Pretenţii. Hotărâre din 19-06-2013, Judecătoria DEJ

În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.

Legal citată, pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca inadmisibilă, invocând totodată prescripția dreptului de a cere executarea silită(f.8). Separat de aceasta, a cerut ca instanța să-și verifice competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, ținând cont de faptul că procedura executării silite a creanțelor fiscale, este una specială, prevăzută de Codul de procedură fiscală (f.15).

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța va respinge acțiunea pentru cele ce urmează.

Văzând pretențiile formulate prin acțiune, instanța constată că este competentă să soluționeze cauza din punct de vedere general, material și teritorial, observând de altfel că pârâta nu a ridicat vreo excepție în acest sens, ci doar a solicitat verificarea competenței.

Potrivit art.291 din Codul fiscal, autoritățile administrației publice locale și organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale, precum și a amenzilor și penalizărilor aferente, activitate reglementată prin Codul de procedură civilă, începând cu art.1 intitulat “Sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală”.

Drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal, în înțelesul de ansamblu al activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, sunt prevăzute de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modifi- cările ulterioare, care consacră prin titlurile nr.VI și VIII reguli specifice activității de stabilire și colectare a creanțelor fiscale.

Astfel, potrivit art.136 alin.(2) din Codul de procedură fiscală “Organele fiscale care administrează (deci care stabilesc în prealabil s.n.) creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.”, prin intermediul executorilor fiscali, așa cum ne spune art.138 alin(1), iar potrivit art.141 alin.(1) din același cod “Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.”

Văzând și pct.136.1 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reiese că titlul executoriu se întocmește de organul de executare pentru fiecare tip de creanță fiscală reprezentând impozite, taxe, contribuții, alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora, iar potrivit art.110 alin.(2) din același cod, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, pentru ca la alin.(3) să fie definit titlul de creanță drept actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, precum decizia de impunere declarația fiscală, decizia referitoare la obligații de plată accesorii, etc.

Nu în ultimul rând, art.141 alin.(2) prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

În raport de aceste dispoziții legale rezultă cu claritate faptul că stabilirea și colectarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal, se face în baza unui titlu de creanță ce devine la scadență titlu executoriu,emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul și nicidecum în temeiul unei hotărâri judecătorești de obligare la plata unor astfel de sume.

Așa fiind, cum legislația fiscală reglementează in claris activitatea de stabilire și colectare a impozitelor, amenzilor și accesoriilor de plată, care se face lato sensu în baza unui titlu de creanță ce devine executoriu în condițiile legii, fiind exclusă posibilitatea obținerii unei hotărâri judecătorești în acest sens, în atare situație instanța va respinge acțiunea ca inadmisibilă, fiind superfluă discutarea celorlalte chestiunei legate de fondul acestor creanțe fiscale, inclusiv a prescripției dreptului de a cere executarea lor silită.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE :

Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantele . C. L. al Comunei M. – reprezentate prin primar, cu sediul în ., județul Cluj, în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în comuna M., ., județul Cluj, pentru plată impozit, amenzi și accesorii, ca inadmisibilă.