Plângere contravenţională. Sentința nr. 2165/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2165/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 40130/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2165
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. I. C. și pe intimata D.G.R.F.P. C. - A.J.F.P. D., având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța, având în vedere disp. art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, constată că Judecătoria C., sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul P. I. C. împotriva procesului-verbal ./2009, nr._ întocmit la data de 10.10.2014, este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 30 de zile.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de petent prin plângerea formulată și de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, ca fiind admisibilă și necesară soluționării cauzei.
Instanța, constatând probele administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 27.10.2014, petentul P. I. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata D. C.- AJFP D. anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . /2009 nr._ din data de 10.10.2014 cu consecința exonerării de la plata amenzii de 1500 lei.
În motivarea plângerii petentul a arătat că în fapt, prin procesul verbal a fost sancționat cu amendă de 1500 lei, reținându-se că nu a virat în termen legal contribuțiile cu reținere la sursă în cuantum de 575 lei. Petentul a susținut că la data de 06.06.2013 a fost sesizat P. de pe lângă Judecătoria C., iar în dosarul nr._/P/2013, prin Ordonanța din data de 08.08.2014 s-a dispus:
- clasarea cauzei sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale;
- aplicarea sancțiunii administrative în baza art. 91 Cod penal a amenzii în cuantum de 500 lei.
Acesta a precizat că a achitat suma respectivă de 500 lei, conform chitanței . 5291 nr._ din data de 26.09.2014, iar chitanța a depus-o la grefa Parchetului, în vederea închiderii dosarului pe data de 01.10.2014.
Petentul a criticat procesul verbal, susținând că acesta este lovit de nulitate în conformitate cu dispozițiile art.16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 modificată și republicată, având în vedere că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, consemnându-se în procesul verbal de constatare și sancționarea contravențiilor doar că nu a fost de față. A apreciat că această nulitate este expresă nefiind necesar să se facă dovada unei vătămări, aceasta fiind prezumată.
În subsidiar, petentul a solicitat ca în situația în care instanța trece peste prima teză, să se dispună înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment în conformitate cu art. 7 din OG nr. 2/2001. Petentul a mai susținut că la întocmirea procesului verbal de contravenție nu s-a ținut seama de situația faptică a condițiilor în care s-a săvârșit contravenția, de scopul urmărit și de urmarea produsă, învederănd că . funcționat numai o perioadă de 3 luni, iar situația financiară precară a fost motivul pentru care nu a virat la termenul legal contribuțiile cu reținere la sursă și nu reaua credință.
În drept, petentul a inovat dispozițiile OG nr. 2/2001 modificată și republicată.
În dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În susținerea plângerii, s-au depus următoarele înscrisuri: dispoziție de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei, proces verbal contestat, în original, copie CI a petentului, copie plic de corespondență, ordonanța din data de 08.08.2014 emisă în dosarul nr._/P/2013, comunicare, chitanțe
La data de 03.12.2014, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a depus întâmpinare la plângerea formulată de petentul P. I. C. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . /2009 nr._/10.10.2014 încheiat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. în temeiul căruia a fost aplicată contravenientului amendă în cuantum de 1.500 lei.
Intimata a solicitat respingerea prezentei plângeri, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . /2009 nr._/10.10.2014 și a măsurii dispuse prin aceasta: amenda în cuantum de 1500 lei.
În motivarea întâmpinării intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a arătat că, în fapt, a constatat că Societatea PETIT REPAS SRL a reținut, dar nu a virat, în perioada 01.01._13, următoarele categorii de venituri pentru care există obligația legală de a se calcula, reține și vira obligațiile fiscale prin „stopaj la sursă": impozit pe venitul din salarii (291 lei), CAS asigurați (497 lei), CASS asigurați (261 lei) și șomaj asigurați (23 lei).
În raport de cele constatate, autoritatea fiscală a sesizat la data de 06.06.2013 P. de pe lângă Judecătoria C. referitor la faptul că Societatea PETIT REPAS S.R.L., cod de înregistrare fiscală_, nu a virat, în perioada 01.01._13, în termenul prevăzut de legislația fiscală contribuțiile reținute lunar de la salariați prin stopaj la sursă, considerând că reprezentantul legal al societății, administrator P. I. C. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare, infracțiune constând în: „reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă".
Analizând fapta prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu modificările și completările ulterioare referitor la P. I. C., faptă prin care s-a cauzat bugetului general consolidat un prejudiciu în cuantum de 575 lei reprezentând impozit pe venitul din salarii 291 lei + CASS asigurați 261 lei + șomaj asigurați 23 lei, prin prisma criteriilor prevăzute de art. 181 vechiul C.pen., s-a apreciat de către organele de urmărire penală că se impune clasarea cauzei potrivit art. 19 din Legea nr. 255/2013, „în ceea ce privește reținerea și nevirarea la termen a sumei reprezentând contribuția de asigurări sociale în cuantum de 497 lei se constată că potrivit art. 144 lit. p din Lg. 263/2010 aceasta constituie contravenție".
Intimata a învederat că la data de 08._, prin Ordonanța emisă în dosarul nr._/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria C., în baza art. 314 alin. 1 lit. a) raportat la art. 315 alin. 1 lit. b) raportat la art. 16 lit. b) C.proc.pen. și raport la art. 4 alin. 1 și art. 19 din Legea nr. 255/2013 a dispus :Clasarea cauzei sub aspectul infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu modificările și completările ulterioare și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii de 500 lei în sarcina suspectului P. I. C. și sesizarea autorității fiscale în vederea aplicării sancțiunii contravenționale conform art. 144 lit. p) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
Deci, în ceea ce privește reținerea și nevirarea la termen, în perioada 01._-31.03.2013 a sumei de 497 lei reprezentând CAS asigurați, sumă aflată în evidența autorității fiscale la data de 06.06.2013, P. de pe lângă Judecătoria C. a sesizat autoritatea fiscală în vederea sancționării contravenționale a lui P. I. C., înaintând Ordonanța din data de 08.08.2014 emisă în dosarul nr._/P/2013.
Intimata a învederat că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 4 al Protocolului 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului care consacră „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori" cunoscut sub denumirea tradițională de „non bis in idem", întrucât prin Ordonanța emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr._/P/2013, s-a clasat cauza față de P. I. C. pentru fapta prevăzută și pedepsită de art. 6 Legea nr. 241/2005, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-i-se o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei, în legătură cu următoarele categorii de venituri pentru care există obligația legală de a se calcula, reține și vira obligațiile fiscale prin „stopaj la sursă": impozit pe venitul din salarii (291 lei), CAS asigurați (261 lei) și șomaj asigurați (23 lei), în sumă totală de 575 lei..
Coroborând datele înscrise în ordonanța Pachetului de pe lângă Judecătoria C. și cele din nota de constatare nr._-203/06.06.2013, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/10.10.2014, în legătură cu următoarea categorie de venituri pentru care există obligația legală de a se calcula, reține și vira obligațiile fiscale prin „stopaj la sursă": CAS asigurați (497 lei), Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a dispus sancționarea lui P. I. C. cu amendă în cuantum de 1.500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 144 lit. p) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, contravenție constând în: „fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat", sancțiunea fiind prevăzută de art. 145 alin. 1 lit. b).
Intimata a susținut că textul de lege la care a făcut referire mai sus incriminează reținerea contribuției de asigurări sociale, nevirate pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, neprezentând relevanță cuantumul acesteia.În raport de cele invocate mai sus, a apreciat că P. I. C. nu a fost sancționat pentru „aceeași faptă" de două ori, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor al autorității fiscale, fiind în discuție două fapte distincte, una prin care s-a încălcat obligația legală de a se calcula, retine și vira următoarele obligații fiscale prin „stopai la sursă": impozit pe venitul din salarii, CAS asigurați și șomaj asigurați și alta prin care s-a încălcat obligația legală de a se calcula, retine și vira următoarea obligație fiscală prin „stopaj la sursă": CAS asigurați. A mai învederat că Ordonanța emisă la data de 08.08.2014 în dosarul nr._/P/2013 nu a fost atacată cu plângere, în condițiile art. 336 alin. 1 și 2, art. 339 alin. 4 și art. 340 alin. 1 C.proc.pen., căpătând astfel caracter definitiv, cele statuate de P. de pe lângă Judecătoria C. intrând în puterea de lucru judecat.
Deci, aspectele lămurite prin ordonanța mai sus indicată - starea de fapt și încadrarea acesteia în drept ca și contravenție - au putere de lucru judecat, nemaiputând forma obiectul analizei de către Judecătoria C..
În cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/10.10.2014 se face referire la actul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., menționându-se că „în baza adresei nr._/P/2013 în urma controlului efectuat în ziua de 10 luna octombrie anul 2014 ora 12°° la AJFP D. ... am constatat săvârșirea următoarelor fapte…"
Intimata a precizat fapta contravențională este descrisă în cuprinsul procesului-verbal atacat, sancțiunea contravențională fiind aplicată urmare a faptului că a fost reținută nevirarea în termen de 30 de zile de la scadență, în perioada 01.01._13, suma de 497 lei, reprezentând CAS asigurați, sumă aflată în evidența autorității fiscale la data de 06.06.2013, în raport cu această faptă P. de pe lângă Judecătoria C. sesizând autoritatea fiscală în vederea sancționării contravenționale a sus-numitului, înaintând Ordonanța din data de 08.08.2013 emisă în dosarul nr._/P/2013.
Stopajul la sursă presupune ca, după plata salariilor, angajatorul, prin reprezentantul său legal, să efectueze plățile reprezentând impozite ori contribuții cu reținere la sursă. Denumirea de stopaj la sursă provine de la modul în care se desfășoară activitatea incriminată, adică stoparea oricărei plăți la sursa de venit impozabilă. Deși beneficiarul venitului, angajatul, are obligația de a plăti impozitele și taxele pe venitul obținut, angajatorului, prin reprezentantul sau legal, îi incumbă obligația de a calcula, reține și vărsa lunar impozitele și contribuțiile legale pe venitul angajatului către bugetul general consolidat al statului.
Intimata a susținut că în cauză, P. I. C., administrator al Societății PETIT REPAS S.R.L a încălcat obligația legală de a calcula, retine și vira lunar, în perioada 01.01._13, următoarea obligație fiscală prin „stopaj la sursă": CAS asigurați.
În cuprinsul art. 10 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se menționează că: „Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) din lege revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective."
Întrucât în cuprinsul actului atacat, fapta a fost descrisă în concret, fiind arătate elementele de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție, cel care prevede contravenția - art. 144 lit. p) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, precum și cel care prevede sancțiunea aplicată (amenda) - art. 145 alin. 1 lit. b) din același act normativ, fiind identificată corect persoana făptuitorului în persoana administratorului Societății PETIT REPAS S.R.L., P. I. C., a considerat că în cauză au fost respectate de autoritatea fiscală prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la excepția nulității absolute a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/10.10.2014 invocată de petent și întemeiată pe art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, a solicitat ca instanța de judecată să dispună respingerea ca neîntemeiată având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor mai sus indicat a fost încheiat în lipsa contravenientului, la sediul Administrației Județene a Finanțelor Publice D., în condițiile art. 19 alin. 3 din actul normativ susmenționat. Actul de constatare și sancționare a contravențiilor a fost înaintat prin corespondență, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind primit la data de 14.10.2014 de mama contravenientului.
Intimata a subliniat că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, a fost dată Decizia nr. XXII/19.03.2007 a Secțiilor Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833/05.12.2007, prin care s-a statuat că: „Nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției".Ori, în cauză, P. I. C. nu a probat că, prin încheierea actului de constatare și sancționare a contravențiilor în lipsă, la sediul autorității fiscale, cu consecința neînscrierii obiecțiunilor, i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/10.10.2014 contestat, ceea ce contravine prevederilor art. 249 C.proc.civ.
Prin O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare, s-a instituit o procedură specifică de sancționare a faptelor contravenționale, legea cadru completându-se cu normele Codului de procedură civilă. Revizuirea constituțională din anul 2003 consacră, în mod expres, autonomia materiei contravenționale.
Intimata a susținut că în dreptul român este unanim acceptat că actul de constatare și sancționare a contravențiilor legal încheiat face dovada asupra celor consemnate și constatate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce face ca în favoarea actului în discuție să opereze o prezumție relativă de exercitare cu bună credință a funcției, de bună credință a autorității fiscale, iar din cuprinsul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție ce nu a fost răsturnată de înscrisurile depuse și de afirmațiile din cuprinsul plângerii.Mai mult, cele constatate de autoritatea fiscală și înscrise în actul de constatare și sancționare a contravențiilor atacat au fost recunoscute de către contravenient, neprezentând relevanță faptul că Societatea PETIT REPAS S.R.L., cod de înregistrare fiscală_, „a funcționat numai o perioadă de 3 luni".
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele folosite, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Intimata a considerat că a fost respectat principiul proporționalității faptei cu sancțiunea aplicată - 1.500 lei - minimul amenzii prevăzute în textul de lege - deoarece fapta reținută în sarcina lui P. I. C. administrator al Societății PETIT REPAS S.R.L, aduce atingere relațiilor privind normele fiscale, respectarea prevederilor Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, având implicații majore asupra garantării plății contribuțiilor de asigurări sociale și asupra dreptului cetățeanului de a beneficia de prestații de asigurări sociale conform acestei legi, astfel încât consideră că nu poate intra în discuție aplicarea prevederilor art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare: „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă".
Indiferent de gravitatea faptei ilicite comise și de cuantumul amenzii contravenționale efectiv aplicate de către agentul constatator în urma individualizării răspunderii contravenționale, contravenientul are posibilitatea în cazurile expres prevăzute de lege de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege pentru sancționarea faptei respective.Acest beneficiu este numit în literatura de specialitate ablațiune.
A învederat că pentru contravențiile prevăzute și sancționate de Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, există posibilitatea legală de a achita în 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute de art. 145 alin. 1 lit. b) din actul normativ sus-menționat (minimul este 1.500 lei, putând deci achita 750 lei), posibilitate de care petentul nu a uzat.
Referitor la aplicarea sancțiunii amenzii în sumă de 1.500 lei în cadrul termenului legal învederăm următoarele:
La art. 13 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare se stipulează: „Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel." Textul de lege precizează că această prescripție a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale nu operează în ipoteza în care legiuitorul dispune expres în acest sens.Or, în chiar cuprinsul actului normativ mai sus indicat există o dispoziție a legiuitorului în sensul anterior menționat și anume, prevederile art. 30 alin. 2 și 3: „în cazul în care fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanță că ea ar putea constitui contravenție, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluția, ordonanța sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenția, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii. Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să aplice sancțiunea".
În cauză, prin Ordonanța emisă la data de 08.08.2014 în dosarul nr._/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria C., a dispus:
Clasarea cauzei sub aspectul infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu modificările și completările ulterioare și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii de 500 lei în sarcina suspectului P. I. C. și sesizarea autorității fiscale în vederea aplicării sancțiunii contravenționale conform art. 144 lit. p) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
Ori, în raport de momentul emiterii Ordonanței date în dosarul nr._/P/_14 și momentul încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._ - 10.10.2014, învederează instanței de judecată faptul că au fost respectate prevederile actului normativ reglementând regimul juridic al contravențiilor în ceea ce privește aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale.
În consecință, având în vedere motivele de fapt și de drept invocate în cererea de apel și cele arătate mai sus, solicită să se respingă prezenta plângere, cu consecința menținerii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/10.10.2014 și a măsurii dispuse prin acesta: amenda în cuantum de 1.500 lei.
Alăturat întâmpinării intimata a depus următoarele înscrisuri: în copie certificată pentru conformitate cu originalul, actele referitoare la prezenta cauză: nota de constatare cu nr._-203/06.06.2013 + Ordonanța din 08.08.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. dată în dosarul nr._/P/2013, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/10.10.2014 + confirmarea de primire.
În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 C.proc.civ, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
la data de 23.12.2014, petentul P. I. C. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. prin care a solicitat să se respingă susținerile invocate prin întâmpinare ca fiind netemeinice.
Referitor la prima critică formulată de către intimată, a învederat că nu a invocat în cererea inițială dubla sancționare pentru aceeași faptă, așa cum în mod eronat se susține în întâmpinare ci a făcut vorbire despre suma plătită cu titlu de amendă administrativă în cuantum de 500 lei, aplicată de P. de pe lângă Judecătoria C., numai pentru a dovedi buna credință în acest sens.
Referitor la invocarea în plângere a excepției nulității absolute a procesului verbal de contravenție, a învederat instanței că nu a invocat această excepție întemeiată pe art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în cauză fiind prezenta unei nulități relative, așa cum a arătat intimata, în conformitate cu Decizia XXII /19.03.2007 a ICCJ, nulitate care atrage anularea procesului verbal de contravenție ./2009 nr._/10.10.2014. În speță, fiind aplicabilă nulitatea relativă, vatamarea pricinuita prin încheierea procesului verbal de contravenție la sediul autorității fiscale cu consecința neinscrierii obiectiunilor formulate de către petent este prezumata, nefiind necesara dovedirea acesteia.
Privitor la susținerea intimatei conform căreia procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor legal încheiat de către agentul care l-a instrumentat, face ca in favoarea actului sa opereze o prezumție relativa de exercitare cu buna credința a funcției autorității fiscale,solicită respingerea acestei susțineri,având in vedere ca procesul verbal nu a fost legal incheiat, iar actul nu deține forța probanta indubitabila si nici exercitarea cu buna credința a funcției agentului constatator.
Critica formulata in întampinare, potrivit căreia a fost respectat principiul proportionalitatii faptei cu sanctiunea aplicata [amenda de 1500 lei] ,solicită sa o respingă si sa înlocuiască sancțiunea amenzii cu avertisment asa cum a solicitat in teza subsidiara a plângerii sale ,avand în vedere ca pentru achitarea cu întârziere a sumei respective au fost percepute penalități de intarziere,drept urmare in speța reiese fara echivoc ca nu a produs nici un prejudiciu statului. Petentul a apreciat ca amenda aplicata in cuantum de 1500 lei este exagerata in raport de gravitatea faptei,înlocuirea acesteia cu avertisment ar fi îndestulătoare in speța de fata.
Referitor la ultima critica formulata de intimată privind termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii, petentul a apreciat că nu este aplicabila în speța de fata ,motiv pentru care solicită să o respingă.
In conformitate cu dispozițiile art.223 alin 3 C. Proc .Civ,a soliciată judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea plângerii, petentul nu a solicitat administrarea de probatorii.
Analizând probele administrate în prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._ întocmit la data de 10.10.2014, de către reprezentantul intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., petentul P. I. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1500 lei, reținându-se că în urma controlului efectuat în ziua de 10 octombrie 2014, ora 12.00 s-a constatat că acesta, în calitate de reprezentant al . a reținut și nu a virat în termen legal contribuțiile cu reținere la sursă în valoare de 575 lei, la data de 06.06.2013 fiind sesizat P. de pe lângă Judecătoria C.
Procesul-verbal cuprinde mențiuni conform cărora acesta a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei și în lipsa persoanelor care pot avea calitate de martor.
In ceea ce priveste legalitatea actului sancționator, instanța constata ca acesta nu a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, necuprinzand toate mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sancțiunea nulitatii absolute.
Astfel, procesul-verbal deși conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale persoanei sancționate, instanța constată că descrierea faptei contravenționale este sumară, nefiind indicată data în care a fost săvârșită si perioada pentru care trebuiau virate reținerile la sursă, precum și natura acestor rețineri. Prin urmare, instanța reține că actul constatator nu cuprinde arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei sau dacă această se identifică cu fapta petentului ce a făcut obiectul unei cercetări penale, având în vedere că prin ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 08 august 2014 emisă în dosarul penal nr._/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus clasarea cauzei privind pe făptuitorul P. I. C. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de 6 din Legea nr. 241/2005 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de 500 lei în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, procurorul a constatat că la data de 06.06.2013 a fost sesizat de D.G.F.P. D. cu privire la săvârșirea faptelor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, constând în reținerea și nevirarea în termen a contribuțiilor cu reținere la sursă, în valoare de 575 lei.
În cuprinsul ordonanței nu se menționează natura reținerilor și intervalul în care acestea au fost efectuate sau trebuiau să fie virate.
De asemenea, prin ordonanța menționată s-a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 181 C.P.
Referitor la fapta pentru care petentului prin ordonanța procurorului i s-a aplicat sancțiunea cu amenda administrativă în cuantum de 500 lei, instanța constată că în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale:" Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă."
În ceea ce privește fapta reținută prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit de către intimata, prin acest act contestat de către petent, contravenția reținută a fost încadrată la prevederile art. 144 lit. p) din Legea nr. 236/2010 R, iar sancțiunea aplicată în temeiul art. 145 alin. (1), lit. b din același act normativ.
Potrivit art. 144 lit. p) din Legea nr. 236/2010 R:" Constituie contravenție fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat."
Din textul de lege menționat rezultă că unul dintre elementele contravenției în discuție se referă la inacțiunea interzisă de aceasta, respectiv nevirareacontribuției de asigurări sociale reținută de lasursă, ori prin procesul-verbal de contravenție fapta contravențională descrisă de către agentul constatator se referă lanevirarea sumelor, fără a arăta proveniența acestor rețineri și în ce perioada au fost efectuate.
În aceste condiții instanța reține că în prezenta cauză petentul a fost sancționat pentru aceiași faptă, constând în reținerea și nevărsarea la scadență, a sumelor reprezentând contribuții cu reținere la sursa în cuantum de 575 lei, atât prin ordonanța din data de 08 august 2014 emisă în dosarul penal nr._/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., cât și ulterior prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._ întocmit la data de 10.10.2014, întocmit de către reprezentanții intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
În conformitate cu art. 1 din OG nr. 2/2001:" Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală."
Din această dispoziție legală referitoare la scopul legii contravenționale, rezultă că legea contravențională apără anumite relații sociale, care nu pot forma în același timp și obiect al ocrotirii dreptului penal.
În aceste condiții, în situațiile în care aceeași faptă ar întruni atât elementele unei norme contravenționale, cât și acele ale unei norme penale, cum este cazul de față, instanța apreciază că fapta poate fi considerată numai infracțiune, iar făptuitorul va fi sancționat exclusiv penalmente. Instanța are în vedere în acest sens și jurisprudență CEDO, conform căreia cele mai multe contravenții au natură penală, iar lipsa diferențelor de natură calitativă, dintre infracțiune și contravenție, determină anumite consecințe juridice, respectiv: inadmisibilitatea coexistenței, în privința uneia și aceleiași fapte, a răspunderii penale și a răspunderii contravenționale.
În prezenta cauză instanța reține că petentul a fost urmărit penal, fiind aplicată de către P. de pe lângă Judecătoria C. sancțiunea amenzii administrative pentru aceeași faptă, pentru care acesta a fost sancționat ulterior contravențional de către intimată.
Dispozițiile speciale ale Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale care reglementează la art. 6 infracțiunea cu privire la care petentul a fost urmărit penal și prevederile legale care reglementează contravenția, respectiv Legea nr. 236/2010 se suprapun parțial în ceea ce privește elementele constitutive ale faptelor sancționate.
Referitor la susținerile intimatei în ceea ce privește existența a două fapte distincte, una penală și una contravențională, instanța nu le poate reține în condițiile în care fapta care a făcut obiectul cercetării penale se identifică cu fapta reținută prin procesul-verbal de contravenție, respectiv nevărsarea la scadență, a sumelor reprezentând contribuții cu reținere la sursa în cuantum de 575 lei, astfel cum rezultă din cuprinsul celor două acte sancționatoare. Mai mult, în procesul-verbal de contravenție nu este menționat nici un element distinctiv al contravenției reținute față de fapta penală.
Nici susținerile conform cărora intimata a procedat la sancționarea contravențională a petentului ca urmare a sesizării parchetului cu privire la contravenția prevăzută de art. 144, lit. p din Legea nr. 263/2010, nu au suport probator, având în vedere că în conformitate cu ordonanța din 08.08.2014 (fila 11 din dosar) intimata a fost sesizată în mod expres cu privire la fapta constând în " reținerea și nevirarea la termen a sumei reprezentând contribuția la asigurări sociale în cuantum de 497 lei". Ori, prin procesul-verbal de contravenție a fost constatată următoarea faptă:reținerea și nevirarea în termen legal a contribuțiilor cu reținere la sursă în valoare de 575 lei,
În aceste condiții, instanța trebuie aplice principiul general ne bis in idem, chiar dacă din perspectiva garanțiilor procesuale aplicabile, în dreptul român există o diferență clară între domeniul contravențiilor și cel al infracțiunilor.
Această abordare ar trebui să țină seama de drepturile stabilite în Convenția Europeană a Drepturilor Omului așa cum sunt acestea interpretate și aplicate în soluțiile CEDO.
Articolul 4 al Protocolului 7 al Convenției consacră „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”, cunoscut sub denumirea tradițională de „ne bis in idem”, conform căruia „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași Stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui Stat. (…)”
Legea și procedura „penală” de care vorbește articolul respectiv au un înțeles autonom comun identic cu cel al „acuzației în materie penală” din articolele 6 și 7 din Convenție. Astfel, Curtea determină dacă fapta intră in domeniul de aplicare al „materiei penale” în funcție de criterii alternative: calificarea juridică a infracțiunii litigioase în dreptul național, natura însăși a acesteia și severitatea sancțiunii aplicabile (Engel și alții c. Olandei; Ozturk c. Germaniei; Jussila c. Finlandei).
În situația în care o faptă nu este calificată drept penală după primul criteriu (deoarece în dreptul intern al statului membru este calificată drept contravenție, faptă administrativă sau disciplinară etc.), sunt relevante celelalte două criterii. Unul dintre aceste criterii are în vedere natura sancțiunii și în special primul subcriteriu – cui anume se adresează norma în discuție: unui grup specific (expl: militari; funcționari publici etc.) sau, dimpotrivă, are un caracter general (Eggs c. Elveției; comp. Weber c. Elveției).Celălalt criteriu (severitatea sancțiunii aplicabile) are o importanță redusă, Curtea decizând că nu există o jurisprudență clară din care să rezulte că gradul redus de severitate al sancțiunii aplicabile poate fi decisivă în excluderea unei fapte de natură penală din câmpul de aplicare al articolului 6 (Jussila c. Finlandei (MC)). Tocmai de aceea, amenzi contravenționale de un cuantum relativ redus au fost privite ca intrând în câmpul de aplicare al „materiei penale” chiar in absenta unui mecanism de transformare a amenzii . de libertate(– Ziliberberg vs. M.;– Masaev vs. M., 6303/05, 12 mai 2009;– R. vs. M., 7413/05, 13 noiembrie 2008;– Kuzmickaja vs Lituania,_/03, 10 iunie 2008;– Tsonyo Tsonev vs. Bulgaria (nr. 2), 2376/03, 14 ianuarie 2010;– A. vs Romania,_/03, 4 octombrie 2007.)
Din această perspectivă, majoritatea contravențiilor din sistemul român vor intra în câmpul de aplicare al „materiei penale” din Convenție. Prin urmare, vor fi aplicabile garanțiile prevăzute nu doar de art. 6 în materie penală (inclusiv prezumția de nevinovăție) ci și celelalte garanții, mai generale (art. 7 din Convenție, dublul grad de jurisdicție etc.) inclusiv principiul ne bis in idem. Astfel, o persoană cercetată penal și căreia i s-a aplicat amenda administrativă nu ar putea fi sancționată contravențional pentru accesași faptă.
În cauza de față, astfel cum s-a reținut mai sus, exista identitate de fapte intre cea care s-a aflat la originea sancțiunii contraventionale si respectiv cea care a generat procedura penală îndreptată împotriva petentului. Cu alte cuvinte a existat o dublare a procedurilor judiciare indreptate împotriva petentului, având in vedere ca sancționarea contravenționala a acestuia a fost precedată de procedura penală, sancțiunea aplicată nefiind contestată.
Prin urmare, având în vedere că prin actul sancționator contestat a fost antrenată răspunderea contravențională a petentului pentru săvârșirea unei fapte, care a făcut obiectul unui dosar penal, soluționat prin clasarea cauzei și aplicarea în sarcina petentului a unei sancțiuni cu caracter administrativ, instanța constată nelegalitatea acestui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._ / 10.10.2014, întocmit de reprezentanții intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
Față de argumentele de mai sus, instanța urmează să admite plângerea contravențională formulată de petentul P. I. C. și să dispună anularea procesulu-verbal de contravenție contestat și exonerează petentul de plata amenzii aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. I. C., domiciliat în C., .. 11, județul D., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._ întocmit la data de 10.10.2014, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, județul D..
Anulează procesul-verbal de contravenție contestat și exonerează petentul de plata amenzii aplicate.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C. și se va soluționa de tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică astăzi 18.02.2015.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.S.M./4 ex./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1749/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2248/2015.... → |
|---|
