat cu incendiul din anul 2010 din locuința părților, din probele administrate rezultă că acea situație a fost doar un accident, nu a fost provocat de pârât, chiar el suferind arsuri, alături de reclamantă și minore.
Martora C. M. a declarat că pârâtul ar putea reprezenta un pericol pentru familie doar dacă s-ar întoarce acasă, iar martora Z. R. a declarat că niciodată paratul nu a fost un pericol pentru familia sa.
Instanța constată din probele administrate că de peste jumătate de an pârâtul a plecat din locuința ce a constituit domiciul conjugal al părților, iar de atunci niciodată nu a pus în pericol viața sau integritatea fizică a membrilor de familie.
Așadar, instanța constată că, deși este evidentă starea de tensiune între părți, din ansamblul probelor administrate în cauză nu a rezultat iminența producerii unor infracțiuni privitoare la viața și integritatea reclamantei sau a minorelor, care să justifice adoptarea măsurii de evacuare a pârâtului și de obligare a acestuia să păstreze o distanță corespunzătoare față de ele.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept precum și faptul că nu s-a dovedit starea de pericol pentru integritatea fizică și psihică a reclamantei și fiicelor sale, în sensul prevederilor art. 23-27 din legea nr. 217/2003 republicată, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, instanța urmează să respingă cererea acesteia ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect instituire ordin de protecție, formulată de reclamanta Z. A., domiciliată în comuna Breasta, ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul Z. V. R., domiciliat in ., ., județul D..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Tehn.L.N./4 ex.
20.01.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 8894/2015. Judecătoria CRAIOVA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6709/2015.... → |
|---|
