Plângere contravenţională. Sentința nr. 6375/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6375/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 36268/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._/215/2014
Sentința civilă nr. 6375
Ședința publică de la 13 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent I. G.-C., și pe intimat IPJ D., având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. R. O. C. pentru petent, martorul C. A. I. M., lipsind intimat - IPJ D..
Procedura legal îndeplinită.
În temeiul art. 311-323 Cod procedura civila, s-a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorului C. A. I. M., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei, după care
Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată și întrucât petentul prin apărător este acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată, în temeiul art. 392 Cod proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei .
Av. R. O. C. pentru petent solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii, înlăturarea sancțiunii complementare a 6 puncte amendă.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei,conform art.394 Cod pr.civ., instanța închide dezbaterile asupra fondul cauzei .
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 03.10.2014, sub nr._/215/2014, petentul I. G.-C., a solicitat în contradictoriu cu IPJ D., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ exonerarea de la plata amenzii, înlăturarea sancțiunii complementare a 6 puncte amendă.
În motivarea plângerii, petentul arată că, la data de 19.01.2014, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Opel Vectra, cu nr. de înmatriculare BP-1323 BM, a fost oprit la un control de rutină și sancționat contravențional pe motiv că, nu a purtat centura de siguranță, iar pe mașină erau colante folii.
A precizat că nu a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat, starea de fapt reținută de agentul constatator nu este conformă cu realitatea.
Totodată, a arătat că, procesul verbal nu este însoțit de semnătura vreunui martor, pe cale de consecință fiind nul absolut.
În drept, a invocat dispozițiile art. 118 din OUG 195/2002, art. 24 din Constituția României și art. 6 din Convenție.
În dovedirea plângerii a depus: procesul-verbal contestat în original, copia C.I., taxă timbru.
La data de 03.11.2014, s-a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata si a inscrisurilor catre intimat in temeiul art.201 alin 1 ncpc cu mentiunea ca are obligatia de a depune intâmpinare conf.art.165 ncpc sub sanctiunea prevazuta de art.208 alin 2 ncpc.
La data de 17.11.2014 intimatul IPJ D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată a depus întâmpinare pe care o considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A menționat că, nu dețin material probator, abaterea săvârșită,fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 16.12.2014, instanța a dispus comunicarea intimpinarii catre petent ,cu mentiunea ca in termen de 10 zile de la comunicare poate depune raspuns la intimpinare.
La data de 16.01.2015, instanta a fixat primul termen de judecata la data de 04.03.2015, cu citarea părților.
În scop probator petentul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu martorul C. A. I. M..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ..P. nr._ încheiat la data de 19.01.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 540 lei si avertisment, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 147 alin. 1 lit. h din HG 1391/96, art. 148 alin.1 si art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 R.
În fapt, la data de 19.01.2014, petentul a condus autoturismul marca Opel, cu număr de înmatriculare BP-1323-BM, pe . folii neomologate ce estompează vizibilitate, nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare si nu a purtat centura de siguranța.
Potrivit art. 147 alin. 1 din ROUG 195/2002 ,,conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare” iar conform art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002. ,, Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
Potrivit art. 148 se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai:
11. să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale, care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior, cât și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă"
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Cat privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin.1 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 C.p.civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
În cauza dedusă judecății se reține prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri si proba cu un martorul C. A. I. M., care se afla in autoturism cu petentul.
Instanța retine ca petentul nu a făcut nici o obiecțiune la momentul constatării faptei.
Declarația martorului C. A. I. M. referitoare la inexistența faptelor contravenționale nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba administrat în cauza, astfel declarația acestuia va fi înlăturată din ansamblul materialului probator.
Ori, în situația în care depoziția martorului propus de petent a fost înlăturată, ca fiind subiectivă, ne aflăm în situația în care, neexistând alte probe sau indicii credibile care să răstoarne prezumția simplă de temeinicie a actului sancționator, concluzionând asupra temeiniciei procesului verbal criticat, instanța apreciază că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată contravenientului.
Deoarece petentul a arătat în plângere că sancțiunea aplicată este exagerată în raport cu gravitatea faptelor și a precizat că sancțiunea avertisment era mult mai potrivită, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu dispozițiile art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța va aprecia inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Astfel, instanța va da relevanță dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și dispozițiilor art. 21 alin. 3 din același act normativ care prevăd că la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și prevederilor art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Făcând aplicarea criteriilor sus menționate, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, urmările acesteia, faptul că petentul a fost sancționat pentru doua fapte contravenționale, că a încercat să inducă în eroare instanța prin prezentarea unei stări de fapt care nu corespundea cu realitatea precum și faptul că i s-a aplicat minimul sancțiunii prevăzute de lege pentru faptele prevăzute de 147 alin. 1 lit. h din HG 1391/96 si art. 52 alin. 1 din ROUG 195/2002 R și că nu a făcut dovada unor împrejurări care să îi circumscrie favorabil, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru ca scopul preventiv educativ să fie îndeplinit și că numai amenda aplicată este în măsură să ducă la atingerea scopului legii.
În consecință, ca urmare a argumentelor prezentate, în temeiul art.34 din OG 2/2001, instanța urmează să respingă plângerea ca, neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. G.-C., cu domiciliul în com. Bratovoiești, ., jud. D., și domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat R. O. C., cu sediul în C., .. 21, .. 5, jud. D., in contradictoriu cu I.P.J. D..
Cu apel in 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13.05.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
Redactat: R.M.T./Tehnoredactat
LV.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Anulare act. Sentința nr. 6331/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
