Grăniţuire. Sentința nr. 629/2016. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 629/2016 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 19-05-2016 în dosarul nr. 629/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCDA:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 629/2016
Ședința publică de la 19 Mai 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Grefier S. E.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect revendicare imobiliară, grănițuire.
Părți în prezenta cauză sunt reclamanții P. G., P. F. și pârâtul S. N..
Dezbaterile asupra excepției procesuale au avut loc în ședința publică din data de 05.05.2016, fiind consemnate în încheierea de amânare de pronunțare care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată la data de 04.12.2012, sub nr._, reclamanții P. G. și P. F. au chemat în judecată pe pârâtul S. N. solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:
- obligarea pârâtului să respecte deplina proprietate și pașnica folosință a terenului, de cca. 30 m.p. pe care acesta din urmă l-ar fi acaparat prin amplasarea unui gard spre interiorul proprietății reclamanților;
- să se stabilească linia de hotar dintre cele 2 proprietăți potrivit semnelor de hotar existente anterior montării gardului precum și a modului de stăpânire și în funcție de actele de proprietate ale părților;
- să fie obligat pârâtul să ridice gardul construit pe proprietatea reclamanților, iar în caz de refuz să fie abilitați reclamanții să ridice acel gard pe cheltuiala pârâtului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea solicitărilor, reclamanții au arătat următoarele:
Reclamanții sunt proprietari ai unui teren în suprafață de cca. 1600 m.p. situat în loc. Domnești. Dreptul de proprietate asupra terenului a fost dobândit de către reclamanta P. F., de la autoarea sa I. I. D., cu titlu de dar de nuntă. La rândul său, numita I. I. D. a primit acel teren printr-un act de donație – un veritabil partaj de ascendent.
Dreptul de proprietate al reclamanților privește potrivit partajului de ascendent din 1932 un teren în suprafață de 7 ari, teren pe care l-au stăpânit continuu, pașnic și sub nume de proprietar până în cursul anului 2012 când, pârâtul a construit un gard în interiorul proprietății reclamanților, acaparând cca. 30 m.p. teren.
Reclamanții mai arată că, până la edificarea gardului, semnele de hotar erau altele, linia hotarului fiind una frântă, iar pârâtul a făcut-o acum în formă de „T”. Deși gardul vechi era vizibil, pârâtul a construit gardul nou pe un alt aliniament.
În drept au fost indicate prevederile art. 555, 560, 561, 1528 C.civ.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
La data de 11.01.2013, la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea pârâtului prin se solicită în principal respingerea acțiunii ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În susținerea celor solicitare, pârâții au arătat următoarele:
În data de 29.07.1932 autorul comun al părților în litigiu – G. D. Mitucă a încheiat un act de partaj de ascendent, sub forma unui contract de donație.
Prin acest act, autorul comun a transmis din patrimoniul său în cel al copiilor săi terenul proprietatea sa, formând 5 loturi, câte un lot pentru fiecare copil.
Lotul nr.1 a revenit autorului pârâtului I. GH. MITUCĂ și cuprindea un teren cu destinația cămin de casă în suprafață de 7 arii. Dreptul de proprietate a fost transmis succesiv către pârât.
Prin același act de partaj, lotul nr.4 a fost transmis numitei I. D., lot care cuprindea de asemenea un teren cu destinația cămin de casă în suprafață de 7 arii. Printre moștenitorii acestei persoanei I. D. este și reclamanta P. F., fostă D..
Pârâtul mai arată că, potrivit actului de partaj, între cele 2 loturi, egale ca suprafață trebuia să existe un drum de comunicație care avea o lățime de 4 metrii
Cu privire la excepția invocată, pârâtul arată că reclamanții nu au făcut dovada că ar fi moștenit pe numita I. D. sau că ar fi primit de la aceasta terenul în cauză prin acte translative de proprietate.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul recunoaște că ar fi construit acel gard, însă edificarea acestuia s-a realizat pe linia de hotar. Se mai arată că urmare edificării gardului, nu a fost acaparat din terenul reclamanților care, stăpânesc o suprafață mai mare decât cea înscrisă în actul de partaj de ascendent.
Pârâtul a depus în probațiune înscrisuri.
La data de 02.04.2013, reclamanta a depus la dosar un certificat de moștenitor din care rezultă că ar fi acceptat moștenirea de pe urma tatălui său D. I..
În timpul cercetării judecătorești s-au depus și înscrisuri de stare civilă, respectiv certificatul de naștere și de căsătorie al reclamantei, certificatul de deces al numitului D. I. și D. I..
Prin încheierea din data de 30.04.2013 instanța a unit excepția cu fondul.
La termenul din data de 04.06.2013 instanța a administrat proba cu interogatoriul părților în litigiu.
La data de 28.06.2013 a fost efectuată o cercetare la fața locului, iar la data de 02.07.2013 au fost audiați martori
Prin încheierea din data de 02.07.2013, instanța a admis proba cu expertiză în specialitatea topografie, cu următoarele obiective:
- identificarea terenului proprietatea reclamanților, în suprafață de 7 arii, cu întocmirea schiței cu arătarea suprafeței, dimensiunilor laturilor și vecinătăților; menționarea împrejmuirilor și semnelor naturale de hotar, indicându-se vechimea împrejmuirilor, în măsura în care este posibil;
- să se stabilească categoria de folosință a terenului;
- identificarea terenului proprietatea pârâtului, în suprafață de 7 arii, cu întocmirea schiței cu arătarea suprafeței, dimensiunilor laturilor și vecinătăților; menționarea împrejmuirilor și semnelor naturale de hotar, indicându-se vechimea împrejmuirilor, în măsura în care este posibil;
- să se stabilească categoria de folosință a terenului;
- verificarea modalității dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului din punctul în litigiu, prin identificarea terenului ce a aparținut autorului părților, Mitucă G., și identificarea loturilor atribuite prin actul de partaj de ascendent făcut sub formă de donație din 29 iulie 1932 autorilor părților: Mitucă Gh. I. și D. Gh. I.; să se stabilească dacă împărțeala din 1932 s-a făcut prin atribuirea loturilor cu format perpendicular sau cu format oblic față de drumul public;
- să se stabilească ce suprafață de teren stăpânesc în prezent fiecare dintre părți; dacă terenurile invocate de părți ca fiind cele dobândite prin partajul din 1932 se suprapun, în caz afirmativ pentru ce suprafață de teren; să se identifice în schiță suprafața de teren respectivă menținându-se dacă și cât din aceasta stăpânește pârâtul;
- evaluarea terenului în litigiu (terenul pentru care se suprapun terenurile invocate de părți ca fiind cele dobândite prin partajul din 1932 și care este stăpânit de pârâți) în baza unor criterii obiective ce vor fi indicate de expert în conținutul lucrării, menționând criteriile legale și actele normative la care se raportează (valoarea actuală de circulație a terenului determinată de prețul terenurilor de aceeași stare și categorie, practicat pe piața din zona situării acestuia; amplasamentul terenului; forma terenului; categoria de folosință; proporțiile terenului; accesul la utilități; clasa de fertilitate, etc.);
- să se stabilească linia de hotar în funcție de actele de proprietate ale părților, dar și de modul în care s-a stăpânit terenul, ținându-se seama de dispozițiile Codului civil (ex. picătura streșinii, servitutea de vedere, etc.);
- să se traseze linia de hotar și în varianta arătată de reclamanți, în sensul că linia de hotar nu este în formă de „T”, ci în linie frântă, cu păstrarea distanței de 4 m de la vechea casă bătrânească și până la linia de hotar, dar și în varianta arătată de pârât, în sensul amplasamentului actual al gardului în litigiu;
- să stabilească, în funcție de semnele vechi de hotar, inclusiv gardul vechi, posesia exercitată de reclamanți și posesia exercitată de pârât, până la edificarea gardului în litigiu de către pârât;
- să concluzioneze dacă, în urma montării gardului în litigiu, reclamanții mai pot exploata judicios terenul din fața casei, dinspre proprietatea pârâtului;
- să se identifice drumul de trecere menționat în conținutul partajului voluntar din 1932 la pct. IV pct. 4 sub descrierea „la . o lățime de doi metri”;
- să se identifice drumul menționat în conținutul partajului voluntar din 1932 la finalul actului sub descrierea „drumul de comunicație din căminul casei va fi întreținut și în viitor cu lățimea de patru metrii ca astăzi”;
- să se stabilească, în funcție de relațiile de la Primăria comunei Domnești, modalitatea în care primarul, prezent la fața locului, a trasat linia despărțitoare dintre părți (eventual dacă a avut vreo schiță sau vreun act de proprietate);
- să se stabilească dacă în actuala delimitare a proprietăților celor două părți, cele două loturi pot fi folosite în mod util;
- să se verifice la Primăria comunei Domnești dacă există schițe sau alte înscrisuri ce privesc terenul în litigiu; să se verifice baza impozabilă și să constate cine anume a achitat impozitele și taxele locale aferente acestui teren.
prin aceeași încheiere s-a dispus și efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții, cu următoarele obiective:
- identificarea gardului în litigiu, construit de pârât;
- stabilirea valorii manoperei de desființare a gardului în litigiu.
La data de 28.10.2013 a fost depus raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții potrivit căruia, gardul construit de pârât are o lungime de 12 m și o lățime de 4 m, în total 16m. Manopera de desființare a gardului este de 104 lei.
La data de 24.11.2014 s-a depus la dosar și raportul de expertiză topografică, ale cărui concluzii au fost următoarele:
a) trenul stăpânit de reclamanți are o suprafață de 1186 m.p. din care curți construcții 486 m.p. și arabil 700 m.p.;
b) trenul stăpânit de pârât are o suprafață de 846 m.p. din care curți construcții 546 m.p. și arabil 300 m.p.
c) terenul în litigiu re o suprafață de 54 m.p. și este stăpânit de pârât.
d) Ambele părți stăpânesc suprafețe mai mari decât cele din actul de partaj de ascendent: 7 arii = 700 m.p.
e) Curtea casei bătrânești care, cuprinde și terenul în litigiu, a fost stăpânită anterior de ambele părți în litigiu și nu există semne exterioare de exercitare a posesiei,
f) În actuala delimitare, pârâtul își poate folosi lejer terenul, în timp ce reclamantul este stânjenit în folosirea terenului său.
g) Privitor la drumul de trecere, expertul arată că, în actul de partaj nu este menționată poziția acestuia ca fiind alăturată casei bătrânești și nici nu poate fi identificată poziția acelei case, întrucât nu există.
În schița nr. 1, expertul a identificat ambele terenuri și limita de hotar pe direcția V-E, în schița nr.2, la pct. 1 a indicat gardul cum este edificat în prezent, la pct.2 linia de hotar conform solicitării reclamantului și la pct.3 linia de hotar care ar respecta servitutea de vedere.
La data de 04.06.2015 și data de 17.11.2015, expertul a depus o completare la raport
În data de 07.03.2016 instanța a efectuat o nouă cercetare la fața locului, ocazie cu care a constatat că, terenul ce face obiectul litigiului face parte dintr-un trup mai mare care, era folosit anterior de ambele părți, în devălmășie. În cursul anului 2012, pârâtul a edificat un gard care, împarte în părți egale ieșirea la drumul public – 5 m. pentru reclamanți și 5 m. pentru pârât.
Gardul în cauză a fost edificat pe latura N-S până în dreptul casei pârâților, perpendicular pe drumul public, pe o distanță de 12m.l. Din punctul limită s-a continuat edificarea gardului pe latura E-V, pe o distanță de 4 m.l. până la intersecția cu casa pârâtului.
Sau depus la dosar planșe foto din care rezultă starea de fapt a gardului și amplasamentul acestuia.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situația de fapt:
În data de 29.07.1932 autorul comun al părților în litigiu – G. D. Mitucă a încheiat un act de partaj de ascendent, sub forma unui contract de donație. Prin acest act, autorul comun a transmis din patrimoniul său în cel al copiilor săi terenul proprietatea sa, formând 5 loturi, câte un lot pentru fiecare copil.
Lotul nr.1 a revenit autorului pârâtului I. GH. MITUCĂ și cuprindea un teren cu destinația cămin de casă în suprafață de 7 arii.
Lotul nr.4 a fost transmis numitei I. D., lot care cuprindea de asemenea un teren cu destinația cămin de casă în suprafață de 7 arii.
Reclamanta din prezenta cauză este fiica numitei I. D..
Instanța reține că reclamanta a stăpânit terenul aflat în patrimoniul autoarei sale, în mod continuu și pașnic, cu titlu de proprietar fapt care este asimilat acceptării tacite a moștenirii. În atare condiții, chiar dacă nu ar exista un act translativ de proprietate de la I. D. către reclamantă, atunci aceasta ar fi fost îndreptățită să se considere proprietar, dreptul în cauză fiind dobândit prin acte juridice cu cauză de moarte - mortis causa.
Pe de altă parte, reclamanta a recunoscut faptul că terenul în cauză ar fi fost primit cu titlu de donație de la autoarea sa, în momentul în care s-a căsătorit. În raport de aceste aspecte instanța reține că donația a fost făcută ambilor soți, astfel că și reclamantul are calitate procesuală activă.
În raport de aceste aspecte, excepția invocată de pârât urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtului să respecte deplina proprietate și pașnica folosință a terenului, de cca. 30 m.p. pe care acesta din urmă l-ar fi acaparat prin amplasarea unui gard spre interiorul proprietății reclamanților, instanța reține că este neîntemeiat.
Potrivit actului de partaj, părțile în litigiu ar fi trebuit să stăpânească fiecare o suprafață de 700 m.p. teren. ori, din măsurătorile efectuate de expert rezultă că acestea stăpânesc suprafețe mai mari.
În concluzie, pârâtul nu ar fi putut să acapareze terenul reclamantului cât timp acesta folosește o suprafață mult mai mare decât cea care i se cuvine.
În ceea ce privește capătul 2 de cerere, având ca obiect grănițuirea celor 2 proprietăți potrivit semnelor de hotar existente anterior montării gardului, a modului de stăpânire și în funcție de actele de proprietate ale părților.
Instanța reține că limitele proprietăților părților în litigiu pe latura de Est, Nord și Sud nu sunt contestate, existând însă unele disensiuni legate delimita hotarului pe latura de Vest.
În partea de vest a celor 2 proprietăți se afla o curte comună cu dimensiuni de cca. 10 m. lățime și 12 m. lungime. Curtea în cauză a fost folosită de ambele părți în litigiu, în devălmășie, o perioadă îndelungată de timp, până în cursul anului 2012 când pârâtul a ridicat un gard prin care a delimitat această curte în 2 părți, una aflată în folosința sa exclusivă, alta în folosința exclusivă a reclamanților.
Potrivit art. 1143 C.civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Așadar, pentru terenul folosit în indiviziune, pârâtul avea dreptul de a cere partajarea în natură.
Din cuprinsul actului8 de partaj de ascendent rezultă că ambele loturi dețineau suprafețe egale de teren, astfel că și curtea comună se impune a fi partajată în suprafețe egale.
Verificând, în teren, aliniamentul gardului, instanța a constatat că acesta împarte terenul în 2 suprafețe egale, cu lățime de 5 metri și lungime de 12 m. Tot din verificările efectuate de către instanță s-a reținut că o altă modalitate de partajare a curții comune nici nu ar fi posibilă, întrucât s-ar afecta ieșirea la drumul comun
În ceea ce privește varianta solicitată de reclamanți – schița B, fila 133 se reține că aceasta ar conduce la atribuirea în proprietatea exclusivă a lor, a unei suprafețe mult mai mari decât cea care a r reveni pârâtului – aproximativ dublă ca întindere.
În raportul întocmit, expertul a întocmit și o a 3-a variantă care, în opinia sa ar respecta servitutea de vedere.
Potrivit art. 615 C.civ. este obligatorie păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fondul, aparținând proprietarului vecin și fereastra pentru vedere. Distanța se calculează de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe fața zidului în care s-a deschis vederea sau, după caz, pe linia exterioară a balconului, până la linia de hotar.
Din textul de lege rezultă că servitutea de vedere este instituită în dauna celui care a deschis vederea, respectiv a celui care are fereastra apropiată de linia de hotar. În cauză, pârâtul nu a deschis o asemenea fereastră ci doar a montat un gard despărțitor. Dacă, la montarea gardului, fereastra reclamanților se afla la o distanță mai mică de 2 metri atunci prejudiciul este al pârâtului. Și cum acesta a ridicat gardul, nu poate invoca propria culpă în favoarea sa.
Nici solicitarea reclamanților de a fi ridicat gardul întrucât îi stânjenește în folosirea proprietății nu poate fi primită, instanța constatând cu ocazia cercetării efectuate că există suficient spațiu pentru o exploatare corespunzătoare.
Ultima solicitare a reclamanților precum că se impune desființarea gardului întrucât a fost ridicat fără o autorizație de construcție corespunzătoare, nu poate fi primită.
Verificările privind legalitatea edificiului cad în sarcina autorității administrative. Această autoritate poate dispune desființarea gardului ridicat fără autorizație de construcție sau, în situația în care nu se dobândește, în condițiile legii o asemenea autorizație.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea reclamanților, dispunând stabilirea liniei de hotar pe linia pe care se află ridicat gardul de către pârât, respectiv pe linia 2-21-22 din schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de exp. B. P. (f.132).
Se vor respinge capetele de cerere privind revendicare teren și obligarea pârâtului la desființarea gardului, în considerentele arătate anterior.
În condițiile în care grănițuirea profită ambelor părți în litigiu, cheltuielile avansate de părți cu expertiza topografică și onorariu avocat urmează a fi compensate, iar cheltuielile avansate de reclamant cu expertiza tehnică urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. G. și P. F., excepție invocată de pârâtul S. N., prin întâmpinare.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. G. și P. F., domiciliați în . pârât fiind S. N., domiciliat în . și, pe cale de consecință:
Respinge, ca neîntemeiată solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului să respecte deplina proprietate și pașnica folosință a terenului, de cca. 30 m.p.
Admite în parte solicitarea reclamanților de grănițuire a proprietăților aparținând acestora și pârâtului și stabilește linia de hotar pe latura de est a celor două proprietăți pe aliniamentul 2-21-22 din schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de exp. B. P..
Respinge solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului să ridice gardul din lemn, construit de acesta.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părțile în litigiu cu onorariu de avocat și expert topografic și respinge solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu onorariu de expert construcții.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19.05.2016.
Președinte,Grefier,
C. A. S. S. E.
Red. S.C.A/S.E
5 ex/01.06..2016
operator de date cu caracter personal nr. 5012
Comunicat 3 exemplare, 2 exemplare reclamanți și un ex. pârât
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 611/2016.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 685/2016. Judecătoria CURTEA DE... → |
|---|
