Plângere contravenţională. Sentința nr. 446/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 446/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 446/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila Nr. 446/2016
Ședința publică de la 18.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE TATIANA GEORGETA CIUCĂ
Grefier L. T. N.
Pe rol solutionarea plangerii contraventionale formulata de petentul O. A. I., in contradictoriu cu intimat IPJ D. – B. Rutier.
La apelul nominal făcut în ședința publică au raspuns petentul personal si martorul B. L. D., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care:
In temeiul art. 321 C., instanta procedeaza la audierea martorului B. L. D., declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acorda cuvântul pe fond.
Petentul solicita admiterea plângerii si anularea procesului verbal de contraventie contestat.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.07.2015, sub nr._, petentul O. A. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ D. – B. Rutier, admiterea in parte a plângerii in sensul de a constata nulitatea partiala a procesului-verbal de contravenție . nr._/30.06.2015, iar in subsidiar a solicitat reducerea cuantumului amenzii aplicate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 30.06.2015, a fost sancționat cu amendă contravențională in cuantum de 3462,5 lei pentru fapta prevazuta de art. 147, art. 48, art. 10 alin 1, art. 101/1/18, art. 64 din Legea 136/1995, art. 102/1/1 din OUG 195/2002R, reținându-se în sarcina sa că la data menționată în actul sancționator, nu ar fi avut asupra sa certificatul de inmatriculare, de asemenea ar fi prezentat asigurarea RCA din data de 02.06.2015 si nu a putut face dovada asigurarii RCA valabile si totodata ar fi avut inspectia tehnica periodica expirata din data de 21.05.2015.
Arata petentul ca cele mentionate in procesul verbal de contraventie nu corespund realitatii, intrucât a prezentat agentului constatator polita de asigurare raspundere civila auto RCA ./02/x1//SP nr._ din 30.06.2015 eliberata de Societatea de Asigurare Reasigurare ASTRA SA – Sucursala C., insa acesta a refuzat sa ia in considerare ca aceasta este platita.
De asemenea, petentul arata ca a semant procesul verbal de constatare pentru a evita o disputa in trafic cu agentul constatator, dar asta nu inseamna ca este intru totul de acord cu cele descrise in procesul verbal.
Mentioneaza petentul ca sub aspectul tremeiniciei procesului verbal de contraventie nu se face dovada deplina a situatiei de fapt retinuta in procesul verbal.
În drept plângerea se întemeiază pe dispozițiile OG nr. 2/2001 si OUG 195/2002 republicata.
În susținerea plângerii petentul a depus la dosar originalul procesului verbal de contravenție contestat.
La data de 07.10.2015 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul a considerat că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, respective procesul verbal de contraventie si a probei testimoniale cu martorul asistent D. C..
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
In cauza au fost administrata proba cu inscrisuri si testimoniala cu martorul B. L. D..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 30.06.2015, petentului O. A. I. i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție ., nr._ prin care i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 3462,5 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 147, alin.1, art.10 alin.1 din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002 și art.48 din Legea nr.136/1995.
Din conținutul actului de constatare rezultă că la data de 30.06.2015, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . a avut asupra sa certificatul de înmatriculare. De asemenea a prezentat asigurarea RCA expirată din data de 02.06.2015 și nu a putut face dovada asigurării RCA valabile. Totodată a avut inspecția tehnică periodică expirată din data de 21.05.2015.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Susținerile petentului în sensul că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității sunt neîntemeiate, nefiind susținute de nici un mijloc de probă credibil.
Astfel, instanța înlătură declarația martorului Budară L. D. considerând că nu este credibilă, având în vedere relația de prietenie cu petentul precum și faptul că situația de fapt descrisă de acesta nu corespunde cu plângerea formulată de petent. În acest sens, instanța observă că petentul a declarat că a avut o urgență în familie și a trebuit să se deplaseze în afara localității, pe când martorul a susținut că au fost rugați de către o cunoștință să meargă să îi alimenteze mașina acesteia cu combustibil.
Cu privire la polița de asigurare de răspundere civilă auto ./02/X1/SP nr._ din 30.06.2015 depusă la dosar, instanța arată că acesta are valabilitate de la 01.07.2015 până la 31.12.2015.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal ., nr._/30.06.2015 instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia încălcarea prevederilor art.147, alin.1, art.10 alin.1 din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002 și art.48 din Legea nr.136/1995
Având în vedere împrejurările în care au fost săvârșite contravențiile, urmările acestora, faptul că petentul nu a făcut dovada unor împrejurări care să îi circumscrie favorabil, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru ca scopul preventiv educativ să fie îndeplinit și că, numai amenda aplicată este în măsură să ducă la atingerea scopului legii și la avertizarea petentului ca pe viitor să nu mai comită astfel de fapte.
Concluzionand asupra temeiniciei procesului verbal criticat, instanta apreciaza ca acesta respecta dispozitiile OG nr.2/2001 si OUG nr.195/2002 si ca surprinde fidel starea de fapt existenta si imputata contravenientului si pe cale de consecinta, prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contraventie in cauza, nu a fost rasturnata in urma probatoriului administrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulata de petentul O. A. I., domiciliat in C., .. 21, jud. D. in contradictoriu cu intimata IPJ D. - B. Rutier, cu sediul in C., ., jud. D..
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședința publică azi, 18.01.2016.
PresedinteGrefier
T. G. C. L. T. N.
Red.T.G.C.
Tehnored.L.T.N.
4ex/25.02.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2490/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2647/2016. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
