Partaj judiciar. Sentința nr. 4711/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4711/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 6901/215/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 4711/2015
Ședința publică din data de 09.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
GREFIER M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind reclamanta-pârâtă R. G. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C. E. și pârâta U. A., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 02.04.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. sub nr._ din data de 05.03.2010 reclamanta R. C. a chemat în judecată pe pârâta C. E. și U. A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra casei de locuit cu două camere, antreu, sală, bucătărie de vară și teren intravilan de 5100 m.p. situat în comuna Mischii, ..
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, la data de 29.07.2005, a decedat P. D., având ca moștenitoare legale pe reclamantă și pârâtă, în calitate de descendente de gradul I.
A precizat că, prin certificatul de moștenitor nr. 154/15.11.2007, pârâtei U. A. i s-a atribuit terenul extravilan, iar reclamantei și pârâtei C. E. casa și terenul intravilan, fără a fi delimitate precis cotele de ½ pentru fiecare dintre acestea. A mai arătat reclamanta că locuiește în casa indiviză din 1998 și până în prezent.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu acte, expertiză tehnică, martori și interogatoriul pârâtei și a depus: împuternicire avocațială, certificat de moștenitor nr. 154 din data de 15.11.2007, TDP nr. 892-_ din data de 13.01.1998.
Pârâta C. E. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat împărțirea anexelor gospodărești, respectiv, o vatră, un pătul, o magazie, cu beci, fântână, construcție pentru păsări și stabilirea suprafeței corecte a terenului indiviz, adică 6500 m.p.
A mai precizat că imobilul casă de locuit a fost folosit de ambele părți, fiecare folosind câte o cameră, iar reclamanta deținea o casă proprietate exclusivă în care locuia când venea în localitatea Călinești, județul D..
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 30.06.2010 și pentru considerentele expuse în această încheiere interlocutorie, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța a admis în principiu acțiunea și în parte cererea reconvențională, a constatat starea de indiviziune și a dispus ieșirea din indiviziune asupra casei, anexelor și terenului de 5100 m.p., cel din urmă conform înțelegerii părților concretizată într-un act de partaj voluntar, numindu-se expert pentru evaluare și lotizare.
În cauză au fost efectuată expertiză, din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert N. G. rezultând că valoarea construcțiilor este de_ lei, propunându-se două variante de lotizare.
Prin sentința civilă nr. 4033 din 02.03.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă în fond acțiunea formulată de către reclamant R. G., în contradictoriu cu pârâtele C. E. și U. A..
A fost admisă în parte și în fond cererea reconvențională.
A fost omologat raportul de expertiză efectuat de expert N. G. in varianta I de lotizare, precum și raportul de expertiza tehnica efectuat de G. M. și completat la 09.02.2011 in varianta I de lotizare din aceasta completare si s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, după cum urmează:
Au fost atribuite reclamantei R. G., loturile nr. 1 din variantele I de lotizare, compuse din: casa cu 2 camere, sala, antreu, identificata pe schițele anexe C 1, bucătărie vara cu grajd, identificată C 3, pătul identifica C 6, magazie cu beci identificată C 5, ½ din fântâna, șopron identificată C 3, precum și terenul situat in ., T 53, p 184,185, în suprafața de 3250 mp, determinat de conturul pct. 79-82-83-76-75-66-77-21-22-23-24-25-2-3-4-5-6-7-79, pe planul de situație anexa nr. 2 la raportul de expertiză completat de expert G. M., cu vecinii: N- teren folosit în plus, pe o distanță de 47,88 m, E- C. E., pe o distanță de 63,23 m, S- P. A., pe o distanta de 23,98 m, si V- drum comunal, pe o distanță de 62,27 m si izlaz comunal, pe o distanță de 47,06 m, schița anexa nr. 2 ce face parte integranta din prezenta hotărâre, urmând a achita sulta pârâtei în cuantum de 18.989 lei.
A atribuit pârâtei C. E., loturile nr. 2 din cele două variante de lotizare precizate, compuse din: vatra identificată în schițele anexe C 4, ½ din fântână, părțile rămânând în indiviziune asupra acestei fântâni construcție păsări, identificata C7, precum și teren situată în ., T 53, P 184, 185, în suprafața de 1850 mp, determinat de conturul pct. 82-80-12-13-74-30-29-20-77-66-75-76-83-82, pe planul de situație anexa nr. 2, al raportului de expertiză completată de expert G. M., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu vecinii: N- teren deținut în plus, pe distanța de 50,90 m, E-pârâtul Gruița, pe o distanță de 37,05 m, S- C. G., pe o distanță de 60,52 m, si P. A., pe o distanță de 6,54 m și V- R. Gheoghița, pe o distanța de 63,23 m, urmând a primi sultă de la reclamant în cuantum de_ lei.
A acordat termen de achitare a sultei până la 15.04.2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Din raportul de expertiză tehnică completat, efectuat de expert G. M., rezultă că, în realitate, părțile dețin teren în plus, identificat de expert în partea din nord, după vechimea plantațiilor de vie și pomi, iar terenul împărțit nu afectează terenul donatarului C. G. și a propus 5 variante de lotizare.
În raportul de expertiză întocmit de expertul asistent I. I. se propune ca terenul în plus să fie detașat și reprezentat pe latura de vest, propunându-se alte variante de împărțire, iar din raportul de expertiză întocmit de expert asistent D. D. rezultă că singura variantă de lotizare acceptată pentru pârâtă este varianta I corectata care include construcțiile propuse în lotul acesteia.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a constatat că între părți urmează a se împărți numai terenul deținut în baza unui titlu de proprietate, pentru plusul de teren părțile neposedând un astfel de act, iar această suprafață în plus se află pe latura de nord, așa cum a constatat expertul principal, care a avut în vedere amplasarea și vechimea plantației de pomi și viță de vie, neputându-se accepta propunerea experților asistenți, instanța fiind obligată a împărți în natură terenul indiviz cu amplasarea făcută în titlu și nu alt teren.
În ceea ce privește variantele de lotizare, instanța a dispus ieșirea din indiviziune în variantele I de lotizare, ca fiind cele mai echitabile și care respectă și posesia în fapt, potrivit dispozițiilor martorilor audiați și, de asemenea, în această variantă ambele părți au acces la imobilele acestora, ținând cont și de înclinația terenului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta recurentă R. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept, este nemotivată și nu răspunde apărărilor acesteia, încălcându-i dreptul la un proces echitabil.
Prima instanță era obligată să răspundă motivat apărărilor recurentei, să facă referire la probele administrate în cauză, la criteriile prevăzute de art. 741 cod civil și art. 6739 C.pr.civ., să arate din ce depoziții de martori a reieșit posesia imobilului și pentru ce motive a înlăturat depozițiile altor martori.
Recurenta a arătat că prima instanță nu a motivat de ce a respins cererea privind efectuarea în cauză a unei expertize topografice, aducând atingerea principiului echității.
Totodată, varianta I din expertiza topografică întocmită de expertul G. M. încalcă principiul egalității și proporționalității la formarea loturilor, consacrat de art. 741 Cod Civil. Conform acestei variante numai pârâta C. E. se poate folosi și cultiva terenul, recurenta fiind în imposibilitate de a-l ara și cultiva, întrucât nu are nicio cale de acces cu utilaje agricole.
În celelalte variante ale raportului de expertiză 3, 4 și 5 terenul găsit în plus, 1974 m.p. este alipit suprafeței pârâtei C. E. și numai aceasta o poate folosi.
Recurenta a arătat că motivarea primei instanțe că trebuie împărțit doar terenul din titlu este una formală, iar în încheierea de admitere în principiu trebuie reținut doar terenul din titlul de proprietate, iar la formarea loturilor fizice trebuie să se împartă întreaga suprafață ce a constituit gospodăria autorilor.
Recurenta a menționat că, în varianta 1 a expertului, accesul în curte pe latura vestică nu se poate realiza din cauza pantei abrupte, care face imposibil accesul din drumul comunal la gospodărie, iar accesul din curte la terenul agricol din grădină nu se poate face cu nici un utilaj agricol din cauza căii de acces înguste. Pentru a avea acest acces ar trebuia să fie demolată bucătăria, grajdul și șoprul.
Recurenta a arătat că suprafața de teren ce a fost atribuită în lotul acesteia este neproductivă, neputând fi cultivată decât cu pomii fructiferi și vița-de-vie, iar în condițiile de ploaie și zăpadă este imposibil de intrat în curte chiar și cu pasul, nu cu utilajul agricol.
Varianta 1 încalcă și prevederile art. 673 C.pr.civ., deoarece pârâta și soțul acesteia locuiește acolo permanent, iar pârâta C. E. locuiește în C. și vine rar în acea gospodărie. Recurenta a menționat că nu are altă gospodărie, deoarece a vândut fiicei sale, în 2002, apartamentul din C..
În principal, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În subsidiar, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și confirmării variantei 7 din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul I. I., depusă la termenul din 23.02.2011.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă de timbru și timbru judiciar conform chitanței depuse la fila 15 din dosar.
La data de 07.11.2011, intimata C. E. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate.
În motivarea întâmpinării, în esență, intimata a arătat că instanța a respectat disp. art. 6739 C.p.c., efectuând o împărțire, pe cât posibil, în natură, recurenta beneficiind de un proces echitabil.
Intimata a precizat că, în varianta aleasă de instanță, recurenta are acces la calea publică, iar varianta de lotizare aleasă de recurentă ar fi dus la o fărâmițare excesivă a terenului, iar ea nu ar fi avut acces la o porțiune de teren ce i-ar fi fost atribuită în lot.
De asemenea, nu se poate partaja o suprafață de teren pentru care nu există titlu de proprietate, iar recurenta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare nr. 1457/12.11.2002 și planșe foto (filele 23-28).
La data de 10.01.2012, intimata C. E. a depus o completare la întâmpinare (filele 29-30), însoțită de planșe foto (filele 31-35).
Intimata U. A., deși legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
Părțile au depus la dosar note scrise (filele 38-40).
În baza disp. art. 167 alin. 1 C.p.c. rap. la art. 305 C.p.c., tribunalul a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs, dar și în raport de disp. art. 3041 C.p.c., tribunalul a constatat că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată, reclamanta R. C. a chemat în judecată pe pârâta C. E. și U. A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra casei de locuit cu două camere, antreu, sală, bucătărie de vară și teren intravilan de 5100 m.p. situat în ..
Analizând conținutul raportului de expertiză în specialitatea topografie-cadastru întocmit în cauză de către expert G. M. (și răspunsul la obiecțiunile părților), tribunalul constată că, prin intermediul acestuia, nu a fost identificată tocmai suprafața de teren supusă partajului de către părți, respectiv cea de 5100 mp pentru care acestea dețin titlul de proprietate nr. 892-_/13.10.1998 (fila 8 dosar fond) conform vecinătăților menționate în acest titlu de proprietate, iar în raport de identificarea acestui teren conform vecinătăților sale, expertul nu a identificat și suprafața de teren pentru care părțile nu dețin un titlu de proprietate, respectiv cea de 1974 mp, reprezentând surplusul de teren nepartajat de către instanța de fond.
Suprafața de teren intravilan de 5100 mp este reprezentată de terenul rămas în urma donării suprafeței de teren intravilan de 1400 mp către soțul pârâtei C. E., conform contractului de donație autentificat sub nr._/12.06.1995 (fila 25 dosar fond) din cei 6500 mp intravilan, cuprinși în titlul de proprietate nr. 892-_/13.10.1998, acest teren fiind și cel care a făcut obiectul partajului astfel cum rezultă din acțiunea formulată de reclamantă și care ar fi trebuit să fie supus expertizării prin identificarea suprafeței și vecinătăților, în primul rând.
Din acest punct de vedere tribunalul constată că există nelămuriri și contradicții în cadrul concluziilor raportului de expertiză topografie-cadastru întocmit în cauză, cu privire la suprafața de teren în litigiu, aceasta nefiind practic identificată de către expertul desemnat în cauză, aspect care presupune administrarea unei alte probe cu expertiza în specialitatea topografie-cadastru care însă, având în vedere disp. art. 305 C.p.c., nu se poate administra în cadrul căii extraordinare de atac a recursului.
Pornind de la această constatare, tribunalul reține că recurenta reclamantă a formulat obiecțiuni cu privire la amplasamentul suprafeței de teren nesupusă partajului și constată în plus cu ocazia efectuării expertizei, respectiv 1974 mp (filele 204-205 dosar fond), dar instanța a respins aceste obiecțiuni ca fiind neutile cauzei potrivit încheierii de ședință din data de 23.02.2011 (fila 214 dosar fond).
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Dispozițiile legale mai sus invocate sunt aplicabile și în cazul unei încheieri de ședință prin intermediul căreia se dă o dezlegare unor aspecte esențiale pentru justa soluționare a cauzei.
Astfel, din considerentele încheierii de ședință din data de 23.02.2011 nu rezulta care sunt argumentele pentru care obiecțiunile formulate de recurenta reclamantă cu privire la concluziile raportului de expertiză refăcut în cauză de către expertul G. M. au fost înlăturate, fiind respinse ca neutile cauzei, or, nu trebuie neglijat faptul ca dreptul la un proces echitabil impune ca instanța sa se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate de părți sau, după caz, a apărărilor acestora, pentru a garanta, de o maniera obiectiva, o judecata efectiva.
Din aceasta perspectiva, maniera in care a înțeles instanța de fond sa se conformeze acestei obligații, nu corespunde exigențelor legale, împiedicând instanța de control judiciar sa analizeze justețea raționamentului juridic prin prisma căruia prima instanță a ajuns la concluzia că obiecțiunile formulate în cauză cu privire la raportul de expertiză refăcut sunt total neîntemeiate, în contextul în care, în cuprinsul acestora, s-au argumentat detalii tehnice și aprecieri asupra poziționării suprafeței de teren reieșită în plus, în urma măsurătorilor efectuate de către expert, aspecte pe care, în mod normal, instanța nu le-ar putea cenzura în lipsa unei expertize de specialitate în materie.
Astfel, rolul efectuării unei expertize în cadrul unui dosar aflat în instrumentarea unei instanțe de judecată este tocmai acela ca instanța de judecată să aibă posibilitatea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice luând cunoștință de concluziile expertului desemnat în cauză, concluzii bazate pe măsurători și calcule care implică acele cunoștințe de specialitate pe care instanța nu le posedă, aceasta putând oricând solicita lămuriri suplimentare expertului desemnat în cauză.
Prin faptul că încheierea de ședință prin intermediul căreia s-au respins obiecțiunile formulate de recurenta reclamantă cu privire la raportul de expertiză refăcut de către expertul G. M. nu cuprinde nici o argumentație a soluției pronunțate de instanța de fond în acest sens se reține că s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod pr.civila, iar vătămarea părților ce rezultă dintr-o asemenea încălcare constă tocmai în imposibilitatea acestora de a cunoaște elementele raționamentului efectuat de către instanța de fond cu privire la cererea formulată (de încuviințare a obiecțiunilor la raportul de expertiză) pentru a-l putea critica în exercitarea caii de atac sau, după caz, pentru a și-l putea însuși, iar singura modalitate de înlăturare a acestei vătămări se regăsește în dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod pr.civila.
Art. 105 alin. 2 C.p.c. constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, iar motivul de recurs prev. de art. 304 alin. 1 pct. 5 C.p.c. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs, cum ar fi chiar încălcarea dreptului la apărare, hotărărârea recurată putând fi casată pentru acest motiv sub aceste aspecte.
Raportând dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod pr.civila în etapa procesuala a recursului la dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 5 Cod pr.civila si art. 3041 Cod pr.civila, tribunalul consideră că, prin nemotivarea încheierii de ședință prin care s-au respins obiecțiunile formulate de recurenta reclamantă cu privire la raportul de expertiză refăcut de către expertul G. M. s-a încălcat însuși dreptul acesteia la apărare, aceasta aflându-se în imposibilitatea de a cunoaște argumentele pentru care instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea formulată (de încuviințare a obiecțiunilor la raportul de expertiză), creându-se astfel părții o vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin lipsirea de efecte juridice a sentinței recurate ca urmare a casării acesteia.
Întrucât tribunalul a analizat cu prioritate motivul de recurs care a vizat aspecte de procedură, respectiv nemotivarea și nepronunțarea de către instanța de fond cu privire la o cerere formulată de către recurenta reclamantă, considerată esențială pentru justa soluționare a cauzei, considerând întemeiat acest motiv, nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate în cadrul recursului de față, criticile cuprinse în cadrul acestuia urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei cu ocazia rejudecării.
Pentru toate aceste motive, în temeiul disp. art. 3041 C.p.c. și art. 312 alin. 3 C.p.c., tribunalul a admis recursul formulat de reclamanta recurentă R. G. împotriva sentinței civile nr. 4033 din 02.03.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. E. și U. A., a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va pune în discuția părților, va încuviința și va administra proba cu expertiza specialitatea topografie-cadastru, expertiză ce urmează să fie efectuată de un expert în această specialitate, cu aparatură de specialitate și măsurători stereo, expertiză cu ajutorul căreia să se identifice, prin suprafață și măsurători, amplasamentul inițial al terenului în suprafață de 6500 mp așa cum este acesta prevăzut în cadrul TDP nr. 892-_/13.10.1998, urmând să fie identificate, pe rând, mai întâi suprafața de teren de 1400 mp prevăzută în cadrul contractului de donație autentificat sub nr._/12.06.1995 și schiței aflate la fila 26 din cadrul dosarului de fond, cu privire la acesta, iar apoi suprafață de teren de 5100 mp cu privire la care părțile au solicitat partajarea, teren inclus în TDP nr. 892-_/13.10.1998 și, în raport de aceste vecinătăți, să fie ulterior identificat și terenul cu privire la care părțile nu dețin niciun titlu de proprietate, respectiv surplusul de teren în suprafață de 1974 mp și care nu este și nici nu poate fi supus partajului din acest punct de vedere, pentru considerentele expuse și de către instanța de fond în motivarea sentinței recurate, expertiza urmând a fi însoțită de schița anexă.
Astfel, întrucât în cadrul expertizei nu a fost mai întâi și, în mod corect, identificat terenul în litigiu și pentru care părțile au solicitat partajul, s-a ajuns la situația în care, în cadrul raportului de expertiză în specialitatea topografie-cadastru întocmit la fond (și inclusiv în cadrul celor întocmite de experții asistenți), terenul cu privire la care părțile nu dețin titlu de proprietate, în suprafață de 1974 mp, să devină, pe rând, terenul supus lotizării sau excedent de teren.
Acesta este și motivul pentru care, constatând nelămuriri și contradicții în cadrul expertizelor efectuate la fond (atât cea dispusă de către instanță și întocmită de către expertul G. M., cu completările aferente, cât și în cadrul celor efectuate de către experții asistenți, cu răspunsurile la obiecțiuni), tribunalul constată că nu se poate reține vreo variantă de lotizare din cele expuse în cadrul acestor expertize până nu va exista o identificare reală a suprafeței de teren supusă partajului, respectiv cea de 5100 mp.
În vederea efectuării expertizei și identificării corecte a terenului în litigiu, instanța de fond urmează să solicite Comisiei Locale de Fond Funciar Mischii (sau OCPI D., după caz) toate actele premergătoare emiterii TDP nr. 892-_/13.10.1998 (schițe și planuri parcelare și procesul-verbal de punere în posesie), inclusiv schița care a stat la baza emiterii acestui titlu de proprietate pentru parcele din intravilan P 184 și P 185 (din T 53).
Având în vedere că, de modul de identificare a suprafeței de teren în litigiu depinde modalitatea de lotizare a terenului, se constată că, strâns legată de aceasta va fi și modalitatea de lotizare a construcțiilor, motiv pentru care, după efectuarea expertizei topografice, instanța de fond va trebui să verifice dacă se impune și refacerea expertizei în construcții.
În această situație se impune reluarea judecății și, în rejudecare, instanța se va preocupa în a pronunța o soluție legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor legale de drept procedural, dar și de drept material care guvernează administrarea, respectiv valorificarea probelor și, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod pr.civilă, în lumina principiului aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele, urmează să administreze toate probele pe care le consideră necesare în vederea pronunțării unei soluții juste în cauză, putând chiar să ordone administrarea probelor chiar dacă părțile se împotrivesc.
În rejudecare, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza topografie-cadastru-geodezie, precum și expertiza construcții civile.
Analizând cererile principală și reconvențională prin prisma probatoriului administrat, raportat la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin cererea principală și cea reconvențională deduse judecății în cauză, în esență, părțile în litigiu solicită instanței ieșirea din indiviziune asupra construcțiilor și terenului aferent acestora, moștenite de la autorul comun P. D., în cotele stabilite prin certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 154/15.11.2007.
În ceea ce privește terenul supus partajului judiciar, se reține că părțile solicită ieșirea din indiviziune pentru suprafața de 5100 mp. situată în intravilanul comunei Mischii, .-185, conform TDP nr. 892-_/13.10.1998, diferența de 1400 mp., până la totalul de 6500 mp. fiind donată de autor în timpul vieții, prin act autentic, ginerelui său C. G., soțul pârâtei-reclamante C. E..
Potrivit certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 154/15.11.2007, reclamantei-pârâte R. G. îi revine cota de ½ din construcții și suprafața de 3250 mp. teren intravilan în indiviziune iar pârâtei-reclamante C. E. restul cotei de ½ din construcții și diferența de 1850 mp. teren intravilan în indiviziune.
Pe parcursul judecății, în primul ciclu procesual, cu ocazia administrării probatoriilor, a reieșit că, în realitate, suprafața de teren pe care părțile o stăpânesc excede celei de 5100 mp. solicitate la partaj, precum și celei de 6500 mp. pentru care părțile posedă titlu de proprietate, rezultând un surplus de 1974 mp., teren în privința căruia părțile nu pot exhiba un act de proprietate valabil și care face corp comun cu terenul de 6500 mp., respectiv 5100 mp., după donație.
În aceste condiții, instanța constată că, în primul ciclu procesual, în cauză au fost efectuate trei rapoarte de expertiză topografie-cadastru-geodezie, unul efectuat de expertul desemnat în cauză, G. M., care a propus nu mai puțin de cinci variante de lotizare, celelalte două fiind întocmite de experții asistenți ai părților, I. I. și D. D.. Fiecare dintre cei trei experți topo a avut o altă opinie cu privire la amplasamentul excedentului de 1974 mp. .
De asemenea, în rejudecare, potrivit îndrumărilor obligatorii din decizia instanței de control judiciar, care au fost redate mai sus întocmai cum au fost enunțate de Tribunal, instanța a readministrat proba cu expertiza topografie-cadastru-geodezie, expertul D. C. formulând în total șapte variante de lotizare, fiecare propunând un alt amplasament al surplusului de 1974 mp., expertul motivând că Primăria Mischii i-a comunicat că nu s-a finalizat întocmirea cadastrului general și nici nu a precizat un punct de vedere cu privire la poziționarea terenului deținut în plus de părți, în realitate, terenul stăpânit în fapt de părți fiind un corp compact. Același expert a menționat că, în această privință, cu ocazia celor două discuții purtate cu părțile, înainte și după măsurători, acestea nu au ajuns la o variantă comună, fiecare având un alt punct de vedere.
De asemenea, în urma adresei emise de instanță, tot la îndrumarea Tribunalului, Comisia Locală de Fond Funciar – Consiliul Local Mischii a comunicat că nu există planuri parcelare definitive pentru parcelele în litigiu iar lucrările de cadastru general nu sunt finalizate. Aceeași instituție a înaintat schițe cadastrale în două variante, respectiv cea propusă de C. E. și cea propusă de R. G..
La rândul său, la solicitarea instanței, OCPI D. – BCPI C. a comunicat că nu au fost recepționate planurile parcelare pentru terenurile înscrise în TDP nr. 892-_/13.10.1998.
În acest context, la data de 12.12.2013, cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. 1, pct. 1 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/215/2012.
Prin sentința civilă nr._/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta C. E. și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta R. Gheoghița, constatându-se dreptul de proprietate al ambelor părți asupra terenului în suprafață de 1941 mp., definită de conturul punctelor 8-90-91-98, cu dimensiunile și vecinătățile trecute pe planul de situație anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de expert C. A..
Prin decizia civilă nr. 430/25.03.2014 a Tribunalului D., a fost admis recursul formulat de . și a fost modificată în parte sentința nr._/10.10.2013 recurată, în sensul că a fost respinsă în tot cererea principală, precum și capătul de cerere din reconvențională având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Pentru a decide astfel, în esență, Tribunalul a reținut că atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională nu pot fi considerate decât inadmisibile prin adresarea părților direct instanței de judecată pentru a obține constatarea dreptului lor de proprietate asupra terenului în litigiu, în temeiul art. 23 din legea nr. 18/1991, în lipsa formulării în prealabil a unor cereri de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate către Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar care au competența exclusivă și imperativă de a analiza condițiile legale pentru ca o persoană să dobândească dreptul de proprietate în temeiul legii nr. 18/1991.
În aceste condiții, la termenul din data de 15.05.2014, instanța a respins cererea reclamantei privind repunerea cauzei pe rol și, în temeiul art. 1551 alin. 1 C., a menținut suspendată judecata până la efectuarea de către părțile interesate, respectiv reclamanta-pârâtă R. G. și pârâta-reclamantă C. E., a demersurilor legale necesare privind clarificarea situației juridice a suprafeței de teren deținute în plus față de aceea înscrisă în titlul de proprietate, și care face corp comun cu cea din urmă, instanța fiind în imposibilitate de a continua judecata și a dispune partajul în cauză, înainte ca instituțiile publice abilitate prin lege – Comisiile de Aplicare a Legilor Fondului Funciar – să se pronunțe, la solicitarea părților interesate, cu privire la întinderea și amplasamentul terenului deținut în excedent de părțile în litigiu, așa cum s-a dispus și prin decizia de casare a instanței de control judiciar nr. 278/14.02.2012, precum și prin decizia civilă nr. 430/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2012.
Prin decizia civilă nr. 1243/04.12.2014, Tribunalul D. a admis recursul formulat de reclamanta R. G., a casat încheierea de suspendare, a admis cererea de repunere pe rol și a trimis cauza în vederea continuării judecății, apreciind că, după soluționarea irevocabilă a cauzei nr._/215/2012, obligațiile a căror neîndeplinire a constatat-o instanța nu conduc la imposibilitatea de a soluționa cauza pe baza probatoriilor administrate.
Concluzionând, la acest moment procesual, instanța constată că, deși s-au administrat toate probatoriile admisibile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, raportat și la îndrumările Tribunalului, în cauză, dispozițiile cuprinse în decizia de casare nr. 278/14.02.2012 nu pot fi conciliate cu cele ale deciziei Tribunalului nr. 1243/04.12.2014, pronunțată în aceeași cauză și nici cu cele din decizia civilă nr. 430/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2012.
Cu alte cuvinte, în acest stadiu procesual, fiind obligată să continue judecata și să soluționeze cererile părților de ieșire din indiviziune, instanța constată că este în imposibilitatea obiectivă de a respecta îndrumările deciziei de casare, în condițiile în care, nici până în acest moment nu a fost identificat în concret amplasamentul terenului deținut în plus de părți.
Este adevărat că tot Tribunalul, prin decizia civilă nr. 430/25.03.2014 pronunțată în dosarul nr._/215/2012, modificând sentința civilă nr._/10.10.2013, nu a instituit în mod direct în sarcina părților obligația de a se adresa Comisiilor de fond funciar pentru constituirea/reconsituirea dreptului de proprietate, pentru că nici nu avea posibilitatea legală de a institui o astfel de obligație în acel cadru procesual.
Alta este însă situația în prezenta cauză unde instanța este chemată să soluționeze pretențiile părților în litigiu, asupra terenului de 5100 mp., care au legătură directă și indisolubilă cu excedentul de 1974 mp., context în care, în opinia instanței, dacă insistă în judecată așa cum părțile au arătat că doresc, acestea au și obligația ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1 C.proc.civ., precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
În acest sens, instanța reține că părțile nu s-au conformat dispozițiilor art. 129 alin. 1 C.proc.civ., anterior redate și nu au urmărit desfășurarea și finalizarea prezentului litigiu în condiții de legalitate, ci, dimpotrivă, profitând de o succesiune de decizii ale Tribunalului, în aparentă contradicție, au încercat să pună presiune asupra instanței învestite cu judecarea partajului, în speranța că astfel fiecare va obține realizarea propriului interes referitor la modalitatea concretă urmărită privind ieșirea din indiviziune, conduită procesuală pe care însă instanța nu o poate accepta.
Cu privire la aceste aspecte, elocvente sunt și concluziile părților cu ocazia cuvântului pe fond, acestea susținând în scris, prin apărători aleși, că solicită omologarea raportului de expertiză topo întocmit de expert D. C., varianta 6 – reclamanta și omologarea raportului de expertiză topo întocmit de expert G. M., varianta 1 – pârâta.
De asemenea, invocarea de către părți a Convenției în acest context este neavenită, tocmai pentru că aceasta garantează drepturi concrete și efective însă numai celor care invocă interese serioase și legitime, nu și pesoanelor care urmăresc eludarea legii, indiferent prin ce modalitate.
Este mai mult decât evident că instanța de judecată nu poate da curs niciuneia dintre solicitări și nu poate să dispună ieșirea părților din indiviziune, atâta vreme cât nu au fost clarificate definitiv situația juridică și amplasamentul excedentului de teren, iar singurele în măsură să realizeze demersurile necesare sunt părțile în litigiu, nu instanța de judecată. De altfel, este inacceptabil să se pretindă că unul și același teren poate avea cel puțin șase poziționări diferite, acest bun fiind imobil prin natura sa. Niciunul dintre experții desemnați pe rând în cauză, specialiști în domeniu, nu au fost în măsură să lămurească instanța de judecată, în lipsa unor hotărâri ale Comisiilor de Fond Funciar asupra acestor aspecte.
Prin urmare, după ce a uzat de toate mijloacele legale oferite de procedura civilă, instanța constată că împărțeala terenului de 5100 mp. și implicit și a construcțiilor edificate pe acesta, nu se poate realiza în niciuna dintre modalitățile prevăzute de lege, astfel că, în temeiul art. 67314 alin. 3 C.proc.civ. (din 1865), va dispune închiderea dosarului.
În final, se reține că acestă măsură nu prejudiciază părțile deoarece, pe de o parte, cererea de ieșire din indiviziune este imprescriptibilă iar, pe de altă parte, coindivizarii au întotdeauna la îndemână calea partajului voluntar, de care pot uza oricând, modalitate de care se pot folosi și părțile în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 67314 alin. 3 C.proc.civ. (din 1865), constatând că împărțeala nu se poate realiza în niciuna dintre modalitățile prevăzute de lege, instanța dispune închiderea dosarului privind pe reclamanta-pârâtă R. G., cu domiciliul în comuna Mischii, . în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C. E., cu domiciliul în mun. C., .. 29, ., . și pârâta U. A., cu domiciliul în ., ., județul D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
5ex./24.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4373/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4582/2015.... → |
|---|
