Plângere contravenţională. Sentința nr. 554/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 554/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 3598/216/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator de date cu caracter personal nr. 5012
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 554/2014
Ședința publică de la 29 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Grefier E. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. A.-C. S.R.L. - legal reprezentată de administrator L. E. și pe pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Inspecția M. - prin Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș - prin reprezentant legal, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/19 noiembrie 2013.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 20 mai 2014, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș sub nr._, reclamanta SOCIETATEA COMERCIALĂ A.-C. SRL prin reprezentant legal, în contradictoriu cu M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE - INSPECȚIA M. - PRIN INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ ARGEȘ, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19.11.2013 emis de pârât și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale stabilită prin acest proces verbal cu sancțiunea mai ușoară a avertismentului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19.11.2013 emis de intimată în localitatea Pitești, la sediul ITM Argeș, s-a dispus sancționarea reclamantei cu amenda de 40.000 lei, reținându-se în fapt ,,în data de 14.11.2013 în jurul orei 13,30 în baza Ordinului de deplasare nr. 1302/14.11.2013, am efectuat un control la ., croitorie situată în Curtea de Argeș, . identificat prestând activitate pentru și sub autoritatea . patru persoane T. I., B. G., G. A., Zmădu S., fără a avea încheiate în forma scrisă contracte individuale de muncă conform art. 16 alin. 1 din Ciodul muncii, fapta ce constituie contravenție și se sancționează conform art. 160 alin. 1 lit. e din Codul muncii”. Cu același prilej a fost întocmit și procesul-verbal de control . nr._ din 19.11.2013 înregistrată sub nr. 24/14/19.11.2013, cu parte componentă, anexa la procesul verbal mai sus enunțat. Se observă astfel că în conținutul procesului-verbal se face mențiunea potrivit cu care ,,constatările și măsurile sunt înscrise în cele – anexe - file anexate care fac parte integrantă din prezentul proces-verbal de control. Prin prisma disp. art. 16 din OG 2/2001, unul din elementele esențiale ale conținutului procesului-verbal de contravenție îl reprezintă ,,semnătura”. Semnătura ca și condiție esențială al actului constatator, privește atât semnătura agentului care îl întocmește cât și a contravenientului și eventual a martorilor. Conform legii procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. Semnătura trebuie să se găsească pe fiecare exemplare, inclusiv pe cel înmânat contravenientului, șa acum s-a stabilit și prin decizia Tribunalului București nr. 2647/2005. În cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. A precizat că semnătura existentă pe exemplarele din posesia sa, care au valoarea de original, nu aparține administratorului, reprezentantului legal al acesteia. Reclamanta a arătat că înțelege să conteste semnătura de pe procesul-verbal de la rubrica contravenient, deoarece nu aparține doamnei L. E.. A mai arătat procesul-verbal de contravenție este nul pentru neîndeplinirea cerințelor art. 16 din OG 2/2001. Din punct de vedere al condițiilor conținutului actului constatator, descrierea contravenției conform art. 16 alin. 1, presupune obligația pentru organul constatator, ca să cuprindă în conținutul procesului verbal, cu toată documentația sa aferentă, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în dosarul de față. Agentul constatator a menționat ,,anexele de constatare și de măsuri dispuse în domeniul relațiilor de muncă” la procesul verbal de control și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ce face parte integrantă din acest procese verbal, se face următoarea mențiune: perioada verificată: 14-19 X 2013”. Astfel, a fost verificată în intervalul 14-19 octombrie 2013, interval de timp în care nu a existat nici o persoană în incinta societății care să presteze vreun fel de activitate în folosul său fără contract de muncă. De altfel acest lucru se deduce din mențiunile proceselor-verbale de constatare și de control, care arată că ,,identificarea cazurile de muncă fără forme legale s-a produs în data de 14 noiembrie 2013 în jurul orei 13:30”. Astfel, pentru intervalul 14-19 noiembrie 2013 nu există nici o nota de constatare, nici o anexă, nici o măsura dispusă, nu există ordin de deplasare pentru inspectori, nu există nici un fel de dovezi, în privința vinovăției reclamantei. Dată fiind această mențiune din anexa ce face parte din procesele-verbale, pentru că perioada verificată a fost în octombrie 2013, rezultă că nu există nici ordine de deplasare pentru noiembrie 2013, respectiv data de 14 noiembrie 2013, orele 13:30, pentru ca singura perioadă dispusă de Inspectorul Teritorial de Muncă pentru verificare a fost cea cuprinsă între 14-19 octombrie 2013. Reclamanta a mai învederat instanței și aspectul rezultat din incapacitatea temporară de muncă în care s-a aflat persoana direct împuternicită cu atribuții legale de întocmire a actelor privind relațiile de muncă, respectiv a contractelor de muncă mai exact a obligațiilor de transmitere a acestora, respectiv exact fapta contravențională pusă în sarcina sa. Astfel în data de 14.11.2013, persoana direct competentă cu întocmirea acestor acte se afla în concediu medical, fiind astfel întrunite condițiile cazului fortuit, ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Pe de altă parte, s-a precizat că numitele T. I., B. G., G. A., Zmădu S. nu au prestat nici un fel de activități în favoarea reclamantei în zilele reținute în procesul-verbal de constatare a contravenției, întrucât la acea dată se prezentaseră numai pentru a se interesa dacă pe viitor ar putea intra în relații contractuale de muncă. Pentru că nu au prestat nici un fel de activitate nu se poate reține că acestea ar fi persoane care să conducă a angajarea răspunderii contravenționale, de vreme ce nu au existat nici un fel de raporturi de muncă. Cu atât mai mult pentru ca lipsea persoana însărcinată cu întocmirea contractelor de muncă, nu se putea purta nici un fel de discuție cu acestea pe tema prestării uni activități, chiar în ziua în care se prezentaseră doar pentru a cere informații, în sensul posibilității intrării în viitor în aporturi de muncă cu reclamanta. S-a susținut că nu se poate reține în sarcina reclamantei, nici condiția privind latura subiectivă, vinovăția făptuitorului. Reclamanta a precizat că nu a mai fost sancționată, iar sancțiunea contravențională nu trebuie să reprezinte un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, ceea ce se poate realiza prin aceasta sancțiune mai ușoară a avertismentului, cu atât mai mult cu cât în aceasta perioadă dificilă, oricum se străduiește și oferă locuri de muncă mai multor cetățeni ai municipiului, așa cum rezultă și din evidențele acesteia. În drept, au fost invocate disp. OG 2/2001 cu raportare la dispozițiile codului muncii. În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri și martorii: C. T. și B. G..
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic. În motivarea apărărilor, a arătat că, în fapt, la data de 14.11.2013, în jurul ore 13:30, inspectorul de muncă a efectuat un control la punctul de lucru aparținând reclamantei, în Curtea de Argeș, . a avut ca obiect identificarea și combaterea cazurilor de muncă fără forme legale de angajare, precum și modul de respectare a legislației în domeniul relațiilor de muncă. Din verificarea, documentelor puse la dispoziție precum și a fișelor de identificare completate, reiese faptul că cele patru persoane prestau activitate în folosul și sub autoritatea reclamantei fără forme legale. Astfel, B. G. prestează activitate ca muncitor necalificat din data de 13.11.2013 ( a mai fost salariata unității verificate în perioada 05.05-.2011 – 01.11.2011); T. I. – muncitor necalificat din data de 14.11.2013, munca început-o la ora 07:30, G. A. – muncitor necalificat din data de 14.11.2013, munca a început-o la ora 11:00; Zmădu S. – muncitor necalificat din data de 14.11.2013, munca a început-o la ora 07:30, Din verificarea registrului general de evidență a salariaților în format electronic din data de 15.11.2013 ora 14:46 s-a constatat faptul că B. G., Tămase I., G. A., Zmădu S. nu figurau ca salariate la ..R.L cu forme legale de angajare. Astfel, organul de control a încheiat procesul-verbal de control nr._/19.11.2013 în care s-au reținut deficiențe, dispunându-se un număr de 3 măsuri în vederea intrării în legalitate. De asemenea, s-a încheiat și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat din al cărui conținut rezultă faptul că organul de control a aplicat sancțiuni contravenționale doar pentru o neconformitate față de prevederile legislației din domeniul relațiilor de muncă, respectiv o amendă și un avertisment. Angajatorul a încălcat dispozițiile art. 16 alin.1 din Codul muncii, în sensul că a primit la muncă patru persoane, pe B. G., T. I., G. A., Zmădu S., în lipsa unor contracte individuale de muncă încheiate în forma scrisă anterior începerii activității acesteia. Până la finalizarea controlului reclamanta nu a putut face dovada ca a încheiat un contract individual de muncă cu persoanele menționate, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 1 din Codul muncii. Așadar, pentru primirea la muncă a numitelor B. G., T. I., G. A., Zmădu S., fără încheierea unui contract individual de muncă anterior începerii activității acestora, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 40.000 lei în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii republicat, câte 10.000 lei pentru fiecare persoană astfel depistată. Motivele invocate de în plângerea contravențională ce face obiectul acestui dosar sunt neîntemeiată iar reclamanta nu a depus nicio dovadă pentru a înlătura răspunderea contravențională. S-a apreciat de către reclamantă că faptele comise realizează conținutul constitutiv al contravențiilor reținute în sarcina sa, impunându-se aplicarea sancțiunilor contravenționale ce au fost corect individualizat, fără a exista cauze de nulitate ale actului întocmit cu respectarea dispozițiilor legal, astfel cum se invocă prin plângerea formulată. Susținerile reprezentantului societății sunt contradictorii și nu se pot corobora cu înscrisurile atașate la dosar. Este cert astfel că probele administrate în cauză nu sunt apte să facă dovada unei situații contrare celei reținute de către agenții constatatori și mai mult decât atât atestă faptul că persoana vinovată nu își asumă răspunderea faptelor comise și nu conștientizează gravitatea conduitei antisociale adoptate. În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. 2/2001, republicată procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor face dovada deplină asupra situației de fapt și de drept până la proba contrară. În procedura contravențională, sarcina revine reclamantei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul de control pot convinge instanța în privința vinovăției dincolo de orice îndoială rezonabilă. Nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea 53/203 generează consecințe negative și pentru salariat care nu beneficiază astfel de vechime în muncă, de stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și cel de șomaj, fiindu-i limitate astfel posibilitățile de acces la protecție socială, fiind certă, prin conduita, adoptată de către reclamantă, lezarea valorilor sociale ocrotite prin norma incriminatoare. Prin urmare, faptele săvârșite de contravenientă intră în sfera ilicitului contravențional justificând angajarea răspunderii contravenționale și aplicarea unei sancțiuni apte să reprime și să preîntâmpine săvârșirea unor fapte similare. În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecarea și în lipsă. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 16 și art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii republicat și dispozițiile din OG 2/2001. În dovedire, s-au anexat: copia actului administrativ atacat, procesul verbal de control nr._/19.11.2013 cu anexele 1-2; fișele de identificare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție AG nr._/19.11.2013 încheiat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 40.000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 16 alin. 1 rap. la art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 privind Codul muncii. S-a reținut că, urmare a controlului efectuat la data de 14.11.2013 în jurul orei 13:30, la punctul de lucru al reclamantei din Curtea de Argeș au fost identificate desfășurând activitate în folosul și sub autoritatea acesteia patru persoane, pentru care angajatorul nu a făcut dovada încheierii unui contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activității.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Se observă, de asemenea, că reclamanta nu a invocat motive de nelegalitate a procesului verbal de natură să atragă sancțiunea nulității actului. Critica potrivit căreia persoana responsabilă cu întocmirea contractelor individuale de muncă se afla în concediu medical și nu s-a putut proceda la întocmirea și încheierea acestor documente nu poate fi reținută de instanță. Culpa în primirea la muncă a celor patru persoane aparține reclamantei, care nu este exonerată de răspundere prin lipsa temporară a unui angajat, existând posibilitatea delegării unei alte persoane sau a amânării primirii la muncă a persoanelor în cauză până la momentul când cel responsabil își relua activitatea.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contravențional, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului constatator, din economia art. 34 reiese că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care face dovada situației de fapt reținute până la proba contrarie. Faptele constatate personal de către agentul constatator dau naștere unei prezumții simple în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Așa cum rezultă din notele de relații din 14.11.2013, numitele B. G., T. I., G. A. și Zmădu S., la momentul controlului, desfășurau activitate în cadrul societății reclamante, în folosul și sub autoritatea acesteia.
Coroborând cele mai sus expuse cu neprezentarea, la momentul efectuării controlului, a contractelor de muncă încheiate în formă scrisă, instanța reține că cele patru persoane prestau efectiv activitate în folosul reclamantei la data de 14.11.2013, fără a avea contract de muncă încheiat în formă scrisă anterior începerii activității, fiind întrunite elementele constitutive ale faptei prev. de art. 16 alin. 1 rap. la art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 privind Codul muncii.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, reclamantei i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia. Analizând ansamblul probator administrat, instanța reține faptul că aceasta nu a răsturnat prezumția de validitatea a procesului verbal de contravenție, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia fiind și cea rezultată din probele administrate în cursul cercetării procesului.
În ceea ce privește înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată. Cu privire la această solicitare, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța va avea în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Raportat la textele invocate, instanța apreciază că amenda aplicată reclamantei, în cuantum de 40.000 lei, este disproporționată în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă de către aceasta. Astfel, modalitatea săvârșirii contravenției, scopul urmărit, lipsa unei urmări social periculoase (cele patru persoane își începuseră activitatea în aceeași zi sau cu o zi în urmă), sunt aspecte ce conduc la reținerea unui grad de pericol social scăzut al faptei.
Se constată astfel că o amendă într-un cuantum atât de ridicat nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei. Pe de altă parte, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului ar putea asigura responsabilizarea, pe viitor, a reclamantei.
Prin urmare, pentru a da eficiență principiului proporționalității răspunderii contravenționale cu gravitatea faptelor și a împrejurărilor în care acestea au fost săvârșite, în temeiul art. 34 și art. 21 alin. 3 raportat la art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 40.000 lei, aplicată reclamantei prin procesul - verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.11.2013, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, reclamanta fiind exonerată de plata acesteia și se va menține în rest procesul - verbal cu numărul de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de reclamanta S.C. A.-C. S.R.L., legal reprezentată de administrator L. E., cu sediul în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI:_, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19 noiembrie 2013, pârât fiind M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Inspecția M. - prin Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș, cu sediul în municipiul Pitești, ., județul Argeș.
Modifică procesul–verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19 noiembrie 2013, în sensul că înlocuiește amenda de 40.000 lei aplicată reclamantei cu avertismentul. I se atrage atenția reclamantei asupra pericolului social al faptei săvârșite și i se recomandă să respecte dispozițiile legale.
Menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.
Obligă pârâtul la 536 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2014.
Președinte, M. U. | ||
Grefier, E. P. |
Red.Jud.M.U:/Tehn./A.D./ex.5/11.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1037/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 555/2014.... → |
|---|
