Plângere contravenţională. Sentința nr. 555/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 555/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 3818/216/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator de date cu caracter personal nr. 5012
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 555/2014
Ședința publică de la 29 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Grefier E. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. A. URECHEȘTI - reprezentată de președinte U. A.-A. și pe pârâtul I. T. DE MUNCĂ ARGEȘ - prin reprezentant legal, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/16 decembrie 2013.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 20 mai 2014, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Sub nr._ /23 decembrie 2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș plângerea contravențională formulată de reclamanta S. A. URECHEȘTI, cu sediul în Cicănești, reprezentată prin președinte U. A.-A., în contradictoriu cu ITM Argeș, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ._ din data de 16.12.2013 emis de pârât, precum și a procesului-verbal de control nr._ din 16.12.2013 emis de același pârât, și prin care a fost amendată cu suma de 20.000 lei, reținându-se că în timpul controlului efectuat în ziua de 10.12.2013, orele 11:00, în pct. de lucru din incinta morii au fost identificate două persoane care nu aveau perfectate contracte de muncă conform art. 260 alin. 1 C. Muncii. S-a solicitat anularea proceselor-verbale amintite, ca nelegale și netemeinice și exonerarea de plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 20.000 lei.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, raportat la lipsa de pericol special al contravenției.
În motivare, a arătat că în fapt reclamanta își desfășoară activitatea pe raza comunei Cicănești, obiectul de activitate al acesteia fiind activitatea de morărit. La data efectuării controlului moara nici nu își desfășoară activitatea, însă agenții constatator au impus celor doi martori să completeze declarații olografe în care să recunoască că desfășurau activități de mai multă vreme în cadrul acestei societăți. În realitate celor două persoane care sunt noră și socru, erau întâmplător în acea locație care se afla lângă Școala Generală Cicănești. Martorul I. I. într-adevăr făcea curățenie pe lângă moară, la cererea mea, iar martora I. I., nora acestuia, în timp ce își aștepta copilul de la școală l-a ajutat să umple un sac cu reziduuri de la moară. Niciunul din cei doi martori nu au fost retribuiți. Este adevărat ca disp. art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii prevăd drept contravenție munca la negru, respectiv obligarea părților să încheie în formă scrisă contract individual de muncă. Atâta vreme cât persoanele în cauză nu au prestat activități în folosul și sub autoritatea acestei unități, apreciem că aceștia nu au încălcat prevederile legale, motiv pentru care se impune admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal și exonerarea acestea de plata amenzii. De asemenea, fișele de identificare, la care face trimitere inspectorul de muncă în anexa 1 a procesului-verbal de control, nu pot fi acceptate drept probatorii în cauză în condițiile în care doi martori le-au fost dictate declarațiile olografe. În aceste conidii intenția reclamantului nu a fost să fraudeze legea și să folosesc forța de muncă fără forme legale.
În subsidiar, având în vedere atât situația descrisă mai sus, dar și balanțele de verificare pe ultimii 5 ani ale societății, din care rezultă că aceasta nu a avut profit, s-a solicitat admiterea în parte a plângerii contravenționale și să se dispună fie reducerea substanțială a amenzii contravenționale, fie înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept, art. 16 art. 7 și urm. di O.G.2/2001 rap. la art. 16 alin. 1 art. 260 Codul Muncii.
În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri și cu proba martorii I. I. și I. I..
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea contestației ca fiind netemeinică și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic.
În motivarea apărărilor, s-a arătat că, în fapt, la data de 10.12.2013, în jurul orei 11:10, inspectorul de muncă din cadrul ITM Argeș, a efectuat un control la punctul de lucru al societății situat în . a avut ca obiectiv identificarea și combaterea cazurilor de muncă fără forme legale de angajare, precum și modul de respectare a legislației în domeniul relațiilor de muncă. Din completarea fișelor de identificare de către cele două persoane, I. I. și I. I., inspectorul de muncă a constatat faptul că acestea prestează activitatea de la data de 10.12.2012 și nu au semnat un contract individual de muncă. Urmare a acestui control precum și a verificărilor efectuate, s-a încheiat procesul-verbal de control nr._/16.12.2013 în care s-au reținut neconformitățile față de prevederile legale, sens în care s-au dispus măsuri în vederea intrării în legalitate. De asemenea, s-a încheiat și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat din al cărui conținut rezultă faptul că organul de control din cadrul instituției noastre a aplicat o sancțiune contravențională pentru neconformitățile față de prevederile legislației din domeniul relațiilor de muncă, respectiv o amendă.
Angajatorul a încălcat dispozițiile art. 16 alin. 1 di Codul Muncii, în sensul că a primit la muncă două persoane, respectiv pe I. I. și I. I. pentru care nu a încheiat contracte individuale de muncă de la data la care acestea au prestat efectiv activitate.
Pentru primirea la muncă a acestor persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă așa cum prevede art. 16 alin. 1 din Codul muncii, respectiv în forma scrisă, anterior începerii activității acesteia, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum total de 20.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii republicat, câte 10.000 lei pentru fiecare persoană depistată.
Procesul verbal de contravenție în discuție, cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 și art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001, în sensul că, în conținutul său inspectorul de muncă a menționat corect denumirea și sediul contravenției, a descris întocmai fapta contravențională reținută în sarcina reclamantei, a precizat data comiterii acesteia și a semnat actul sancționator.
Prin urmare, în raport de cele ce preced, nu se poate pune în discuție nulitatea absolută procesului verbal de contravenție contestat, acesta îndeplinind toate cerințele obligatorii impuse de OG 2/2001, pe de o parte, iar pe de altă parte, controlul s-a efectuat în limitele și cu respectarea dispozițiilor art. 6 și art. 19 din Legea 108/1999 republicată pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii.
Aprecierea reclamantei potrivit căreia în mod greșit s-a reținut în sarcina sa contravenției prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii republicat este neîntemeiată din următoarele considerente. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este un act autentic și se bucura de o prezumția relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezentă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Aceasta prezumție, în cazul proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută, ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze ori alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului verbal a contravenției sunt neadevărate.
Din analiza întregului material probator rezultă că reclamanta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt contrarii cele reținute în procesul-verbal astfel încât nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal.
Pârâtul a precizat că cele reținute în sarcina reclamantei sunt reale, nefiind combătute prin probe contrarii, astfel încât procesul verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existența în cauză, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată.
Pârâtul a mai arătat că reclamanta folosește tot felul de speculații care însă nu pot răsturna prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție, inspectorul de muncă aplicând sancțiunea contravențională în conformitate cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G.2/2001, avându-se în vedere și dispozițiile art. 13 din același act normativ.
În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 din codul de procedură civilă s-a solicitat judecarea și în lipsă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 alin.1 și art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii, republicat și dispozițiile din O.G. 2/2001.
În dovedire, s-au depus copii de pe: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.12.2013; procesul-verbal de control nr._/16.12.2013 precum și anexele acestuia, fișele de identificare.
În soluționarea cauzei, în temeiul art.254, 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorii I. V. și I. I., declarațiile acestora fiind consemnate la filele nr. 57,58..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție AG nr._/16.12.2013 încheiat de intimatul I. T. de Muncă Argeș (f. 5-6), reclamanta S. A. Urechești, cu sediul în ., reprezentată de U. A. A., a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 16 alin. 1 rap. la art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 privind Codul muncii. S-a reținut că, urmare a controlului efectuat la data de 10.12.2013 în jurul orei 11:10, la punctul de lucru al reclamantei din . identificate desfășurând activitate de curățenie, în folosul și sub autoritatea angajatorului, numiții I. V. și I. I., pentru care angajatorul nu a făcut dovada încheierii unui contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activității.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Se observă, de asemenea, că petentul nu a invocat motive de nelegalitate a procesului verbal de natură să atragă sancțiunea nulității actului.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contravențional, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului constatator, din economia art. 34 reiese că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care face dovada situației de fapt reținute până la proba contrarie. Faptele constatate personal de către agentul constatator dau naștere unei prezumții simple în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Așa cum rezultă din nota de relații din 13.12.2013 ( fila nr. 40), întocmită de reprezentantul reclamantei, și chiar din cuprinsul plângerii contravenționale, numiții I. V. și I. I. au desfășurat activitate de curățenie la moară, la cererea reprezentantului reclamantei.
Din declarația martorilor I. V. și I. I. ( file nr. 57,58), date în fața instanței, reiese că acestea, la solicitarea numitului U. A. A., la data de 10.12.2013 au făcut curățenie în curtea și în incinta morii, urmând ca în schimbul acestei munci să primească resturile de la măcinat.
Coroborând cele mai sus expuse cu neprezentarea, la momentul efectuării controlului, a contractului de muncă încheiat în formă scrisă, instanța reține că numita I. V. și I. I. prestau efectiv activitate în folosul reclamantei la data de 10.12.2013, fără a avea contract de muncă încheiat în formă scrisă anterior începerii activității, fiind întrunite elementele constitutive ale faptei prev. de art. 16 alin. 1 rap. la art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 privind Codul muncii.
Instanța nu poate reține argumentul reclamantei care arată că, la data depistării celor două persoane, moara nu își desfășura activitatea, având în vedere că activitatea de curățenie este independentă de programul de funcționare al morii, putând fi efectuată și în alte zile decât cele în care aceasta funcționează efectiv.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, reclamantei i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia. Analizând ansamblul probator administrat, instanța reține faptul că aceasta nu a răsturnat prezumția de validitatea a procesului verbal de contravenție, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia fiind și cea rezultată din probele administrate în cursul cercetării procesului.
În ceea ce privește înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată. Cu privire la această solicitare, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța va avea în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Raportat la textele invocate, instanța apreciază că amenda aplicată reclamantei, în cuantum de 20.000 lei, este disproporționată în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă de către aceasta. Astfel, modalitatea săvârșirii contravenției, scopul urmărit de petentă (efectuarea unei activități de curățenie), lipsa unei urmări social periculoase, sunt aspecte ce conduc la reținerea unui grad de pericol social scăzut al faptei.
Se constată astfel că o amendă într-un cuantum atât de ridicat nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei. Pe de altă parte, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului ar putea asigura responsabilizarea, pe viitor, a reclamantei.
Prin urmare, pentru a da eficiență principiului proporționalității răspunderii contravenționale cu gravitatea faptelor și a împrejurărilor în care acestea au fost săvârșite, în temeiul art. 34 și art. 21 alin. 3 raportat la art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei, aplicată reclamantei prin procesul - verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.12.2013, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, reclamanta fiind exonerată de plata acesteia și se va menține în rest procesul - verbal cu numărul de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de reclamanta S. A. URECHEȘTI, reprezentată de președinte U. A.-A., cu sediul în ., CUI:_, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19 decembrie 2013, pârât fiind I. T. DE MUNCĂ ARGEȘ, cu sediul în municipiul Pitești, ., județul Argeș.
Modifică procesul–verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19 decembrie 2013, în sensul că înlocuiește amenda de 20.000 lei aplicată reclamantei cu avertismentul. I se atrage atenția reclamantei asupra pericolului social al faptei săvârșite și i se recomandă să respecte dispozițiile legale.
Menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2014.
Președinte, M. U. | ||
Grefier, E. P. |
EP/UM/2ex/11.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 554/2014.... | Servitute. Sentința nr. 1160/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ → |
|---|
