Pretenţii. Sentința nr. 6182/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6182/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 44646/215/2014
Dosar nr._ - Pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6182/2015
Ședința publică de la 11.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. C. - Judecător
GREFIER J. A.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta S. C. JUDETEAN DE URGENTA C. și pe pârât C. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. C. pentru pârât, lipsind reprezentantul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Avocat G. C. solicită admiterea excepției având în vedere că pârâtul a fost victima unui accident.
Instanța reține cauza spre soluționare cu privire la excepția invocată.
INSTANȚA,
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.12.2014, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. V. obligarea pârâtei la plata sumei de 3.192,96 lei reprezentând valoarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu servicii medicale .
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, pârâtul a fost internat în secția Ortopedie, în perioada 04.06-15.06.2011, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 3.192,96 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.
Având in vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii: "persoanele care prin faptele, lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, intrucat pârâtul a fost victima unui accident/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 5/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se li portă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări .
S., in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, intrucat pârâtul a fost victima unei agresiuni sau accident, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate de Fondul Național de asigurari de sanatate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurari de Sanatate D..
In cauza de față reclamantul apreciază ca, printr-o simplă interpretare gramaticala a dispozitiilor art. 313 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, rezulta ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana prin fapta proprie a produs o vătămare sanatatii altei persoane, insa printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia ca in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate. In cazul in care s-ar accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sanatatii altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având in vedere faptul ca pârâtul/pârâta a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar unitatea reclamantă a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că unitatea reclamantă, în speță, S. C. Județean de Urgență C.. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul isi recunoaște culpa, constand in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sanatatii sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr. 95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare.
Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiții cumulative- existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției care a acordat îngrijiri medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negativ ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudicial produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
Menționează că debitul solicitat reprezintă, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 "prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata"" / si face parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat" definit de art.21 din Codul de Procedura Fiscala cu privire atat la conținutul cat si cuantumul creanțelor fiscale .
In același timp obligațiile fiscale sunt definite de art. 22 al Codului de procedura Fiscala: - obligația de a platii la termenele legale, impozitele, taxele, contribuțiile si alte sume datorate bugetului general consolidat ;- obligația de a plați majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor, si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plata accesorii.
Termenul de prescripție al dreptului la acțiune, este de 5 ani si potrivit alin. 1 termenul incepe sa curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept conform dispozițiilor art. 131 Cod procedură fiscală, întrucât debitul menționat în cererea noastră de chemare în judecată este o creanță bugetară. Potrivit Codului fiscal creanța bugetară constă in impozite, taxe, contribuții, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora. Menționează că debitul solicitat face parte din categoria alte venituri bugetare, întrucât unitatea reclamantă, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera aceste sume de bani și de a le returna Casei de Asigurări de Sănătate.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art .998 și 999 C.Civil, 112 C.P.C și art.din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatății.
În temeiul art 242 alin.2 C. solicită judecarea cauzei în lipsă.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele acte: decont de cheltuieli.
La data de 26.01.2015, pârâtul C. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii introductive de instanță.
În fapt, la data de 04.06.2011, numitul S. P. l-a accidentat in timp ce traversa . pietoni.
În cazul accidentului de circulație mai sus menționat, s-a intocmit dosarul penal nr. 6454/P/2011, dosar penal ce este si in prezent pe rolul Parchetului de pe langa Judecătoria C., pentru cercetări. Menționează faptul ca in acest dosar penal, pârâtul are calitatea de parte vătămata, in sarcina sa neretinandu-se vreodată vreo culpa pentru producerea respectivului accident.
Având in vedere aceste aspecte, apreciază ca in speța nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, atâta vreme cat pârâtul nu a săvârșit nici o fapta de natura a prejudicia pe cineva, acesta neavand nici un fel de culpa in producerea accidentului.
De asemenea, învederează instanței faptul ca reclamantul din prezenta cauza are la indemana posibilitatea recuperării sumelor de bani de la invinuit, in cadrul dosarului penal, constituindu-se parte civila cu aceasta suma de bani.
Acesta nu poate fi obligat la plata acestei sume, atâta vreme cat acesta are calitatea de persoana vătămata, singurul care poate fi obligat la plata acestor sume fiind invinuitul/ inculpatul, respectiv persoana vinovata de producerea accidentului.
In beneficiul considerentelor expuse mai sus, solicită respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei a drese către P. de pe lângă Judecătoria C. pentru a comunica stadiul de soluționare al dosarului nr. 6454/P/2011 și dacă s-a dispus începerea urmăririi penale a numitului Ș. P., relațiile fiind comunicate cu adresa din data de 22.04.2015..
La prezentul termen de judecată, instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 247-248 NCPC, a pus în discuție și a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. V., reținând următoarele:
Calitatea procesual pasivă aparține persoanei obligate în cadrul raportului juridic dedus judecatii.
În fapt, în perioada 04.06._11, pârâtul C. V. – victimă a unui accident rutier - a fost internat de urgenta la Secția Ortopedie a Spitalului Județean de Urgență C., beneficiind de asistenta medicală de specialitate.
Contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a fost în cuantum de 3.192,96 lei, potrivit decontului de cheltuieli depus în copie la dosar (fila 7).
În drept, potrivit prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 actualizată, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În speță, instanța constată că pârâtul a fost persoana căreia i s-a vătămat sănătatea, iar nu persoana care a adus daune sănătății altuia nefiind, pe cale de consecință, titular al obligației de dezdăunare în raportul juridic indicat de norma legală anterior menționată.
În ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia, în aceste cazuri, pârâtul nu beneficiază de servicii medicale spitalicești din fondul asigurărilor sociale de sănătate, instanța reține că, în conformitate cu disp. art. 92 din Legea nr. 95/2006 actualizată, acordarea asistenței medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat și cel neasigurat).
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale(…) în cazul urgențelor medicale.
Potrivit aceluiași act normativ serviciile medicale de urgență sunt suportate din Fondul national unic, format, potrivit art. 256, din contribuțiile persoanelor fizice si juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri în condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Analizând temeiul de drept invocat de reclamant în susținererea cererii sale, instanța constată că actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului o obligație de a comunica numele persoanei care a provocat vătămarea, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului N. Unic.
Pârâtul C. V. are calitatea de victimă a unui accident de circulație, după cum rezultă din precizările depuse de pârât în cuprinsul întâmpinării, această concluzie rezultând și din adresa nr. 6454/P/2011/22.04.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., din care rezultă că prin rezoluția din 05.09.2011 a fost confirmată începerea urmăririi penale dispusă de organele de cercetare penală față de numitul Ș. P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. De art.184 alin. 1,3 VCp., precum și din decontul de cheltuieli aflat la fila 7 din dosar, din care reiese că acesta a fost internat la S. Județean de Urgență C. - Secția Ortopedie, în perioada 04.06._11.
Prin urmare, acestuia, în calitate de victimă a accidentului, nu îi incumbă obligația de a suporta contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea sa în cadrul unității sanitare reclamante, titularul acestei obligații fiind, conform dispozițiilor exprese ale art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății actualizată, autorul accidentului rutier, respectiv numitul Ș. P..
Mai mult, deși reclamantul își întemeiază în drept cererea și pe dispozițiile art. 998 și 999 C.civ., instanța reține că pârâtul C. V. nu poate fi obligat la plata contravalorii zilelor de spitalizare pe temeiul răspunderii civile delictuale întrucât, fiind victimă a unui accident, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
În ceea ce privește demersurile pentru stabilirea persoanei vinovate de producerea accidentului, instanța apreciază că dovada îndeplinirii acestora revine reclamantului care are obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului.
În speță, instanța constată că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de justificare a calității procesuale pasive a pârâtului și, pe cale de consecință, urmează să admită excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. V., invocată din oficiu de instanță și să respingă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Respinge acțiunea privind pe reclamanta S. C. Județean de Urgență C. cu sediul în C., ., jud.D., în contradictoriu cu pârâtul C. V. cu domiciliul în C., ., camin 2, ., jud.D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.05.2015.
Președinte,Grefier,
L.CanacheJ.A.
Red.L.C
Teh.JA
4EX/02.06.2015.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6397/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5971/2015.... → |
|---|
