Plângere contravenţională. Sentința nr. 5971/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5971/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 42264/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._/215/2014
Sentința civilă nr. 5971
Ședința publică de la 06 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R.-M. T.
Grefier: L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent petenta P. L. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravetionala CP nr._/10.11.2014
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta, care s-a legitimat cu C.I. . nr._, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu prevederile art. 131 N.c.pr.civ coroborate cu prevederile art. 32 din OG 2/2001, instanța constata ca este competenta general, material si teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
În temeiul dispoz. art. 238 alin. 1 N.c.pr.civ. instanța estimează durata procesului 60 de zile
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Constatând că proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, solicitate de petenta si proba cu înscrisuri pentru intimat sunt admisibile si pot sa ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 Cod proc.civ. corob. cu art. 255 și art. 309 N.c.p.c., instanța o încuviințează.
Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată și întrucât petenta este acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată, în temeiul art. 392 Cod proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei .
Petenta solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei,conform art.394 Cod pr.civ., instanța închide dezbaterile asupra fondul cauzei .
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 24.11.2014, sub nr._, petenta P. L. a solicitat în contradictoriu cu I. D., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/10.11.2014, exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, petenta arată că, la data de 10.11.2014, a fost sancționata contravențional pe motiv că, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca L., cu nr. de înmatriculare_, pe . fi acordat prioritate de trecere unui pieton.
A precizat că nu a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționata, starea de fapt reținută de agentul constatator nu este conformă cu realitatea, întrucât nu nu se afla angajată în traversarea străzii nici o persoană, la trecerea de pietoni, pe sensul său de mers.
Totodată, a arătat că, procesul verbal este nul, deoarece scrisul este indescifrabil.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001.
În dovedirea plângerii a depus: procesul-verbal contestat în original, copia C.I., dovada circulație emisă la data de 10.11.2014, chitanța reprezentând taxă de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 12.01.2015, s-a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata si a inscrisurilor catre intimat in temeiul art.201 alin 1 ncpc cu mentiunea ca are obligatia de a depune intâmpinare conf.art.165 ncpc sub sanctiunea prevazuta de art.208 alin 2 ncpc.
La data de 20.01.2015 intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată a depus întâmpinare pe care o considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv planșa foto cuprinzând 9 fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de12.02.2015, instanța a dispus comunicarea intimpinarii catre petent,cu mentiunea ca in termen de 10 zile de la comunicare poate depune raspuns la intimpinare.
La data de 09.03.2015 instanta a fixat primul termen de judecata la data de 06.05.2015, cu citarea părților.
În scop probator petenta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei .
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.11.2014, petenta a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 360 lei, și măsura complementară a suspendării permisului de conducere pe o durata de 30 de zile,reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002.
În fapt, la data de 10.11.2014, petenta a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ iar la trecerea de pietoni de la intersectia cu . acordat prioritate pietonilor angajați în traversare prin loc special amenajat, abatere filmata.
Potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competentă sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, cu modificările si completările ulterioare,) cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petenta potrivit căruia procesul-verbal de contravenție nu este semnat de către un martor, instanța retine ca acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente: Instanța constata ca potrivit art. 19 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 procesul – verbal se semnează de contravenient, și doar daca acesta nu se afla de fața, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator trebuie sa facă mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor. Însa, potrivit art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, iar în lipsa unui martor agentul constatator trebuie sa precizeze motivele care au condus la încheierea procesul-verbal în acest mod, conform art. 19 alin.3 din același act normativ.
Instanța retine ca nu s-a încălcat dreptul la apărare al petentei, așa cum susține aceasta, deoarece martorul nu atesta conformitatea celor constatate si reținute în procesul-verbal de contravenție, ci martorul atesta doar faptul ca petenta nu a fost de față, a refuzat sau nu a putut sa semneze. Cu toate acestea, în cazul în care nu s-ar fi respectat cerințele privind semnarea de către un martor, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, fiind prin urmare un caz de nulitate relativa, iar în prezenta cauza, chiar daca ar fi viciata aceasta procedura, petenta nu a dovedit nici o vătămare.
Se constata că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, petenta semnând procesul verbal cu obiectiuni.
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și faptul ca pe parcursul judecații petentul nu a făcut dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea menționata in procesul verbal de contravenție deși potrivit art 249 C.p.civ. acestuia ii revenea sarcina probei, instanța retine că prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată procesul verbal de contravenție bucurându-se in continuare de prezumția de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.
Conform art.33 alin.1 din OG 2/2001:”Judecătoria va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați in procesul-verbal sau in plângere, precum si a oricăror alte persoane in măsura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.”
In plângerea contravențională petenta nu a solicitat proba cu martori, iar in procesul-verbal, în mod legal ,cu respectarea art.19 din OG 2/2001, agentul constatator nu a trecut nici un martor, deoarece petenta a semnat procesul-verbal.
Procesul-verbal este temeinic, comiterea contravenției rezultând din însuși cuprinsul actului constatator, precum și din planșe foto efectuate de intimată la momentul constatării contravenției. (fila 16)
Având însă in vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, care constituie dreptul comun in materie contravenționala si care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului in ipoteza in care prezumția relativa de legalitate si temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța considera ca sancțiunea avertismentului este totuși suficienta pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor sale.
Opinia instanței se întemeiază pe de o parte pe dispozițiile art. 7 alin 3 prin care se prevede ca avertismentul se aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravențiilor respective nu prevede in mod expres aceasta sancțiune, dar si pe disp. art.5 al.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, coroborat cu art.21 al.3 din același act normativ conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Pentru considerentele mai sus expuse, având in vedere si dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite, in parte, plângerea contravențională si va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte plângerea contravențională formulată de petenta P. L., cu domiciliul în . Racului, ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul I. D..
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii in cuantum de 360 lei aplicata prin procesul-verbal . nr._/10.11.2014, cu sancțiunea „ avertisment”.
Menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședința publică, 06.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6182/2015. Judecătoria CRAIOVA | Evacuare. Sentința nr. 6501/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
