Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4504/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4504/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1755/215/2015
Dosar nr. 1._ -Ordonanță Președințială –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA, JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4504
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 7 APRILIE 2015
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. B. – JUDECĂTOR
GREFIER: L. N. N.
Pe rol, soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul T. L. împotriva pârâtei T. S. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat P. M., pârâta personal și asistată de avocat Babov G. D. precum și martora S. A. M., propusă de pârâtă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că prin adresa nr. A 1878/3 aprilie 2015 emisă de M.Ap.N. – UM_ C., s-a depus la dosar media veniturilor lunare realizate de reclamant; s-a audiat martora prezentă, conform prevederilor art. 311 și urm. c.proc.civ., a cărei declarație a fost consemnată și depusă la dosar; s-a depus de către pârâtă xerocopie de pe certificatul de căsătorie al părților și planșe fotografice privitoare la minoră, s-a învederat de către părți că nu se solicită probe suplimentare în apărare, după care, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat P. M. pentru reclamant, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată, admiterea cererii reconvenționale ca nefondată, stabilirea locuinței minorei T. Alessia G., născută la data de 16 august 2013, la tatăl reclamant, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț care face obiectul dosarului nr._, interesul minorei fiind de a locui în continuare cu tatăl său în locuința unde s-a născut și în același mediu social, nefiind indicat să fie luată de către pârâtă și să fie dusă în locuința unei persoane străine, cu cheltuieli de judecată, depunându-se și chitanță avocațială în acest sens.
Avocat Babov G. D. pentru pârâtă, având cuvântul, a solicitat instanței respingerea acțiunii, deoarece nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile necesare admiterii unei cereri de ordonanță președințială, în sensul că nu există urgență, nu s-a dovedit justificarea luării vremelnice de către reclamant a minorei la el în fostul domiciliu conjugal al soților, nu s-a dovedit nici eventuala stare de pericol a mamei pârâte față de minoră pentru a se adopta măsura solicitată prin acțiune; s-a mai solicitat admiterea cererii reconvenționale, ca fiind întemeiată precum și obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorei, cu cheltuieli de judecată.
JUDECATA
La data de 28 ianuarie 2015 reclamantul T. L. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei T. S. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței minorei T. Alessia G., născută la data de 16 august 2013, la tatăl reclamant, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț care face obiectul dosarului nr._ precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea cererii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 23 martie 2013, din relațiile lor s-a născut minora sus menționată, iar începând cu data de 19 ianuarie 2015 părțile nu mai locuiesc împreună, pârâta plecând împreună cu minora într-o altă locuință a unei prietene, fără a-i permite tatălui reclamant să mai aibă legături personale cu minora.
A mai declarat reclamantul că pârâta a lăsat un bilet de adio și a plecat cu minora, punându-i în pericol sănătatea acesteia, deoarece nu are niciun venit și o lasă nesupravegheată; reclamantul se află în concediul pentru creșterea copilului, aprobat prin decizia nr._/3.10.2013, iar pârâta refuză să aducă minora acasă.
Reclamanta a mai precizat că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cele trei condiții de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, iar urgența este dată de faptul că minora este privată de mediul ei familial, alături de ambii părinți, interesul copilului fiind acela de a locui împreună și cu tatăl său.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 400 c.civil, art. 996 c.proc.civ .
La dosar s-au depus: xerocopie de pe certificatul de naștere al minorei, de pe certificatul de căsătorie al părților, de pe cartea de identitate a reclamantului și pârâtei, de pe acțiunea de divorț promovată de pârâtă la această instanță, bilet de adio scris de pârâtă, contract de angajare nr. B-512/R.U.B-327 din 16.12.2010 întocmit de M.Ap.N. – UM_ C., OZU 239 din 11.12.2012, decizie nr._/5.10.2013 emisă de M.Ap.N. – UM_ C., privind aprobarea acordării concediului de creștere a copilului și indemnizației lunare, referitor la reclamant, certificat doveditor privind existența dosarului de divorț dintre părți, înregistrat cu nr._ al Judecătoriei C., dosar în care pârâtul a formulat o cerere reconvențională de stabilire a locuinței minorei la el, dispoziția de achitare a taxei de timbru, împuternicire avocațială.
La data de 11.03.2015 pârâta a depus la dosar o cerere reconvențională prin care a solicitat instanței obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorei T. Alessia G., născută la data de 16 august 2013, până la soluționarea acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C..
În motivarea cererii s-a arătat că de la data despărțirii în fapt a părților – luna ianuarie 2015, minora se află în îngrijirea exclusivă a mamei pârâte.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 919 c.proc.civ.
La aceeași dată pârâta a depus la dosar și o întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii reclamantului privind stabilirea locuinței minorei la acesta, deoarece nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 996 c.proc.civ., în sensul că de la despărțirea în fapt a părților – luna ianuarie 2015, minora se află în îngrijirea exclusivă a mamei pârâte și întreținerea acesteia.
Măsura vremelnică de stabilire a locuinței minorei la tatăl reclamant ar avea consecințe negative asupra dezvoltării fizice și psihice a unei minore în vârstă de 1 an și șase luni; pârâta a plecat de acasă datorită atitudinii reclamantului, în sensul că acesta a devenit violent fizic și verbal față de pârâtă, el nefiind de acord ca părțile să aibă un copil; pe fondul acestor nemulțumiri, certurile dintre soți au devenit zilnice, iar relațiile de familie s-au degradat; pentru a evita violențele reclamantului, pârâta a plecat în domiciliul unei prietene în județul V..
S-a anexat la cerere o declarație extrajudiciară a numitei S. A. M., adeverința medicală nr. 103/6.03.2015 emisă de dr. B. Alexia, referitoare la starea de sănătate a minorei, adeverința nr. 1044/13.03.2015 emisă de Primăria comunei Orlești, județul V..
În ședința publică de la 3 martie 2015, în scop probatoriu, s-a luat un interogatoriu de către reclamant pârâtei, în conformitate cu prevederile art. 351 și urm. C.proc.civ., răspunsurile acesteia fiind consemnate și depuse la dosar.
La termenul din 17 martie 2015, la solicitarea părților, instanța a încuviințat, în conformitate cu dispozițiile art. 318-321 c.proc.civ., administrarea probei testimoniale cu câte un martor pentru fiecare, fiind audiați la termenele din 17.03.2015 și 7.04.2015, martorii C. R. F., propus de reclamant și S. A. M., propusă de pârâtă, ale căror declarații au fost consemnate și depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că părțile s-au căsătorit la data de 23 martie 2013, din relațiile lor a rezultat minora T. Alessia G., născută la data de 16 august 2013, iar în prezent au pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr._, având ca obiect desfacerea acestei căsătorii.
Referitor la declarațiile martorilor audiați, instanța constată următoarele:
Martorul C. R. F., propus de reclamant și audiat la termenul din 17.03.2015, în calitate de frate al pârâtei, a declarat că în luna ianuarie 2015 aceasta a plecat de acasă, luând cu ea și pe minora T. Alessia G. rezultată din căsătoria părților, fără a se mai întoarce de atunci acasă; până la acea dată soții au locuit împreună, ambii implicându-se în mod egal în procesul de creștere și educare al minorei.
A mai declarat martorul că pârâta i s-a plâns de câteva ori că reclamantul a fost agresiv față de ea și față de minoră; reclamantul a văzut minora de când pârâta a plecat cu aceasta, niciodată pârâta nu s-a opus ca el să aibă legături personale cu minora.
Martora S. A. M., propusă de pârâtă a declarat că soții s-au căsătorit în luna martie 2013, iar în luna august 2013 s-a născut minora T. Alessia G., care a fost crescută de ambii părinți până la data de 19 ianuarie 2015, când pârâta a luat-o și s-a mutat în locuința martorei.
A mai precizat martora că mult mai mult s-a implicat pârâta în procesul de creștere și educare al minorei, iar reclamantul avea alte activități; minora este foarte atașată de mama sa, iar când reclamantul a venit să o vadă, ea a refuzat să vină la el; minora a fost lovită de către pârât, de aceea refuză să stea lângă un bărbat.
Martora a mai declarat că în luna ianuarie 2015 pârâtul a lovit pârâta și pe minoră, de aceea ele s-au mutat în locuința martorei; deseori pârâta îi spunea martorei prin telefon, plângând, că a fost lovită de reclamant.
Reclamantul a adus alimente minorei, dar nu i-a plătit pensie de întreținere; pârâta îi oferă condiții bune de creștere și educare minorei; reclamantul a vizitat până acum de trei ori minora, care este atașată și de tatăl său.
Potrivit prevederilor art. 996 din Codul de Procedură Civilă: " Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări ".
Așadar, condițiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi luată pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului cauzei.
Spre deosebire de acțiunile civile de drept comun, ordonanța președințială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, în condițiile art. 32 alin. 1 lit. c raportat la prevederile art. 249 alin. 1 teza I din Codul de Procedură Civilă, iar aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Pe calea ordonanței președințiale se pot lua doar măsuri reversibile, fiind inadmisibil a se lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt anterioare; de asemenea, se pot lua numai măsuri vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii.
Totodată, necesitatea înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării silite, inclusiv folosind procedura ordonanței președințiale, este impusă chiar prin dispozițiile art. 626 din Codul de Procedură Civilă, care vorbește despre executarea în mod prompt a titlurilor executorii.
Dispozițiile art. 996 alin. 5 teza I C.Proc.Civ. exclud din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului, astfel încât condiția neprejudecării fondului dreptului a limitat judecarea pe calea acestei proceduri speciale, doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant.
În cuprinsul dispozițiilor art. 919 din codul de procedură civilă se prevede că: " Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei ".
Ordonanța președințială poate fi astfel folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență și dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială prevăzute în art. 996 din Codul de Procedură Civilă; așadar, necesitatea stopării unor comportamente samavolnice permite luarea unor măsuri provizorii pe care procedurii ordonanței președințiale.
În conformitate cu prevederile art. 263 alin. 1 din codul civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului ”, iar în art. 496 alin. 1, 2, 3 și 4 din codul civil se menționează: „ Copilul minor locuiește la părinții săi.
Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord, locuința copilului.
În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile expres prevăzute de lege”.
În cuprinsul prevederilor art. 397 din codul civil se menționează că „ după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel ”, iar dispozițiile art. 398 alin. 1 din codul civil menționează că „ dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți ”.
În ceea ce privește locuința copilului după divorț, art. 400 din codul civil menționează că „ În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior”.
Aceste obligații se regăsesc și în dispozițiile art. 36 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.
În speța de față, prin depozițiile martorilor audiați s-a dovedit faptul că de la nașterea sa, minora rezultată din căsătoria părților a locuit în domiciliul actual al reclamantului, de unde pârâta s-a mutat de altfel, începând cu luna ianuarie 2015, copilul rămânând în grija mamei pârâte, fiind îngrijit corespunzător de aceasta, în locuința actuală asigurându-i-se condiții corespunzătoare de creștere și educare, între mamă și fiică existând un puternic atașament reciproc.
Nu se contestă atașamentul reciproc dintre minoră și tatăl său, fiind dovedit prin probele administrate în mod sumar la dosar, însă minorei i se oferă, cel puțin provizoriu, un cadru familial mai stabil la mama pârâtă, datorită vârstei sale foarte fragede( circa doi ani), lângă mama sa este mediul ei afectiv stabil, care nu este recomandat a se schimba decât în cazuri urgente, când este afectat interesul minorei. Ori, în speță, din probele administrate, rezultă că mama se poartă foarte frumos cu minora, aceasta din urmă este dependentă de mama sa, între ele există o relație de puternic atașament, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit prin depoziția martorei pârâtei, că reclamantul a lovit minora, înainte de despărțirea în fapt a părților, motiv pentru care instanța apreciază că este în interesul superior al copilului de a rămâne în îngrijirea mamei pârâte, cel puțin până la soluționarea dosarului de divorț dintre părți.
Instanța constată astfel că acțiunea reclamantului-pârât nu justifică nicio urgență, în sensul că interesul minorei nu este afectat în vreun mod din punct de vedere negativ, dacă rămâne alături de mama sa, iar aceasta nu are o astfel de culpă referitor la îndeplinirea îndatoririlor sale părintești, care să pună în pericol dezvoltarea fizică a minorei și care să justifice stabilirea locuinței acesteia la reclamant pe cale de ordonanță președințială.
Având în vedere aceste considerente precum și faptul că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile specifice de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 996 C.proc.civ., instanța urmează a respinge acțiunea reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, instanța constată că, potrivit prevederilor art. 919 c.proc.civ., ” Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei ”.
În speță, prin depoziția martorei propuse de pârâtă, s-a dovedit faptul că pârâtul nu a contribuit la întreținerea minorei de când părțile s-au despărțit în fapt; de asemenea pârâtul se află în concediu de creștere a copilului, conform deciziei nr._/5.10.2013 emisă de M.Ap.N. – UM_ C., privind aprobarea acordării concediului de creștere a copilului și indemnizației lunare, beneficiind de o indemnizație de 625 lei lunar, cuantum dovedit și prin adresa nr. A 1878/3 aprilie 2015 emisă de M.Ap.N. – UM_ C..
Având în vedere aceste considerente precum și dispozițiile art. 524, art. 525 alin.1, art. 529, art. 530 alin. 2, art. 532, art. 533 alin. 1 din codul civil precum și art. 919 c.proc.civ., instanța urmează să admită cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă și să stabilească pensie de întreținere în sarcina reclamantului, către pârâtă, în favoarea minorei T. Alessia G., născută la data de 16 august 2013, în cuantum de 204 lei lunar, începând cu data promovării cererii reconvenționale ( 11. 03. 2015) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Faptul că pârâtul are venituri lunare mai mici decât cuantumul venitului minim garantat la nivelul economiei naționale, nu îl exonerează de obligația de a contribui la întreținerea copilului său, obligația de întreținere fiind prevăzută de lege.
Se prezumă existența unor venituri suplimentare din muncă ale pârâtului, care să completeze suma modică realizată în prezent cu titlu de indemnizație, deoarece altfel nu s-ar explica cum acesta își asigură el însuși existența. Prin noțiunea de mijloace la care se referă Codul civil se înțeleg atât mijloacele materiale, cât și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere salariul de bază minim pe țară garantat în plată, prevăzut de dispozițiile HG nr. 1.091/11.12.2014 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, potrivit practicii judecătorești precum și criteriile oferite de prevederile art. 529 alin. 2 din codul civil.
Văzând și prevederile art. 453 alin. 1 c.proc.civ., fiind în culpă procesuală, instanța va dispune obligarea reclamantului către pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea ordonanță președințială formulată de reclamantul T. L., domicililiat în C., ., apt. 1, județul D., împotriva pârâtei T. S. M., cu domiciliul ales la cabinetul de avocat D. Babov, cu sediul in C., ., nr. 22, ., județul D..
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă T. S. M..
Stabilește pensie de întreținere în sarcina reclamantului, către pârâtă, în favoarea minorei T. Alessia G., născută la data de 16 august 2013, în cuantum de 204 lei lunar, începând cu data promovării cererii reconvenționale ( 11. 03. 2015) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Obligă reclamantul către pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.
Cu executare deîndată și fără somație.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 7 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. B. L. N. N.
Red. jud. R.B.
Tehnored. L.N./4 ex.
14.04.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 8406/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
