Plângere contravenţională. Sentința nr. 3819/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3819/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 44989/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3819
Ședința publică de la 23 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.- judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cererii formulată de petenta C. Națională de Poștă Română SA București în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „plângere contravențională".
În conformitate cu dispozițiile art. 104 pct. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța dispune o nouă strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, având în vedere lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Verificând, din oficiu, competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 NCPC, având în vedere dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este admisibilă putând duce la soluționarea cauzei și respinge, ca nefiind utilă soluționării cauzei, proba cu testimonială cu martorul-asistent solicitată de intimat prin întâmpinare.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în temeiul art. 389 și urm. Cod de Procedură Civilă, consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ /23.12.2014, la Judecătoria C., petenta C. Națională de Poștă Română SA București a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.11.2014 întocmit de intimatul I. D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, în principal, admiterea plângerii, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal, motivat de inexistența caracterului contravențional al faptei și exonerarea de plata amenzii, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale, cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a invocat excepția nulității procesului-verbal de contravenție . nr._/27.11.2014, întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001, având în vedere că acesta nu cuprinde datele de identificare ale persoanei juridice, C. Națională de Poștă Română SA- Direcția Regională de Poștă C. fiind radiată, iar numita U. A. nu este reprezentanta unității, ci numitul A. P..
Petenta a invocat excepția lipsei calității C.N. Poșta Română SA de subiect activ al contravenției reținută în sarcina sa prin raportare la prevederile art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001 și excepția prematurității aplicării amenzii raportat la termenul de 01.01.2016 acordat de HG nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, conform prevederilor art. 7 alin. 1, modificat prin Hotărârea nr. 361/30.04.2014, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității, modificat prin Hotărârea nr. 877/2014, privind prorogarea termenului prevăzut la art. 7 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, considerând că termenul de 01.01.2016 prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012, modificat prin Hotărârea nr. 361/30.04.2014 și Hotărârea nr. 877/2014 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ.
Pe fondul cauzei, petenta a arătat că, în constatarea abaterii contravenționale, organul de poliție a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, considerând că, în cazul răspunderii contravenționale se aplică prezumția de nevinovăție, dar și principiul in dubio pro reo, nemenționarea valorii monetare manipulate zilnic prin oficiu și, implicit, individualizarea sancțiunii aplicate conducând automat la anularea sancțiunii, atât timp cât legiuitorul, prin normele metodologice, a înțeles să clasifice gravitatea acestora sancțiuni în funcție de valoare.
Față de fapta reținută de organul constatator în procesul-verbal contestat, petenta a arătat că aceasta nu există, deoarece din prevederile exprese ale art. 50 lit. f) din Legea nr. 333/2003, rezultă, în mod neechivoc, obligațiile ce incumbă conducătorului unității, respectiv: neîndeplinirea de către conducătorul unității a obligațiilor prevăzute la art. 50, obligații care au fost întocmai respectate de C.N.P.R.
În drept, petenta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificări și completări, ale HG nr. 301/2012, HG nr. 877/2014, respectiv OG nr. 2/2001 și dispozițiile Codului de Procedură Civilă.
La dosarul cauzei, petenta a depus, în scop probator, procesul-verbal contestat, certificatul de înregistrare, Hotărârea nr. 72/10.06.2014, Referatul nr. 1298/07.02.2011, certificatul de radiere din data de 23.06.2010, Încheierea dispusă în dosarul nr._/2010 de către Oficiul registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D. și hotărâri de practică judiciară.
Prin întâmpinarea formulată la data de 20.01.2015, intimatul a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
La dosarul cauzei, intimatul a depus, în scop probator, confirmarea de primire, fotocopia procesului-verbal contestat.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 12.02.2015, petentul a reiterat susținerile din plângerea formulată.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, probă solicitată de ambele părți.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/27.11.2014 petenta C. Națională de Poștă Română SA a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei întrucât pentru Ghișeul nr. 2 al Oficiului Nr. 8 situat în C., Calea București, nr. 69, . nu s-au luat măsuri de instalare a sistemului de supraveghere video.
Fapta este prevăzută de dispozițiile art. 50, alin.1, lit. e raportat la art. 3 alin 1 și art. 58 lit.f din legea 333/2003, potrivit cărora constituie contravenție „neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei” si este sancționată potrivit prevederilor art. 59, alin 1, lit. b din legea 333/2003 cu amendă de la 2000 lei la 5000 lei.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.11.2014, instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, instanța constată că fapta pentru care a fost sancționată petenta este descrisă astfel: C. Națională de Poștă Română SA nu a luat măsuri de instalare a sistemului de supraveghere video pentru Ghișeul nr. 2 al Oficiului Nr. 8 situat în C., Calea București, nr. 69, ..
Instanța arată că în art. 1 teza a II-a din O.G. nr.2/2001 modificată se prevede că, „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”.
Pornind de la definiția legală arătată mai sus, instanța constată că, prin contravenție se înțelege fapta antisocială, actul de conduită al unor persoane, în afara cadrului legal, prin care se aduce atingere relațiilor sociale, ocrotite prin acte normative care stabilesc drepturi și obligații ce revin fiecăruia, sau regulilor de conviețuire și comportament existente la un moment dat în societate.
Mai mult, art. 3 alin. 2 din același act normativ prevede că „persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții”, fiind instituită astfel o condiție sine qua non pentru a fi angajată răspunderea contravențională a unei persoane juridice, respectiv prevederea expresă a răspunderii acesteia în chiar actul normativ ce reglementează fapta contravențională.
De asemenea, instanța reține că potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin 1 din legea 333/2003 în funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliției, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăți specializate, răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revenind conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alineat 1, în conformitate cu prevederile art. 4 din același act normativ.
De asemenea, aceste norme trebuie coroborate și cu disp. art. 50 din Legea nr. 333/2003, în temeiul cărora, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcționează sisteme de pază, au obligația de a răspunde de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin, cu orice titlu, precum și de a analiza temeinic nevoile stricte de pază și stabilesc efectivele necesare, în raport cu natura, importanța, mărimea și vulnerabilitatea unităților respective, cu specificul producției și cu locul de dispunere a acestora.
Astfel, având în vedere dispozițiile actului normativ care prevede și sancționează fapta contravențională instanța constată că subiect activ al contravenției reținute în sarcina petentei poate fi numai conducătorul unității, neputând fi antrenată răspunderea persoanei juridice.
Este adevărat că faptele ilicite, săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor,atrăgând în același timp și răspunderea personală a celui care le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea, astfel cum prevede Codul Civil.
Însă, în cauza de față, instanța constată că, prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei, de agentul constatator o contravenție pentru săvârșirea căreia se poate asuma doar răspunderea unei persoane fizice ce are calitatea de subiect activ calificat, respectiv conducătorul unității.
Instanța reține deci că fapta nu e săvârșită de persoana sancționată, aceasta neavând calitatea de subiect activ al faptei.
Pe baza celor arătate anterior, instanța apreciază că procesul-verbal nu este legal întocmit, astfel că urmează a fi anulat, fiind inutilă, în raport de această situație, verificarea temeiniciei faptelor constatate.
Față de considerentele arătate, instanța urmează să admită plângerea ce face obiectul dosarului de față, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG 2/2001 modif. privind regimul juridic al contravențiilor, și pe cale de consecință să anuleze procesul-verbal . nr._/27.11.2014 de reprezentanții intimatului ca fiind nelegal întocmit și să exonereze petenta de plata amenzii contravenționale de 2000 lei aplicată prin procesul verbal .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta C. Națională de Poștă Română SA București, cu sediul în București, ., sector 2 în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează procesul verbal ., nr._/ 27.11.2014 încheiat de reprezentanții intimatului.
Exonerează petenta de plata amenzii de în cuantum de 2000 lei.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.03.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. DrăgoiDiana G.
Red CDF/Tehn. DG
4 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3628/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3497/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
