Uzucapiune. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria CRAIOVA
Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 13374/2015
Dosar nr._
- uzucapiune-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la data de 03 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții O. V., O. V. M., O. I., O. N. și pârâții ., T. TUDORIȚA, V. N. (decedat) și S. G. C., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și pentru când, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin 1 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 27.10.2015, când având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi 03.11.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._, la data de 09.01.2012, reclamanții O. V., O. V. M., O. I., O. N. au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptului de proprietate al reclamanților, dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului intravilan în suprafață de 2.400 mp situat în com. S., ., Tarlaua 160, .: N – V. G., S – Dc, E – C. N., V – V. Ș..
În motivarea acțiunii în fapt, reclamanții au arătat că părinții acestora, O. C. și O. E., în anul 1970 au îngrădit suprafața de 2.400 mp teren intravilan situat în com. S., ., construind pe acest teren o casă de locuit și anexe gospodărești.
Reclamanții au menționat că în prezent casa de locuit s-a dărâmat, dar terenul a continuat să fie cultivat cu legume și diverse alte culturi de sezon.
Reclamanții au menționat că au posedat terenul neîntrerupt, până în anul 2009 de către părinții acestora, iar după decesul acestora de către reclamanți, în calitate de moștenitori, comportându-se ca proprietari și nefiind tulburați de vecini sau de alte persoane.
Reclamanții au arătat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1890 și 1847 C.civ, posesia exercitată fiind de peste 40 de ani, asupra terenului.
În drept a invocat disp. 645, 1837, 1890 C.civ, art. 111 C.pr.civ.
În scop probator a depus la dosarul cauzei acte de stare civilă.
La data de 13.02.2012 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat că suprafața solicitată de reclamanți a aparținut defunctului Vînătorul Ș. care a domiciliat în com. S., . pe numiții Vînătorul Ș., Vînătorul Tudorița și Vînătorul C..
Numitul V. C. a fost înfiat mai târziu, urmând să poarte numele de O..
Pârâta a precizat că în conformitate cu prevederile Legilor Fondului Funciar, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul V. Ș. a fost depusă de V. N. și T. Tudorița, (fostă V.), care au solicitat și această suprafață de teren pe care a fost construită casa părinților, fiind validați în anexa 3, urmând să se elibereze titlul de proprietate.
Pârâta a arătat că reclamanții nu au avut o posesie neîntreruptă, deoarece pe acest teren V. N. are construit un saivan de oi.
Pârâta a menționat că la nivelul .-a terminat punerea în posesie, urmând a se emite titluri de proprietate în baza Legii Fondului Funciar.
În drept a invocat art. 115-119 C.pr.civ.
În scop probator a depus copie registru agricol din anii 1959-1963, copie cerere de reconstituire, copie anexa 3.
La data de 12.03.2012 reclamanții au formulat precizare la acțiune prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți a numiților V. N. și T. Tudorița, (fostă V.), având în vedere întâmpinarea formulată de pârâta ..
Instanța, la termenul de judecată din data de 12.03.2013, avand in vedere precizarea actiunii depusa la dosar de catre reprezentantul reclamantilor, prin care acestia înteleg sa se judece în contradictoriu cu numitii V. N. si T. T., instanta a luat act de aceasta si a dispus conceptarea în cauza a celor doi parati.
La data de 02.04.2012 pârâta . a depus la dosarul cauzei certificat de atestare fiscala privind bunurile imobile înregistrate pe numele defunctului O. C..
Instanța, la termenul de judecată din data de 02.04.2013, referitor la probele solicitate de catre parti, considerandu-le legale, utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei, a încuviințat, în temeiul disp. art. 167 C., astfel cum au fost formulate, respectiv, pentru reclamanti proba testimoniala cu doi martori, proba cu înscrisuri, interogatoriul paratilor, precum si proba cu expertiza tehnica topografica, avand ca obiective identificarea terenului în litigiu prin suprafata, dimensiuni si vecinatati, întocmirea schitei aferente si evaluarea acestuia; pentru parata . proba cu înscrisuri iar pentru paratul V. N. proba cu înscrisuri.
De asemenea, instanța a dispus, în temeiul rolului activ, consacrat de disp. art. 129 al.5 C., emiterea unei adrese catre OCPI D., cu solicitarea de a înainta extras CF sau certificat de sarcini privind imobilul în litigiu, răspunsul fiind depus la dosarul cauzei la data de 25.04.2012.
La termenul de judecată din data de 14.05.2012, reclamanții au depus la dosar adresa nr. 15/04.05.2012 emisa de Cabinet Avocat R. L. catre Primaria S., cu solicitarea de a se comunica cine achita impozitul aferent terenului în litigiu, iar instanța a procedat la audierea martorului P. N., depozitia acestuia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei, potrivit disp. art. 198 C..
Instanța, în baza disp. art. 129 al.5 C., a dispus emiterea unei adrese catre Primaria comunei S., cu solicitarea de a comunica daca terenul în litigiu, în suprafata de 2400 mp, situat în intravilanul satului Bascov, . fiscal si sa se comunice cine a achitat impozitul aferent acestui teren în ultimii 30 de ani, răspunsul fiind depus la dosarul cauzei la data de 31.08.2012,
La data de 22.08.2012 pârâta T. Tudorița a formulat întâmpinare, învederând că autorul reclamanților, numitul O. C., este fratele său, care a fost înfiat și care a posedat terenul aflat în litigiu, împreună cu familia sa.
La data de 03.09.2012, pârâții V. N. și T. Tudorița au depus la dosarul cauzei note scrise, solicitând respingerea acțiunii. Au învederat că suprafața de teren disputată a fost supusă colectivizării în timpul regimului comunist, astfel că este falsă afirmația reclamanților cu privire la faptul că au locuit încă din 1970 pe terenul aflat în litigiu.
Pârâții au menționat că încă din anul 1991, an în care pârâții au formulat cererea de reconstituire, reclamanții nu au făcut niciun act care să aducă la cunoștință altor persoane că folosesc acel teren.
Pârâții au arătat că rămânerea în așteptare și neintroducerea unei cereri cu scopul reconstituirii și în numele acestora a dreptului de proprietate atrage drept consecință imposibilitatea reclamanților de a deveni proprietarii terenului aflat în litigiu. Mai mult, reclamanții nu au contestat niciun act care a dus la emiterea unui document în care pârâții sunt declarați proprietari.
Pârâții au precizat că, astfel cum reclamanții recunosc în cererea de chemare în judecată, folosesc acel teren din anul 2009, nefiind îndeplinită condiția posesiei de 30 de ani. Faptul că terenul a fost la CAP până în anul 1991, ca reclamanții nu plătesc impozit și că ascund posesia de ceilalți face ca și cealaltă condiție a uzucapiunii să nu fie îndeplinită.
La termenul de judecată din data de 18.02.2013, instanța a procedat la audierea martorului N. I., consemnând și atașând la dosarul cauzei depozițiile acestuia, și, având în vedere faptul ca prezenta cauza a suferit repetate amanari, fata de lipsa raportului de expertiza tehnica , expertul D. V. A. nedepunând lucrarea în termenul prevăzut de lege, instanța, în temeiul disp. art. 205 al. 2 C., a dispus înlocuirea acestuia cu un alt expert din lista. Prin urmare, în temeiul disp.art. 202 al.1 C., a desemnat expertul nr. 2 din lista cu experti specialitatea topografie – A. P.-, în vederea efectuarii raportului de expertiza tehnica dispusa în cauza, raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei la data de 25.03.2013.
În ședința publică din data de 22.04.2013 reclamanții au formulat și au depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză, susținând că expertul nu a masurat întreaga suprafata de teren asupra căreia s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate, respectiv 2400 mp, acesta identificând numai 1736,91 mp si a supraevaluat terenul în litigiu, apreciind ca acesta are o valoare de_ lei, desi expertul tehnic a mentionat ca nu are atributii în evaluarea terenurilor.
Instanța a încuviințat obiectiunea nr. 1 formulata de catre reclamanti prin avocat, cu privire la raportul de expertiza tehnica efectuat în cauza și a dispus revenirea cu adresa către expertul tehnic A. P., cu solicitarea de a proceda la identificarea întregii suprafete de teren în litigiu,a suprafeței careia reclamantii au solicitat constatarea dreptului de proprietate, respectiv suprafata de 2400 mp, răspunsul al obiecțiuni fiind depus la dosarul cauzei la data de 13.05.2013.
La data de 03.06.2013 reclamanții au depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 397 lei, conform chitanței nr._-150-0115/30.05.2013, și înscrisuri emise de Arhiva Națională care confirmă că autorul reclamanților a deținut teren în respectiva locație, astfel cum rezultă și din TDP al numitului C. Ghe N., vecinul reclamanților, titlu de proprietate depus la dosar.
Prin sentința civilă nr. 9057/10.06.2013 instanța a respins acțiunea precizată, reținând că reclamanții nu au făcut dovada posesiei sub nume de proprietar asupra terenului în intervalul de 30 de ani.
La data de 08.07.2013 reclamantul O. V. M. a formulat cerere de recurs împotriva sentinței civile nr. 9057/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Prin decizia civilă nr. 479/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul D. Secția Civilă a fost admis recursul declarat de recurentul reclamant O. V. M. împotriva sentinței civile nr. 9057/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, casată sentința și s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a dispune această soluție, tribunalul a reținut că nu este suficient pentru a se reține o posesie viciată faptul că în prezent terenul este posedat de pârâtul V. N. și nici faptul că reclamanții nu au achitat impozitul pe terenul pentru care invocă uzucapiunea întrucât neefectuarea acestei operațiuni nu presupune neapărat faptul că stăpânirea bunului imobil s-a realizat cu titlu precar.
Pentru a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, tribunalul a reținut că se impune o suplimentare a probatoriilor în sensul verificării dacă terenul în litigiu figurează în registrul agricol al autorului V. Ș., dacă moștenitorii acestuia au formulat cerere de reconstituire și dacă le-a fost emis un titlu de proprietate pentru aceste teren, iar în caz afirmativ, e necesară efectuarea unei expertize care să stabilească dacă într-adevăr terenul în litigiu se suprapune cu cel pentru care intimații pârâți au invocat validarea conform legii nr. 18/1991 pentru a concluziona în ansamblu asupra calităților posesiei.
La data de 16.04.2014 cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 01.07.2014, având în vedere decizia nr. 479/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ instanța a dispus emiterea unei adrese către Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei S. pentru a se comunica: anexa privind validarea pârâților V. N. și T. Tudorița în calitate de moștenitori ai lui V. Ș. pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma acestuia; să precizeze dacă s-a emis titlu de proprietate de pe urma autorului V. Ș., ca urmare a cererii de reconstituire formulată de V. N. și T. Tudorița și dacă există acte premergătoare (planuri parcelare, procese verbale de punere în posesie) și să le comunice; - să precizeze dacă pentru terenul menționat în registrul agricol al lui O. C. s-a emis titlul de proprietate sau dacă există cereri de reconstituire, dacă există acte premergătoare ( planuri parcelare, procese verbale de punere în posesie) și să le comunice;- să precizeze locul situării terenului menționat în registrul agricol al lui O. C., - să precizeze dacă există identitate între terenul de la rolul fiscal al lui O. C. și cel ce face obiectul acțiunii situat în T160, P17, referitor la titlul de proprietate emis pe numele C. N. să precizeze care este motivul menționării ca vecin la vest a lui O. C., să precizeze cine este această persoană și respectiv dacă există vreun act de proprietate pe numele lui O. C pentru terenul aflat la vest de terenul lui C. N., iar în caz afirmativ să comunice acest titlu, planurile parcelare și procesul verbal de punere în posesie aferent.
La data de 08.12.2014 Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei S. a depus adresa nr._ la care a atașat înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 13.01.2015 instanța revine cu adresă către Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei S. pentru: 1. a se detalia răspunsul privind motivul pentru care este menționat ca vecin la V al terenului din T 160 P18 atribuit lui C. N., numitul O. Consantin, respectiv de a se preciza perioada în care O. Consantin a locuit în comuna S., . acestui teren, iar în cazul în care nu poate fi precizată cu exactitate perioada de timp în care O. C. a locuit alături de C. N., să precizeze dacă era de notorietate împrejurarea că O. Consatantin locuia în partea de vest a proprietății numitului C. N.; 2. să identifice, prin vecinătăți și precizarea locului situării (. menționat în anexa 3 rubrica nr. 9 de validare a pârâților T. Tudorița și V. N. de pe urma autorului V. Ș., să precizeze categoria de folosință a acestui teren; 3. să înainteze titlul de proprietatea nr. 1189-_ anexa 2A/4 din 25.03.1997 al lui V. N. și dispune efectuarea unei noi expertize în specialitate topografie.
Prin încheierea de ședință din 24.02.2015, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografie, cu obiectivele stabilite la acel termen, desemnând ca expert pe Ș. I.. La termenele din 14.04.2015, 19.05.2015, 13.06.2015 instanța a amânat judecarea cauzei față de lipsa raportului de expertiză.
La data de 23.06.2015 a fost depus raportul de expertiză în specialitatea topografie de către expert Ș. I..
La termenul de judecată de la 22.09.2015 instanța a respins obiecțiunile formulate de pârâți la raportul de expertiză și a amânat judecata pentru ca reclamanții să depună diferența de taxă de timbru calculată la valoarea rezultată din raportul de expertiză.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanții O. V., O. V. M., O. I. și O. N. au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 2400 mp situat în comuna S., . P 17, în temeiul uzucapiunii de lungă durată, arătând că părinții lor O. C. și O. E. au început posesia în anul 1970, iar după decesul acestora survenit în anul 2009 și respectiv în anul 2006, reclamanții moștenitori au continuat posesia.
Reclamanții au promovat acțiunea în considerarea calității lor de moștenitori ai autorilor O. C. și O. E., urmărind să dobândească proprietatea asupra terenului, în indiviziune prin moștenire de la părinți.
Reclamanții sunt fiii numiților O. C. decedat la data de 25.10.2009 (f.6 dosar nr._ al Judecătoriei C.) și O. E. decedată la data de 21.04.2006 (f.5 dosar nr._ al Judecătoriei C.), astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar (f. 7-14 dosar nr._ al Judecătoriei C.).
În drept, instanța arată că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății și în același timp o sancțiune pentru proprietarul imobilului care nu a manifestat un timp îndelungat diligență, lăsând posibilitatea altor persoane să intre în posesia bunului. Așadar, prin efectul uzucapiunii, cel care a exercitat o posesie utilă asupra terenului pe o perioada de timp prevăzută de lege dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului, corelativ stingându-se dreptul fostului proprietar.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum este reglementat prin art.1890 Cod civ., e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art. 1846 alin. 1 Cod civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 Cod civ., pentru a se putea prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Văzând probele administrate în cauză atât în primul ciclu procesual cât și în rejudecare, instanța consideră că reclamanții, au îndeplinit cele două condiții impuse de lege, extrase din textele menționate anterior, pentru aplicarea instituției juridice a uzucapiunii de 30 de ani, și anume: existența unei posesii utile, neviciate, adică a unei posesii continue, netulburate, publice și neechivoce, fie ea de bună sau de rea-credință, și exercitarea neîntreruptă a acestei posesii timp de 30 de ani.
Un prim aspect care trebuie lămurit este identificarea terenului ce face obiectul acțiunii și cu privire la care reclamanții susțin că s-a aflat în posesia părinților lor din anul 1970 și până în momentul decesului acestora.
Astfel, deși pârâta . a susținut că terenul pentru care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ar coincide cu terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate față de pârâții V. N. și T. Tudorița, de pe urma autorului V. Ș., fiind validați în anexa nr. 3 urmând a li se elibera titlu de proprietate, instanța constată că între aceste suprafețe de teren nu există o suprapunere.
Pârâta . a susținut că terenul ce formează obiectul acțiunii a aparținut numitului V. Ș. care a domiciliat în comuna S. . fii pe pârâții V. N., T. Tudorița și V. C., acesta din urmă fiind înfiat și purtând în continuare numele de O. C.. Acest aspect a fost confirmat de către toate părțile din proces, iar instanța reține ca fiind un fapt necontestat și notoriu împrejurarea că O. C. s-a născut V. C., este frate al pârâților V. N. și T. Tudorița, fiind tatăl reclamanților.
De altfel, și pârâta T. Tudorița a susținut prin întâmpinarea depusă la 22.08.2012 (f. 63 dosar nr._ al Judecătoriei C.) aceeași legătură de rudenie între părți.
Pârâții V. N. și T. Tudorița au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului V. Ștefean la data de 15.03.1991 (f. 25 dosar nr._ al Judecătoriei C.) pentru o suprafață de 0,25 ha teren intravilan, fiind validați în anexa 3 emisă în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru o suprafață totală de 2,97 ha din care intravilan 0,15 ha (f. 26 dosar nr._ al Judecătoriei C.).
Pârâților V. N. și T. Tudorița nu li s-a emis titlu de proprietate prin reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului V. Ș., astfel cum au fost validați în anexa 3, aspect ce rezultă din răspunsul Comisiei Locale de Fond Funciar a comunei S. dat prin adresa nr. 1616/05.12.2014 (f. 25) comunicată instanței la data d 08.12.2014. Terenul pentru care au fost validați în anexa 3 la rubrica 9, are categoria de folosință arabil și se află situat în . P 16/1 având ca vecinătăți: N – V. N., E – O. C., S – DC 212, V – V. N., N. I., așa cum rezultă din cuprinsul adresei emise de către Comisia Locală de Fond Funciar a comunei S. sub nr. 380/23.02.2015 (f. 46).
Or, terenul ce face obiectul acțiunii și stăpânit în fapt de către autorii reclamanților este situat în intravilanul comunei S. T 160 P 17. Pentru acest teren nu au fost formulate cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor de reparație și nici nu a fost emis titlul de proprietate (f. 25- adresa nr. 1616/05.12.2014).
Faptul că nu există identitate între terenul ce face obiectul acțiunii și cel pentru care pârâții V. N. și T. Tudorița au fost validați în anexa 3 pentru reconstituirea dreptului de proprietate este confirmat și de către concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Ș. I.. Aceasta a reținut prin răspunsul la obiectivul nr. 1 că terenul situat în T 160 P 17 în intravilanul comunei S. . de folosință arabil, suprafața de 1980 mp, fiind împrejmuit parțial și având ca vecinătăți: N – V. G., E – C. N., S - drum sătesc, V – V. Ș. și Vănătoru N..
În anexa nr. 3 pârâții V. N. și T. Tudorița au fost validați cu suprafața de 0,15 ha teren intravilan de pe urma autorului V. Ș. care figurează în registrul agricol cu 0,15 ha arabil vatra satului și cu 0,05 ha curte loc de casă. Din această suprafață de 0,15 ha, moștenitorii lui V. Ș. au fost puși în posesie numai cu suprafața de 0,09 ha în T 160 P 16/1. Acest teren are vecinătățile menționate în adresa nr. 380/23.02.2015 a C.L.F.F S. și nu a putut fi identificat în teren întrucât nu are vreo delimitare în partea de vest și de nord, făcând corp comun cu proprietățile vecine ale lui V. N. și N. I..
A concluzionat expertul că terenul ce face obiectul acțiunii nu se suprapune cu terenul validat în anexa 3 și cu cel din registrul agricol.
Mai reține instanța că pârâtului V. N. i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în nume propriu, asupra altor suprafețe de teren, la fel procedând și O. C., autorul reclamanților. Astfel lui O. C. i s-a emis titlul de proprietate nr. 1339/1997, în suprafața reconstituită neincluzându-se terenul din T 160 P 17 (f. 25, 27).
Lui V. N. i s-a emis titlul de proprietate nr. 1189-_/25.03.1997, dobândind în intravilan suprafața de 1200 mp situată în T 160 P 16, având ca vecinătăți: N – N. I., E – V. Ș., S – DC 212, V – Ragep D..
Prin urmare, nici acestuia nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul ce formează obiectul acțiunii, ci pentru o suprafață de teren ce se învecinează cu cea pentru care a fost validat în anexa 3, în calitate de moștenitor al lui V. Ș. menționat ca vecin la Est.
Având în vedere numerotarea parcelelor 16, 16/1 și 17 din tarlaua 160, precum și vecinătățile acestora menționate în TDP nr. 1189-_/25.03.1997 (f. 79), în adresa emisa de către Comisia Locală de Fond Funciar a comunei S. sub nr. 380/23.02.2015 (f. 46) și în raportul de expertiză (f. 74, 76), instanța constată ca fiind întemeiate concluziile raportului de expertiză ce a stabilit că nu există suprapunere între aceste terenuri, dar și faptul că terenurile sunt situate unul în continuarea celuilalt.
Rezultă, deci, că suprafața de 1980 mp teren intravilan situat în T 160 P 17 nu a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate nici pentru O. C., nici pentru V. N. în nume propriu, dar nici pentru moștenitorii lui V. Ș. (V. N. și T. Tudorița).
Acest teren a fost stăpânit în fapt de către O. C. și soția sa O. E., aceștia comportându-se ca proprietari din anul 1970, astfel cum rezultă atât din declarațiile martorilor audiați în primul ciclu procesual, cât și din menționarea lui O. C. într-un act de proprietate public emis în temeiul Legii 18/1991, ca vecin pe latura de Vest a terenului aparținând lui C. N., dar și din adresele nr. 380/23.02.2015 și nr. 1616/05.12.2014 emise de către Comisia Locală de Fond Funciar a comunei S., precum și din recunoașterea posesiei realizată prin întâmpinarea depusă de pârâta T. Tudorița.
Conform TDP nr. 242-9679/20.06.1995 emis în temeiul legii 18/1991 (f. 133 dosar nr._ al Judecătoriei C.) pe numele lui C. N., acesta este proprietar al terenului intravilan situat în T 160 P 18 din comuna S. . vecin la Vest pe O. C..
În cuprinsul adreselor nr. 380/23.02.2015 și nr. 1616/05.12.2014 emise de către Comisia Locală de Fond Funciar a comunei S. se arată că O. C. a fost menționat ca vecin pe latura de V a numitului C. N. pentru că a locuit o perioadă de timp acolo, fără a se putea preciza perioada conform evidențelor primăriei.
Pârâta T. Tudorița a recunoscut în întâmpinare că are cunoștință despre faptul că familia lui O. C. (născut V.), frate de sânge cu aceasta și cu V. N., a îngrădit și a muncit încă din anii 1970 suprafața de 24 ari care este situată în ., teren ce face obiectul acestui proces. A mai arătat pârâta că O. C. și soția sa E. au ridicat o casă împreună cu părinții lor pe acest teren și în această casă li s-au născut doi copii O. I. și O. V., iar după decesul lui O. C. casa s-a prăbușit, dar familia sa a continuat să muncească terenul pe care a pus grădină și porumb și grâu. A mai arătat pârâta că ea și fratele său N. nu au muncit niciodată acest teren pentru că i-a găsit acolo pe O. C. și familia sa, iar aceștia au stăpânit terenul fără să existe discuții. Totodată, după începerea procesului, deși fratele V. N. i-a spus că acest teren ar fi cel dobândit de ei de la părinți, pârâta T. Tudorița a precizat în aceeași întâmpinare că știe că în timpul vieții, părinții lor nu l-au data afară de pe acel teren pe O. C. și pe copiii săi.
De asemenea, pârâta a învederat că atât ea cât și tot satul cunosc că O. C. a avut casă pe acest teren și a plătit impozitul.
Aceste aspecte cuprinse în întâmpinare echivalează cu o recunoaștere deplină a pretențiilor reclamanților, recunoaștere ce nu poate fi retractată și care coroborată cu declarațiile martorilor dovedește atât faptul posesiei, cât și momentul începerii acestei posesii, dar și atitudinea subiectivă a posesorilor de a se comporta ca adevărați proprietari, construind chiar o casă pe terenul ce face obiectul acțiunii, casă în care autorii reclamanților și-au întemeiat o familie și care s-a dărâmat după anul 2009, terenul continuând a fi posedat.
Din declarația martorului P. N. rezultă că autorii reclamanților au posedat singuri, din 1965, exercitând o posesie continuă, în nume propriu, asupra terenului intravilan de aproximativ 25 ari, situat în . care au construit o casă pe care au demolat-o în urmă cu 20 ani (1992), s-au mutat în alt . să muncească terenul semănând porumb, teren pe care O. C. l-a muncit până la data decesului (2009). Totodată, martorul a declarat că acest teren îl stăpânea O. C. de la tatăl său natural care avea în vecinătate un alt teren pe care îl deținea cu celălalt copil și cu sora acestuia, iar terenul deținut de O. C. era despățit de gard de cel al tatălui. Aceste mențiuni se coroborează cu situația anterior reținută de către instanță din cuprinsul înscrisurilor analizate, cu referire la vecinătățile terenurilor din T 160 P 16, 16/1 și 17 și lipsa unei suprapuneri între aceste terenuri.
Declarația martorului oferă elemente suficient de credibile și ca urmare a faptului că martorul a fost la fața locului și chiar a lucrat suprafața de teren ce face obiectul acțiunii, ajutându-l pe tatăl reclamanților la arat, cunoscând toate părțile din prezentul litigiu și legătura de rudenie dintre acestea.
Din aceeași declarație, instanța reține că împrejmuirea nu a fost modificată în timp, iar autorii reclamanților nu au avut vreo neînțelegere în ce privește stăpânirea terenului.
Coroborând aceste declarații cu constatările în teren ale expertului, instanța constată că de la data intrării în posesia terenului și până în prezent, autorii reclamanților au posedat suprafața de teren situată în intravilanul satului Bascov T 160 P 17, fiind dovedit atât faptul începerii posesiei cât și cel al continuității acesteia.
Din aceleași probe a mai rezultat că în tot acest timp nimeni nu a venit să pretindă vreun drept asupra acestui teren, nici chiar V. Ș. și succesorii săi care l-au perceput pe O. C. și pe soția acestuia ca posedând terenul încă din 1970, în mod continuu, singura tulburare apărând după începerea procesului când V. N. a construit un saivan de oi, ceea ce dovedește caracterul netulburat al posesiei pe toată durata de 30 ani cerută pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune.
Simplul fapt că pârâtul V. N. a înțeles să efectueze acte materiale de stăpânire în anul 2012 nu afectează efectele posesiei de lungă durată care deja se produseseră, având în vedere că uzucapiunea produce efecte retroactive, de la data împlinirii termenului prescripției achizitive, termen ce s-a împlinit în persoana autorilor reclamanților în anul 2000, an în care ambii erau în viață.
Caracterul publical posesiei reiese din însăși natura de bun imobil a obiectului litigiului, care împiedică exercitarea unei posesii pe ascuns. De altfel, publicitatea posesiei autorilor reclamanților rezultă tot din probele administrate și analizate anterior, respectiv din faptul menționării lui O. C. ca proprietar la Vest al terenului lui C. N., într-un act de proprietate emis în temeiul legii fondului funciar, din recunoașterea deplină făcută prin întâmpinarea pârâtei T. Tudorița, din declarația martorului P. N..
Neplata impozitului și neînscrierea cu rol fiscal de către autorii reclamanților pentru terenul ce face obiectul litigiului nu este de natură a afecta caracterul continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar al posesiei, fiind aspecte ce țin de obligația fiscală pe care o are o persoană în calitate de proprietar, nefiind o obligație în sarcina posesorilor. De altfel, înscrierea cu rol fiscal a unui posesor nu reprezintă o condiție în sine pentru a dovedi posesia, ci este avută în vedere în mod coroborat cu alte probe, însă în speță instanța apreciază că prin toate celelalte probe administrate și anterior analizate s-a făcut deja dovada unei posesii utile cu toate atributele sale, exercitate de către autorii reclamanților.
Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv că autorii reclamanților au intrat în stăpânirea imobilului cu intenția de a se comporta față de acesta în calitate de proprietar și nu cu intenția de a-l deține pentru altul, este susținut de prezumția relativă de neprecaritate instituită de art.1854 C.civ. care se coroborează cu atitudinea autorilor acestora de a se impune în fața tuturor în calitate de proprietar.
Cea de-a doua condiție, respectiv exercitarea neîntreruptă a posesiei timp de 30 de ani, este de asemenea îndeplinită în cauză. Fiind dovedit momentul începerii posesiei, respectiv în anul 1970, autorii reclamanților beneficiază de prezumția relativă de continuitate stabilită de art.1850 C.civ., potrivit căreia posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat tot timpul intermediar. Nefăcându-se proba contrarie de către pârâți, rezultă că autorii reclamanților au exercitat o posesie neîntreruptă asupra imobilului, obiect al litigiului pe un termen mai lung de 30 de ani.
În consecință, față de situația de fapt astfel reținută, instanța apreciază că reclamanții au făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă realizate de autorii lor pe tot termenul prevăzut de lege, iar toate aceste acte materiale de stăpânire reflectă intenția de a se comporta ca adevărați titulari ai dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă specifică titularului real al dreptului de proprietate.
În privința susținerilor pârâților conform cărora reclamanții nu pot dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate întrucât nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, dar și pentru că până în anul 1989, în timpul vechiului regim comunist, nu se puteau dobândi terenuri în proprietate, instanța constată că sunt neîntemeiate. Faptul că terenurile nu puteau fi dobândite în proprietate prin acte juridice de transmitere între vii, nu împiedică exercitarea unei posesii, aceasta fiind definită ca o stăpânire în fapt a terenului cu intenția de a se comporta ca proprietar. De asemenea, faptul că O. C. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul intravilan din T 160 P 17 . pentru că nu avusese anterior calitatea de proprietar pentru a fi repus în aceste drepturi prin reconstituire, ci doar calitatea de posesor. Or, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății, prin posesie de lungă durată, proprietatea nefiind dobândită prin acte juridice translative între vii sau prin recunoașterea unui drept de proprietate anterior pierdut în timpul regimului comunist.
Reține instanța că termenul de prescripție achizitivă s-a împlinit în persoana autorii reclamanților, iar nu direct în persoana reclamanților, care în calitate de moștenitori dobândesc în indiviziune dreptul de proprietate pe care autorii lor O. C. și O. E. l-au dobândit prin uzucapiune. Nu este cazul în speță despre vreo joncțiune a posesiilor prin care reclamanții să își unească posesia cu cea a autorilor pentru a ajunge la o posesie de 30 de ani cât timp termenul de 30 de ani era deja împlinit în persoana părinților reclamanților, anterior decesului acestora, reclamanții posedând terenul în considerarea calității lor de moștenitori ai proprietarilor.
Ca atare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1846 si urm. Cod civ., coroborat cu art. 111 C.pr.civ., instanța urmează a admite acțiunea precizată și modificată, formulată de reclamanții O. V., O. V. M., O. I. și O. N. și a constata că reclamanții dobândesc în indiviziune și în calitate de moștenitori ai autorilor O. C. și O. E., prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1980 mp, situat în comuna S., . P 17, categoria intravilan arabil, teren având vecintățile: la N V. G., la E C. N., la S Drum sătesc și la V V. Ș. și V. N. și identificat conform raportului de expertiză și schiței anexă întocmite de expertul tehnic judiciar Ș. I., pe care instanța îl omologhează.
În temeiul art. 274 și urm. C.p.c., instanța va obliga pârâții Comnua S. prin Primar și S. G. C. (moștenitor al pârâtulu V. N. decedat în timpul procesului, și în contradictoriu cu care reclamanții au continuat acțiunea) să plătească reclamanților suma de 2343 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentate de taxe judiciare de timbru și onorarii experți (taxă timbru 131 lei - f. 28, primul ciclu procesual; 600 lei onorariu expert în primul ciclu procesual - f 58; taxă timbru 397 lei - f. 126 primul ciclu procesual; taxă timbru 237 lei – f 13 recurs; taxă timbru 178 lei – f. 92 rejudecare; 800 lei - f. 48 onorariu expert în rejudecare), reținând că în privința pârâtei T. Tudorița nu există o culpă procesuală ca urmare a recunoașterii depline a pretențiilor reclamanților, făcută prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată și modificată, formulată de reclamanții O. V., O. V. M., O. I. și O. N. toți cu domiciliul în comuna S., ., județul D., în contradictoriu cu pârâții Comnua S. prin Primar cu sediul în ., T. Tudorița cu domiciliul în comuna S., . și V. N., decedat în timpul procesului și continuată în contradictoriu cu pârâtul moștenitor S. G. C. cu domiciliul în C., ., ., ., județul D..
Constată că reclamanții dobândesc în indiviziune și în calitate de moștenitori ai autorilor O. C. și O. E., prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1980 mp, situat în comuna S., . P 17, categoria intravilan arabil, teren având vecintățile: la N V. G., la E C. N., la S Drum sătesc și la V V. Ș. și V. N. și identificat conform raportului de expertiză și schiței anexă întocmite de expertul tehnic judiciar Ș. I., pe care instanța îl omologhează.
Obligă pârâții Comnua S. prin Primar și S. G. C. să plătească reclamanților suma de 2343lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentate de taxe judiciare de timbru și onorarii experți.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
15.12.2015, 9 ex.
← Stare civilă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CRAIOVA | Anulare act. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
---|