Anulare act. Sentința nr. 1014/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1014/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 1014/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1014/2016
Ședința publică de la 27.01.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. M.
GREFIER J. A.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2016, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, privind pe reclamanta D. C., reclamant D. A. și pe pârât R. C., pârât M. C. PRIN PRIMAR, pârât C. L. AL MUNICIPIULUI C., având ca obiect anulare act
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 09.12.2014, reclamantele D. C. și D. A. au formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții R. C., M. C. prin Primar și C. L. al Mun.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 631/18.07.2013.
În motivare, reclamantele au arătat că a avut încheiat cu pârâta R. contractul de închiriere nr. 4714 care a fost declarat nul prin sentința civilă nr. 940, iar prin altă sentință a fost obligată pârâta R. să încheie un alt contract de închiriere.
S-a învederat faptul că în cursul anului 2013 s-a încheiat un contract de închiriere pentru care reclamantele sunt scutite de la plata chiriei întrucât reclamanta D. C. este o persoană cu dizabilități.
A precizat că la încheierea contractului era necesară asistarea de către o persoană din cadrul Primăriei C. care să îi citească rând cu rând contractul ce nu i-a fost înmânat în aceeași zi cand a fost semnat.
Reclamanta D. C. a arătat că a solicitat să semneze contractul pe fiecare pagină, lucru ce nu s-a întâmplat, ulterior pârâta R. inserând printre motivele de reziliere și motivul că la cererea asociației de proprietari poate solicita rezilierea.
Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes conform art. 1247 alin.1 cu precizarea că în noua reglementare invocată din oficiu a nulității absolute de către instanța de judecată este nu numai o posibilitate, ci chiar o obligație pentru aceasta.
Nulitatea absolută este împrescriptibilă, atât pe cale de acțiune, cât și de excepție dacă prin lege nu se prevede altfel.
Reclamanta a considerat că au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la încheierea unui contract de locațiune de către o persoană cu dizabilități de vedere.
A mai precizat faptul că pârâții M. C. prin Primar și consiliul L. C. nu fac nicio dovadă că bunul ce face obiectul contractului de închiriere le-ar aparține.
Mai mult, pe lângă consimțământul ce a fost încălcat prin nesemnarea pe fiecare pagină a contractului, reclamanta a considerat ca motiv de nulitate absolută îl reprezintă și cauza sau scopul ce reprezintă acel element al actului juridic care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. Cauza este o condiție de fond esențială, de validitate și generală a actului juridic civil. Ea este acel element de natură psihologică care răspunde la întrebarea "pentru ce" s-a încheiat actul juridic.
În structura cauzei actului juridic civil intră două elemente: scopul imediat și scopul mediat. Scopul imediat – cauza proximă – numit și scopul obligației se determină în cadrul diferitelor categorii de acte juridice. Astfel contractele sinalagmatice, cauza consimțământului fiecarei părți constă în reprezentarea, adică prefigurarea mentală a contraprestației; în aceste acte juridice este specific faptul că, fiecărei părți revenindu-i obligații, cauza obligației uneia dintre părți o constituie prefigurarea mintală a executării obligației corelative de către celelalte părți ( o parte se obligă stiind că și cealaltă parte, la rândul ei, se obligă). Cu alte cuvinte, reciprocității de obligații, îi corespunde o reciprocitate de cauze.
În schimb, scopul mediat – cauza remota – numit și scopul actului juridic, reprezintă acel element al cauzei care constă în motivul determinat al încheierii actului juridic, motiv care se referă, fie la însuși contraprestația, fie la însușirile celeilalte părți (calitățile acestei persoane). Spre deosebire de scopul imediat care este abstract, obiectiv și invariabil în cadrul aceleiași categorii de acte juridice, scopul mediat se caracterizează prin aceea că este un element subiectiv și variabil de la o categorie de acte la altă categorie și, chiar în cadrul aceleiași categorii, de la un act la altul.
În scop probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților.
La data de 25.02.2015, pârâții C. L. al Municipiului C. și M. C. prin Primar au formulat întâmpinare prin care au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se respingă acțiunea formulată de către reclamante.
În motivare, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale de folosință a Consiliului L. al Mun.C., ca excepție de fond absolută și peremptorie întrucât acesta nu poate sta în judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 56 Ncpc coroborate cu dispozițiile Legii administrației publice locale nr. 215/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare consiliile locale, comunale, orășenești și municipale sunt autorități deliberative fără personalitate juridică fără a avea stabilit cod fiscal.
Astfel, C. L. C. nu reprezintă o persoană juridică cu capacitate procesuală de folosință și ca atare nu poate sta în judecată, aspect ce rezultă din art. 23 alin.1 din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora consiliile locale, comunale, orășenești și municipale sunt autorități deliberative iar comunele, orașele și municipiile sunt unități administrativ teritoriale cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu în care se exercită autonomia locală.
Pârâtele au mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Mun.C. și Consiliului L. al Mun.C. arătând că prin contractul de închiriere a cărui nulitate absolută se invocă în prezenta cauză a fost încheiat între R. C. în calitate de locator și D. C., în calitate de locatar. Imobilul ce face obiectul litigiului se află în domeniul privat al Mun.C. figurând la poziția 169 din HCL nr. 522/31.10.2007 privind inventarul bunurilor aflate în domeniul privat al Mun.C. dat în administrarea R. C. prin HCL nr. 144/2012.
De asemenea, având în vedere că la momentul încheierii contractului R. C. era administratorul imobilului, orice litigiu ce izvorăște din acest contract trebuie purtat în contradictoriu cu cealaltă parte contractantă, autoritatea locală fiind un terț față de acesta.
Au menționat că Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și a Fondului Locativ C. este o structură cu personalitate juridică înființată în anul 1995, prin Hot. Nr. 14 a Consiliului L. al Mun.C. cu rolul de a administra prin gestiune directă, o parte din activitățile Mun.C.. Așadar, R. C. este persoană juridică și funcționează pe baza de gestiune economică și autonomie financiară.
În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin.3 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, titularul dreptului de administrare, poate să posede, să folosească și să dispună de bun în condițiile actului prin care i-a fost dat dreptul de administrare.
Potrivit art. 12 alin.4 din același act normativ, în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanța titularul acesta va sta în numai propriu. Titularul dreptului de administrare răspunde pentru prejudiciile cauzate ca urmare a nerespectării acestei obligații.
Pârâtele au invocat dispozițiile art. 810 coroborate cu art. 870 cod civil potrivit cărora titularul dreptului de administrare stă în justiție pentru orice cerere sau acțiune având drept obiect bunurile administrate.
Astfel, titularul dreptului de administrare, R. C. poate să posede, să folosească și să dispună de bun în condițiile actului prin care i-a fost dat dreptul de administrare.
Pe fond, pârâtele au arătat că imobilul ce face obiectul litigiului se află în domeniul privat al Mun.C. figurând la poziție 169 din HCL nr. 522/31.10.2007 privind inventarul bunurilor aflate în domeniul privat al Mun.C. dat în administrarea R. C. prin HCL nr. 144/2012.
Ca urmare, au apreciat cu privire la critica reclamantei sub aspectul dovezii dreptului de proprietate asupra imobilul ca fiind neîntemeiată, locuința fiind proprietatea privată a Mun.C. dată în administrarea R. C. prin hotărârea Consiliului L. C..
Având în vedere că la momentul încheierii contractului R. C. era administratorul imobilului în mod legal acesta a perfectat contractul de locațiune ce face obiectul prezentului litigiu, astfel că nici acest motiv de nelegalitate nu poate fi admis de către instanța de judecată.
Din preambulul contractului rezultă că acesta a fost încheiat ca urmare a unei hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 4342/29.05.2006.
Cauzele care atrag nulitatea absolută a unui contract sunt următoarele: încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor, lipsa totală a consimțământului, nevalabilitatea obiectului actului juridic, lipsa cauzei ori cauza este ilicită sau imorală, nerespectarea formei ad validatem, lipsa ori nevalabilitatea autorizației administrative, încălcarea ordinii publice, frauda legii.
În ceea ce privește imoralitatea cauzei contractului motivat de faptul că la data încheierii contractului R. cunoștea existența unor litigii cu Asociația de proprietari având ca obiect cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere aferente imobilului ocupat de reclamante este evident că interpretarea reclamantei este total greșită.
S-a precizat faptul că o cauză este morală atunci când contravine bunelor moravuri. În speță, prezentul contract a fost încheiat la solicitarea reclamantei ca urmare a unei hotărâri judecătorești prin care administratorul imobilului era obligat să încheie un alt contract de închiriere.
Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheiere contractul, art. 1235 Cod civ. În speță, locatorul R. a răspuns solicitării reclamantelor ce au dovedit existența unei situații financiare precare ce face imposibilă achiziționarea sau închirierea de pe piața liberă a unei locuințe.
Faptul că existau debite la întreținere este un aspect cunoscut de reclamante care luau cunoștință lunar de listele de plată lunare afișate de Asociația de proprietari și, mai mult, erau chemate în garanție în litigiile cu aceasta. De fiecare dată li s-a adus la cunoștință această obligație legală și contractuală de a achita cheltuielile de întreținere și niciodată nu au invocat nulitatea contractului de închiriere.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, formulată la un an și jumătate după semnarea contractului, rezultă că este o încercare evidentă a reclamantelor, care deși au beneficiat de serviciile de furnizare de apă, canalizare, căldură etc, nu doresc să achite contravaloarea acestora. Au menționat că aceste creanțe sunt deja exigibile și generatoare de penalități.
În scop probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantelor.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 Cod pr.civ, Legea 114/1996.
În ședința publică din data de 13.05.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și al reclamanților.
În ședința publică din data de 23.09.2015, instanța a emis adresă către Primăria Mun.C. și R. pentru a înainta actele în dovedirea dreptului de proprietate asupra bunurilor din contractul de închiriere.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale de folosință a Consiliului L. al Municipiului C. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C. și Consiliului L. al Municipiului C. instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar unitățile administrativ-teritoriale de către consiliile județene, de C. General al Municipiului București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean ori primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de stat sau un avocat care să îl reprezinte în fața instanței.
Ca urmare C. L. C. poate sta în judecată în litigiile privitoare la dreptul de administrare, astfel încât instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului C..
Pe fond instanța reține următoarele:
Contractul de închiriere a cărui nulitate absolută se invocă în prezenta cauză a fost încheiat între R. C. în calitate de locator și D. C., în calitate de locatar.
Contractul a fost încheiat ca urmare a dispozițiilor din sentința civilă nr. 4342/29.05.2006.
Imobilul ce face obiectul litigiului se află în domeniul privat al Municipiului C. figurând la poziția 169 din HCL nr. 522/31.10.2007 privind inventarul bunurilor aflate în domeniul privat al Municipiului C. dat în administrarea R. C. prin HCL nr. 144/2012.
Ca urmare Municipiului C. a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilul .
Potrivit art. 1179 N.c.civ condițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt:. capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit, o cauză licită și morală.
(2) În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile legale aplicabile.
În ceea ce privește consimțământul părților se sancționează cu nulitatea, lipsa totală a consimțământului iar nesemnarea contractului pe fiecare pagină nu echivalează cu lipsa totală a consimțământului.
În ceea ce privește imoralitatea cauzei contractului motivat de faptul că la data încheierii contractului R. cunoștea existența unor litigii cu Asociația de proprietari având ca obiect cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere aferente imobilului ocupat de reclamante instanța reține că o cauză este morală atunci când contravine bunelor moravuri,situație care nu se regăsește în cauză.
Reclamantele cunoșteau faptul că existau debite la întreținere deoarece luau cunoștință lunar de listele de plată lunare afișate de Asociația de proprietari și, mai mult, au fost chemate în garanție în litigiile cu aceasta.
Astfel, în cauză contractul a fost încheiat cu respectarea condițiilor de valabilitate, reclamanta nefăcând dovada unor cauze care să atragă nulitatea absolută a contractului .
Ca urmare instanța va respinge acțiunea .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea privind reclamantele D. C. și D. A. I., ambele cu domiciliul în C., cartier Rovine, ., ., în contradictoriu cu pârâții R. cu sediul în C., ., jud.D., M. C. prin Primar cu sediul în C., . nr. 3-5, jud.D., C. L. al Mun.C. cu sediul în C., . nr. 3-5,jud.D..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi 27.01. 2016.
Președinte,Grefier,
M. D. M. J. A.
Red.MDM
Teh.JA
7EX/25.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1016/2016. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2289/2016.... → |
|---|
