Plângere contravenţională. Sentința nr. 6279/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6279/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 527/318/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6279/2015
Ședința publică de la 12.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. - M. D.
Grefier: C. - E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.01.2015, de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns prezent consilier juridic I. I. pentru intimat, lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 3 Cod procedură civilă și art. 118 din OUG nr. 195/2002, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, raportat la obiectul și natura cauzei, precum și la natura și complexitatea probatoriului necesar soluționării fondului, instanța, după ascultarea părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de trei luni.
Consilier juridic I. I. pentru intimată, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Consilier juridic I. I. pentru intimată solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța pune în discuția reprezentantului petentului proba cu înscrisuri, solicitate de petent.
Consilier juridic I. I. pentru intimată, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri, solicitată de petent.
Constatând că proba cu înscrisuri, solicitată de ambele părți, este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă, o încuviințează.
Consilier juridic I. I., pentru intimat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic I. I. pentru intimat a solicitat respingerea plângerii.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J. sub nr._, petentul M. A. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/04.01.2015 încheiat de Serviciul Rutier C. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului D., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal contestat, exonerarea sa de plata amenzii contravenționale aplicate și înlăturarea sancțiunii complementare aplicate.
În motivare, petentul a arătat că, din datele reținute de agentul constatator în procesul-verbal cu . numărul de mai sus, reiese ca în data de 04.01.2015, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . localitatea C., a rulat cu viteza de 117 km/h, depășind limita de viteza maxima pe acel tronson de drum, neavând asupra sa permisul de conducere si nepurtând centura de siguranța. In consecința, a fost sancționat cu amendă contravențională drept sancțiune principala si cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, drept sancțiune complementara.
A învederat petentul că procesul-verbal astfel întocmit este anulabil pentru că, în fapt, la data de 04.01.2015 se deplasa pe DN 55 dinspre B. spre C. și, intrând in localitatea C., a fost oprit de un echipaj de Poliție care i-a comunicat faptul ca a depășit viteza maxim admisa, fără a se preciza km drumului național la care a fost înregistrata aceasta viteza.
A susținut petentul că la momentul surprinderii sale în trafic, se afla in afara localității, iar potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (4) lit. b) din OUG 195/2002 limita de viteza maxim admisa pe drumurile naționale este de 100 km/h, drept pentru care a apreciat petentul ca nu a săvârșit fapta reținută în procesul-verbal.
Petentul a precizat că, având in vedere ca pe acest tronson de drum nu a întâlnit niciun indicator care sa precizeze ca in exteriorul localităților exista vreo limita de viteza, diferita fata de cea prevăzuta de art. 49 alin. (4) din OUG 195/2002, consideră ca procesul-verbal astfel întocmit este netemeinic.
Totodată, petentul a mai arătat că dispozițiile art. 180 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 prevăd ca agentul constatator trebuie sa menționeze "in mod obligatoriu" in procesul verbal "indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția", ori dispozițiile art. 121 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 prevăd obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula.
Articolul 49 din OUG 195/2002 prevede limitele maxime de viteza admise atât in localități, cat si in afara acestora, toate diferențiate prin aliniate diferite ale acestui articol. Astfel, neindicându-se care era viteza maxima admisa pe acel tronson de drum si având in vedere ca art. 49 din OUG 195/2002 prevede posibilitatea ca in interiorul localităților limitele de viteza să fie superioare celor menționate la aliniatul 1 al aceluiași articol, dar nu mai mult de 80 km/h, văzând și dispozițiile art. 49 alin. (4), petentul a apreciat ca pe acel segment de drum viteza maxima admisa era de 100 km/h, fapt care nu atrage sancționarea petentului, solicitând să se facă aplicarea principiului in dubio pro reo.
Astfel, datorita termenilor generali ai acestui text legislativ, respectiv art. 121 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, consideră petentul că aplicarea unei sancțiuni pentru nerespectarea acestor dispoziții nu poate avea loc decât in cazul in care se menționează care prevederi ale cărui act legislativ au fost încălcate. In aceeași ordine de idei, apreciază petentul ca simpla descriere faptica a celor petrecute nu poate fi caracterizata drept nerespectarea prevederilor legale, din moment ce nu se poate stabili ce dispoziții legale nu au fost respectate.
Așadar, pentru nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (1) din OG 2/2001 si art. 180 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, consideră petentul ca procesul-verbal astfel întocmit este anulabil.
Dispozițiile art. 181 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 prevăd obligația agentului constatator ca, in situația in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, sa încheie procesul-verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut in anexa nr. 1D, acest model de proces-verbal conținând rubrici speciale in care sa se menționeze . numărul mijlocul tehnic cu care s-a constatat contravenția.
În opinia petentului, agentul constatator nu a respectat aceasta obligație, din moment ce procesul-verbal de contravenție întocmit are forma si caracteristicile de identificare ale anexei IA fără a fi menționat in cadrul procesului-verbal încheiat . numărul mijlocului tehnic cu care s-a constatat contravenția.
Având in vedere ca procesul-verbal de constatare si sancționare a unei contravenții este un înscris autentic, deoarece produce efecte depline, nefiind necesara nicio alta formalitate, aprobare sau confirmare, consideră petentul ca nerespectarea condițiilor de forma cerute ad validitatem atrage nulitatea actului încheiat astfel.
In consecința, pentru nerespectarea prevederilor art. 181 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 petentul a solicitat constatarea nulității procesului-verbal atacat.
Totodată, a mai arătat că dispozițiile art. 180 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, prevăd ca agentul constatator trebuie sa menționeze "in mod obligatoriu" in procesul verbal " descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșita". Ori, menționarea DN 55 nu poate fi considerata descriere a locului săvârșirii faptei contravenționale, neputându-se face nicio apreciere cu privire la corecta încadrare a faptei contravenționale, daca la momentul surprinderii petentului in trafic era sau nu in interiorul vreunei localități.
Pentru motivele arătate, petentul a solicitat admiterea plângerii si, in consecința, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii si înlăturarea sancțiunii complementare aplicate.
În scop probator, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, emiterea unei adrese către Primăria C. pentru prezenta limitele teritoriale ale localității C. pe DN 55 și către intimat in vederea comunicării tuturor actelor care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție.
În dovedirea plângerii, petentul a atașat la dosar, în original, procesul verbal contestat și împuternicire avocațială.
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a expus următoarele:
Pe cale de excepție, intimatul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-J., având în vedere că fapta a fost săvârșită în Municipiul C. și, în conformitate cu prevederile art. 32 alin 2 din OG nr. 2/2001, a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Pe fond, intimatul a susținut că starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
A arătat intimatul că, în cazul în care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, se opune la ascultarea acesteia.
În opinia intimatului, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal, a menționat intimatul ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii. Așadar, Inspectoratul de Poliție al Județului D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care petentul face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Totodată, intimatul a menționat că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Dispozițiile art. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră.
Intimatul a mai susținut că procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
De asemenea, in cauza C. N. contra României, plângerea nr. 17.857/03, Decizia CEDO, camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6, in lipsa prevederii in legea naționala a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala . redus. Curtea a arătat in mod expres ca atât timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizează mijloacele de proba pertinente si utile in condiții de contradictorialitate si nemijlocire, petentul se bucura de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art. 6 din CEDO.
Intimatul a menționat că fapta reținuta in sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteza peste limita legala admisa, exista riscul producerii unor accidente de circulație in care sa fie implicate persoane nevinovate și având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
În dovedirea celor invocate, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar următoarele: planșa foto cuprinzând 9 fotografii, buletinul de verificare metrologica pentru aparatul radar.
Totodată, a precizat că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct. 4 din N.M.L. nr. 021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
A mai solicitat intimatul să se facă aplicarea dispozițiilor art. art. 254 Cod procedură civilă, potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art. 254 alin 2 din același act normativ.
În drept, intimatul a invocat prevederile OUG nr. 195/2002 Republicată, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Republicată si OUG nr. 2/2001.
Având în vedere cele expuse, intimatul a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție, ca fiind temeinic și legal întocmit.
În baza art. 411 alin. 1, pct. 2 din Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au depus la dosar de intimat următoarele înscrisuri în copie: buletin de verificare metrologică și 9 planșe fotografice.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului D. – Biroul Rutier C., deși petentul a solicitat judecarea plângerii contravenționale în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj – Serviciul Rutier, din oficiu a dispus citarea și conceptarea în cauză a autorității emitente a procesului verbal de contravenție, respectiv Inspectoratul de Poliție al Județului D. – Biroul Rutier C..
Prin sentința civilă nr. 1632/09.03.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Târgu-J. a admis excepția de necompetența teritorială invocată prin întâmpinare de intimat și a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petent, în favoarea Judecătoriei C., județul D..
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 18.03.2015, sub nr._ .
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.01.2015 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. petentul M. A. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG 195/2002 și art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare cu amendă în cuantum de 1462,5 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 04.01.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . localitatea C., rulând cu viteza de 117 km/h, depășind limita de viteza maxima pe acel tronson de drum, neavând asupra sa permisul de conducere si nepurtând centura de siguranța.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptelor i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG 195/2002 republicată, respectiv: "constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic" și art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG 195/2002 republicată, respectiv: "nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)", cu o amendă în cuantum de 1462,5 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat următorul aspect: " conducătorul auto nu este de acord cu viteza și cele menționate în procesul verbal"
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat mai multe motive de nelegalitate.
Potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 "Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea".
In ceea ce privește motivul de nulitate datorat neindicării localității pe raza căreia a fost constatată fapta, instanța reține că este neîntemeiat.
Astfel, in cuprinsul procesului verbal se specifică in mod clar că fapta a fost săvârșită pe . procesul verbal a fost întocmit in localitatea C.. Coroborând cele doua mențiuni, rezultă, fără dubiu, că fapta a fost constatată în localitatea C..
Cu privire la cel de al doilea motiv de nulitate invocat, respectiv "lipsa indicării actului normativ prin care se stabilește și sancționează contravenția", instanța reține că acesta este neîntemeiat, deoarece din cuprinsul procesului verbal se reține că acesta cuprinde actele normative în baza cărora a fost sancționat petentul, respectiv: art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG 195/2002 și art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare.
În ce privește împrejurarea că procesul-verbal nu a fost încheiat în forma cerută de lege și prevăzut în anexa 1 D, instanța reține că sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții legale este sancțiunea nulității virtuale, care presupune dovedirea producerii unei vătămări prin încheierea procesului-verbal în acest mod, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator, ceea ce în cauză nu s-a probat, în condițiile în care în procesul-verbal se menționează numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul radar, respectiv Autovision amplasat pe auto MAI_.
Verificând din oficiu legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptelor, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
De asemenea, din planșele foto radar (fila 18), rezultă că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea potrivit căreia acesta a fost surprins circulând cu viteza de 117 km/h in zona de acțiune a limitatorului de viteză de 50 km/h, in localitate.
Această viteză a fost înregistrată cu aparatul radar Autovision montat pe auto tip Dacia L. MCV cu numărul de înmatriculare MAI_, având verificarea metrologică la zi, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, fila 17.
Se reține că procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent, neimpunându-se prezența unui martor asistent.
Mai mult, instanța reține că planșele foto depuse de intimat sunt suficiente pentru soluționarea cauzei.
In ceea ce privește susținerea petentului raportat la faptul că pe respectivul tronson de drum nu a mai întâlnit nici un indicator care să precizeze că in exteriorul localității există vreo limită de viteză, instanța reține că susținerile petentului nu sunt dovedite cu nici un mijloc de probă, reprezentând doar o simplă susținere făcută din dorința de a se sustrage consecințelor legale.
Cu privire la fapta contravențională prevăzută de art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare, constând in "nerespectarea obligației de a avea asupra sa permisul de conducere", instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentului contravențiile prevăzute de dispozițiile art. art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG 195/2002 și art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul M. A., cu domiciliul în C., ., nr. 17, .. 1, . și cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat H. P. din C., .. 17C, ., județul D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.01.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în municipiul C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2015.
Președinte, Grefier,
R. M. D. C. E. C.
Red. R.M.D./Teh. T.L.
Ex.4/23.06.2015
Cod operator 2995
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4988/2015. Judecătoria CRAIOVA | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
