Plângere contravenţională. Sentința nr. 5045/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5045/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 38367/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5045/2015
Ședința publică din data de 17.04.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul I. E. A. și pe intimata G. DE J. MOBILA C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei conform art.394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.11.2013, sub nr._, petentul I. E. A., în contradictoriu cu intimata G. DE J. MOBILA C., a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.11.2013, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și anularea măsurii de interzicere a accesului la meciurile de fotbal.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 06.11.2013 se afla pe stadionul I. Oblemenco din C. cu mai mulți prieteni, asistând la un meci de fotbal. A mai arătat că în apropierea lot se afla un alt grup de suporteri care au aruncat cu torțe aprinse spre terenul de joc.
A menționat petentul că la data de 06.11.2013 a fost dus împreună cu mai multe persoane la sediul Jandarmeriei, unde a fost reținut timp de 4 ore, pentru a recunoaște că a aruncat torțe. Nefiind adevărat, a dat o declarație în acest sens. Mai mult decât atât, au fost derulate filmările efectuate în timpul meciului de fotbal, din care a rezultat că nu el a aruncat cu torțe.
A precizat petentul că la data de 13.11.2013 i-a fost comunicat la domiciliu procesul-verbal de contravenție, care a fost întocmit la data de 12.11.2013 pentru contravenția din data de 06.11.2013. Petentul consideră că dacă ar fi fost motive temeinice pentru a fi sancționat, ar fi trebuit să fie întocmit procesul-verbal de contravenție la acea dată, iar nu după 6 zile. Mai mult decât atât, când a fost lăsat să plece din sediul Jandarmeriei, nu i s-a adus la cunoștință faptul că urmează a fi sancționat. Astfel, procesul-verbal a fost întocmit în lipsa sa, nefiind menționat nici vreun martor asistent care să poată confirma cele reținute.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 19 și urm. din OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
Au fost anexate plângerii, procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.11.2013, în original, dovada de comunicare, copie carte de identitate petent.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
La data de 06.01.2014 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 06.11.2013, cadre militare din instituție, în misiunile stabilite în conformitate cu prevederile legale, au constatat că petentul, aflându-se în peluza nord a stadionului I. Oblemenco din C., cu ocazia meciului de fotbal dintre echipele CSU C.-CSM Râmnicu V., în repriza a doua a meciului, a aruncat cu o torță aprinsă către suprafața de joc, săvârșind astfel fapta care constituie contravenția prevăzută de art. 20 lit. i din Legea nr. 4/2008, cu modificările și completările ulterioare. A mai învederat că cele de mai sus au fost constatate de agentul constatator din unitatea intimată, fapta fiind înregistrată video în momentul săvârșirii.
Intimata a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea tuturor prevederilor OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 NCPC.
În dovedire, au fost depuse la dosar CD cu înregistrarea video și raportul agentului constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimată judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul L. C. M., a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.11.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei și cu sancțiunea complementară a interzicerii accesului la meciurile de fotbal pe o perioadă de un an, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 20 lit. i din Legea nr. 4/2008 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 22 lit. d din același act normativ, întrucât la data de 06.11.2013, ora 18:20, aflându-se în Peluza Nord a stadionului I. Oblemenco din C. cu ocazia meciului de fotbal dintre echipele C.S.U. C.- C.S.M. Râmnicu V., în repriza a doua a meciului a aruncat cu o torță aprinsă către suprafața de joc.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește lipsa semnăturii unui martor asistent invocată de petent, instanța reține că sancțiunea care intervine în cazul nerespectării dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 este sancțiunea nulității virtuale, care presupune dovedirea producerii unei vătămări, prin încheierea procesului-verbal în acest mod, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține că agentul constatator a perceput personal această faptă, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientului, atât timp cât acesta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, simpla negare a faptei de către petent nefiind suficientă. Mai mult decât atât, situația de fapt reținută în procesul-verbal este confirmată de raportul agentului constatator și înregistrarea video. În ce privește declarația martorului L. C. M., instanța o va înlătura, apreciind-o ca fiind subiectivă și făcută pro causa.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că față dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea contravențională aplicată, respectiv amenda în cuantum de 500 de lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent, apreciind că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra gravității faptei sale și pentru a preveni astfel de fapte. Instanța are în vedere ca și criteriu de individualizare împrejurarea că nu s-au dovedit abateri repetate ale petentului în această materie, sarcina probei în acest sens incumbându-i intimatei.
În raport de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va modifica procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.11.2013, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului, va atrage atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul I. E. A., cu domiciliul în C., ., ., ., județul D., în contradictoriu cu intimata G. DE J. MOBILA C., cu sediul în C., .. 7, județul D..
Modifică procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.11.2013, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Atrage atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe,
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5508/2015. Judecătoria CRAIOVA | Întoarcere executare. Sentința nr. 5089/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
