Plângere contravenţională. Sentința nr. 8316/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8316/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 41843/215/2014
Dosar nr._ ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ BNr.8316
Ședința publică de la 17 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE NICOLETA POPESCU
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petentul D. F. și pe intimat S. R. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat petentul personal și asistat de avocat P. L., martorul B. A. E., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța a procedat la luarea unei declarații martorului prezent, B. A. E. sub prestare de jurământ, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterii pe fondul cauzei.
Avocat P. L. pentru petent solicita admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție ca nelegal și netemeinic, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.11.2014, sub nr._, petentul D. F. a formulat plângere în contradictoriu cu I.P.J. D. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 04.11.2014 emis de I.P.J. D., solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 04.11.2014 era împreună cu numitul B. A. E. în autoturismul personal marca Ford Tranzit cu nr.M 0047BK și rulau pe DN 55, iar în localitatea Malu M. a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a cerut actele mașini și permisul de conducere, după care i-a întocmit procesul verbal de contravenție pe motiv că un reprezentant din cadrul RAR D. a constatat nereguli la autoturism, mai exact la mecanismul de direcție.
Că, verificarea mașinii nu s-a făcut cu aparatură omologată pentru a constat acele defecțiuni.
La data de 15.01.2015 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, a susținut că instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, s-a dovedit vinovăția petentului și s-a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Că, fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din O.G. nr.2/2001, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. A. E..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține și constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 04.11.2014 emis de I.P.J. D., petentul D. F. a fost sancționat contravențional în baza art.102 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002 și art. 148 pct. 17 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, sancționat conform art. 102 al. 3 lit. b și art. 100 alin. 1 pct. 7 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pentru faptul că în data de 04.11.2014 conducând autovehiculul FORD TRANZIT cu număr de înmatriculare BG M0047BK, pe DN 55 km în loc. Malu M. având defecțiuni la sistemul de direcție și care emana noxe peste limita legală, defectele fiind constatae de ewprezentantul din cadrul RAR D..
Analizând conținutul procesului-verbal atacat, instanța constată că în el sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, sau în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acestuia, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 148 pct. 17 din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia, este interzis (…)sa conduca un autovehicul care emana noxe peste limita legala admisa ori al carui zgomot în mers sau stationare depaseste pragul fonic prevazut de lege ori care are montat pe sistemul de evacuare a gazelor dispozitive neomologate”. Iar, potrivit art.102 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002, "Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai următoarelor fapte: (…) conducerea vehiculului cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, constatate de poliția rutieră împreună cu specialiștii Registrului Auto Român".
Împrejurarea că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 148 pct. 17 din HG nr._ dar și contravenția prevăzută de art.102 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002 rezultă din procesul-verbal coroborat cu raportul de control tehnic în trafic din data de 04.11.2014 ora 17,05 potrivit căruia, autovehiculul prezintă următoarele defecțiuni: "cursa manetei nu asigură acționarea frânei de staționare, joc excesiv în mecanismul de direcție*caseta de direcție cu ax uzat; emisii vizibile de fum –fum în exces"(fila 21).
Iar, susținerea petentului și ale martorului audiat în sensul că defecțiunile consemnate în procesul verbal nu au fost constatate cu aparat omologat nu pot fi susținute deoarece raportul de control tehnic nu poate fi întocmit decât cu ajutorul unor mijloace tehnice aflate în posesia inspectorilor RAR.
Astfel, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată de petent, probele administrate în cauză confirmând cele reținute prin propriile simțuri de către agentul de poliție.
Aplicarea garanțiilor procesuale generale prevăzute de art. 6 din C.E.D.O., inclusiv prezumția de nevinovăție, atrage răsturnarea sarcinii probei în cadrul plângerii contravenționale aceasta revenind autorității din care face parte agentul constatator. Intimata a probat cele consemnate în procesul-verbal de contravenție.
Veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În cauza Salabiaku împotriva Franței, precum și în Janosevic împotriva Suediei, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Raportat la această situație, în lipsa indicării unor minime indicii de netemeinicie a procesului-verbal, se respectă cerința de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.
Aprecirea petentei că agentul constatator ar fi denaturat în mod deliberat starea de fapt nu poate fi primită. O asemenea atitudine din partea unui agent de poliție ar reprezenta o încălcare a statutului profesiei sale, or o afirmație de o asemenea gravitate trebuie susținută de probe pertinente. Pe de altă parte, Convenția, dar și dreptul intern consacră exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință. Atâta vreme cât petenta lansează acuzații cu privire la modul de întocmire a procesului verbal, la modul de constatare a faptei sale, asupra comportamentului agenților de poliție, asupra probității lor profesionale, o astfel de acuzație nu poate fi primită de instanță atâta vreme cât nu este susținută de probe pertinente, și, doar în legătură cu acest aspect, instanța apreciază că sarcina probei asupra celor de mai sus revine petentului.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța apreciază că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, amenda aplicată fiind chiar minimul prevăzut de actul normativ, iar petentul nu a depus nicio dovadă în circumstanțiere.
Pe cale de consecință, având în vedere că procesul-verbal de contravenție atacat, este un act administrativ care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și temeinicie, și văzând că petentul, deși și-a asumat sarcina de a dovedi nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal, în vederea anulării acestuia, nu a făcut acest lucru, instanța, în baza art.34 din OG nr.2/2001, va respinge plângerea contravențională ca fiind neîntemeiată și va menține procesul-verbal de contravenție . nr._/04.11.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E;
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul D. F., domiciliat în . Lungului, ., județul D. și pe intimata IPJ D. - S. R. D., cu sediul în C., ., județul D., ca fiind neîntemeiată și menține procesul-verbal de contravenție . nr._/04.11.2014.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2015.
Președinte Grefier
N. P. G. D.
Red.NP/Tehn.GD
Ex4/26.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7855/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9270/2015. Judecătoria... → |
|---|
