Plângere contravenţională. Sentința nr. 949/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 949/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 31425/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 949/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. N. L., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 11.08.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal și martorii G. M. și F. A. B., intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 321 NCPCiv, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia au fost audiate, sub prestare de jurământ, martorele G. M. și F. A. B., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.
Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii; anularea procesului verbal de contravenție; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.08.2014 petentul B. N. L., a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D. solicitând anularea procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 11.08.2014, exonerarea de la plata amenzii.
În motivare a arătat că a fost sancționat contravențional pentru faptul că în data de 11.08.2014, în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, dinspre . instersecția cu . fost oprit de un agent de poliție, la circa 100 – 150 m de intersecție, care după ce i-a solicitat actele la control i a comunicat că va fi sancționat contravențional, întrucât nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare.
Petentul arată că cele reținute în procesul verbal de contavenție nu corespund realității, întrucât pietonii se aflau opriți pe scuarul ce delimitează sensurile de mers ale străzii Calea București și deși i-a explicat agentului constatator, acesta nu l-a luat în seamă și i-a întocmit procesul verbal de contravenție. A mai arătat că a fost sancționat și pentru faptul că nu a purtat centura de siguranță, fapt neadevărat, întrucât atât el cât și persoana care se afla pe locul din dreapta față, purtau centurile de siguranță.
În dovedirea plângerii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii G. M. și F. A. B..
Petentul nu a întemeiat plângerea în drept.
A depus la dosar, procesul verbal de contravenție, dovada eliberată de I. D., dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La data de 08.10.2014, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă,ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat,rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și ceilalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constatăși sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent(agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară,probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 21.10.2014 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție ca fiind netemeinic și nelegal.
A arătat că cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu sunt reale, așa cum a descris și în plângerea formulată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 201 alin. 2 NCPCIv.
La termenul de judecată din data de 25.11.2014, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii G. M. și F. A. B..
La termenul de judecată din data de 27.01.2015 au fost audiați martorii G. M. și F. A. B., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 11.08.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. petentul B. N. laurențiu a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin 3 lit. b) și 99 alin. 2 din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare cu amendă în cuantum de 360 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 11.08.2014 ora 18:40 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ in loc. C., pe . la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător. De asemenea nu a purtat centura de siguranță.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin 3 lit. b) din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare constând în,, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului” cu o amendă în cuantumul legal de 360 lei și art. 99 alin. 2 constând in nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță in timpul mersului, cu sancțiunea avertismentului.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat "cu obiecțiuni, pietonul se afla pe scuarul ce delimitează sensurile de mers".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, chiar din cuprinsul plângerii contravenționale precum și din cuprinsul procesului verbal contestat, petentul a susținut că nu este de acord cu cele menționate.
Susținerile petentului sunt confirmate de martorii audiați în cauză, respectiv numitele G. M. și F. A. B., din declarația cărora rezultă că petentul s-a deplasat pe . a virat dreapta pe Calea București. La trecerea pentru pietoni a acordat prioritate unei doamne care traversa din partea dreaptă după care și-a continuat drumul. Au mai arătat că pe podețul aflat peste liniile de tramvai erau câteva perdoane, insă acestea se deplasau către Egipteanu, și nu către Piața M.. De asemenea martorele au precizat că petentul a purtat centura de siguranță in timpul mersului.
Nu poate fi reținută de către instanță apărarea intimatului, în sensul că nu pot fi înlăturate constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, ca act de autoritate, prin declarația unui martor căreia să i se dea relevanță maximă. Aceasta întrucât procesul-verbal de contravenție se bucură, așa cum s-a arătat anterior, de prezumția de legalitate doar până la proba contrară, pe care petentul a reușit să o facă cu declarația martorului audiat în cauză.
În ceea ce privește apărarea intimatului referitoare la forța probantă a declarației de martor, ca probă indirectă, în raport cu constatările agentului de poliție, ca probă directă, instanța reține că și aceasta este neîntemeiată întrucât declarația administrată în cauză provine de la un martor ocular, fiind deci tot o probă directă.
Ca atare, instanța apreciază că petentul a reușit, prin proba testimonială administrată în cauză, să răstoarne prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, va admite plângerea contravențională, va anula procesul verbal de contravenție . nr._ din 11.08.2014, va exonera petentul de plata amenzii în cuantum de 360 lei, va anula măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce și va dispune restituirea permisului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională, formulată de petentul B. N. L., cu domiciliul în C., .. 7, .. 1, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ din 11.08.2014, întocmit de intimat.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 de lei aplicată prin procesul-verbal.
Înlătură măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere și dispune restituirea permisului.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2015.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red.lDB
teh.CCE/4ex/28.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 564/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 244/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
