Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 4767/215/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 23 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pepetent P. I. și pe intimat S. R. C., având ca obiect plângere contravențională CP NR_
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petent - P. I., asistat de av. P. I., martorul P. C., lipsind intimat - S. R. C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În temeiul art. 311-323 Cod procedura civila, s-a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorului P. M., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei, după care
Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată și întrucât petentul prin apărător este acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată, în temeiul art. 392 Cod proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei .
Av. P. I. pentru petent solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii, întrucât starea de fapt nu corespunde cu starea reală. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei,conform art.394 Cod pr.civ., instanța închide dezbaterile asupra fondul cauzei .
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 27.02.2015, petentul P. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul S. R. C. anularea procesului verbal . nr._/23.02.2015, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 390 lei și să se revină asupra măsurii administrative a reținerii permisului de conducere.
În fapt, la data de 23.02. 2015, se deplasa cu autoturismul marca Daewoo Cielo,iar la intersecția de pietoni, de pe . a așteptat sa traverseze mai mulți pietoni, la o scurta distanta a fost oprit de un echipaj de politie care i-a solicitat actele si i-a spus ca îi va ridica permisul pentru ca nu a acordat prioritate de trecere la trecerea de pietoni.
A încercat sa ii explice agentului de politie faptul ca a trecut de trecerea de pietoni dupa ce au traversat pietonii si ca a trecut numai dupa ce nu mai era pe trecere nici un pieton. A precizat ca aceasta dovada poate sa o facă cu martorul ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pentru ca acesta se afla in spatele său, fiindcă se intâlnise cu acesta in Craiovita pentru a discuta unele probleme personale si au plecat amândoi, aflandu-se cu autoturismul in spatele celui condus de petent atunci cand a trecut de marcajul pietonal si cand a fost oprit de echipajul de politie. Agentul a menționat pe procesul verbal ca nu are obiectiuni de formulat si ca a fost singur in mașina,, aspecte pe care nu le-a observat in momentul in care a semnat procesul verbal si i-a spus ca probele sa le facă la instanța de judecata, dar ca a fost filmat cu aparatul radar, iar fotografiile vor fi înaintate instanței de judecata.
Înțelege sa facă dovada celor afirmate cu martorul PĂUNITĂ C., cu domiciliul in C., ., nr. 59, . s-a aflat in trafic in momentul in care s-a produs asa-zisa contravenție si cu fotografiile făcute cu aparatul radar, pe care solicită a fi inaintate la dosar.
Solicită sa dispună anularea procesului verbal de contravenție contestat pentru netemeinicie, sa se exonereze de plata amenzii, sa inlature măsura administrativa a reținerii permisului de conducere si sa mențină sancțiunea avertismentului pentru faptul ca nu a avut actele asupra sa si nu purta centura de siguranța.
In drept, își întemeiază plângerea pe dispozițiile art. 33 din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii,s-au depus următoarele înscrisuri: dispoziție de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei, împuternicire avocațială, proces verbal de constatare si sancționare a contravenției.
Acțiunea este legal timbrată.
La data de 23.03.2015, intimatul IPJ D. a depus întâmpinare la plângerea contravenționala formulata de petentul P. I. împotriva procesului-verbal . nr._ din 23.02.2015, pe care o consideră neîntemeiată, solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul invidie al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia noastră instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC instituția intimată se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.l, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele
normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să constaei faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv procesul verbal de contravenție aflat la dosarul cauzei care are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului.
De asemenea, solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civilă potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
Solicită acesta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările lor si probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecată.
In concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției intimate.
În scop probator petentul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu martorul P. C..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/23.02.2015, petentul P. I. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 390 lei și avertisment, precum și măsura complementară a suspendării permisului de conducere pe o durata de 30 de zile, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002, art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 și art.147 alin. 1 din RAOUG 195/2002 .
În fapt, la data de 23.02. 2015, petentul a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe B.-dul Olteniei din directia . trecerea de pietoni nu a acordat prioritate pietonilor angajați în traversare prin loc special amenajat. De asemenea conducătorul auto nu a purtat centura de sigurantă și nu a avut asupra sa actele .
Potrivit art. 147 alin. 1 din ROUG 195/2002 ,,conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”, conform art.135 alin.1 lit. h din ROUG 195/2002, ,,conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”, iar conform art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002. ,, Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Cat privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin.1 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 C.p.civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
În cauza dedusă judecății se reține prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse si proba cu martor.
Instanța constată că declarația martorului Păunita C., referitoare la inexistența faptei contravenționale nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba administrat în cauza, instanța apreciind că mărturia a fost dată pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentului, existând presupunerea rezonabilă că acesta este interesat moral în rezultatul cauzei, urmând a fi înlăturată din ansamblul materialului probator.
Ori, în situația în care depoziția martorului propus de petent a fost înlăturată, ca fiind subiectivă, ne aflăm în situația în care, neexistând alte probe sau indicii credibile care să răstoarne prezumția simplă de temeinicie a actului sancționator, concluzionând asupra temeiniciei procesului verbal criticat, ce a fost semnat de petent fără obiecțiuni, instanța apreciază că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată contravenientului și pe cale de consecință va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. I., cu domiciliul în ., ., în contradictoriu cu intimatul IPJ D.-S. R., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședința publică, 23.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
Red. M.R.T/ Tehnored. L.V.2 ex.
2ex/02.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
