Actiune în constatare. Sentința nr. 1291/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1291/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1291/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
Dosar nr._
Operator 5271
JUDECĂTORIA D.
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1291
Ședința publică de la 21 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. C.-I.
Grefier: G. R.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta B. C. în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL G. prin PRIMAR având ca obiect constatare grad rudenie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă avocat S. I., lipsește pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, fiind primul termen la care părțile sunt legal citate, din oficiu față de prevederile art.131 Cod procedură civilă, instanța își verifică competența generală, materială și teritorială și constată că este competentă în raport de aceste criterii față de prevederile art.107 Cod procedură civilă. Prin acest text de lege se stabilește că cererea de chemare în judecată este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtului.
În speță domiciliul pârâtului se află în orașul G., județul T., localitate arondată teritorial Judecătoriei D. prin HG nr.337/1993, astfel încât această instanță este competentă să judece prezenta acțiune.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar înscrisurile solicitate, respectiv acte de stare civilă privind reclamanta și defunctul M. P..
Față de acestea și văzând că nu mai sunt alte probe de administrat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și dispune judecarea pe fond a cauzei.
Pentru reclamantă, avocat S. I. pune concluzii de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 18 iunie 2015, reclamanta B. C. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul Orașul G., prim Primar (succesorul în drepturi al defunctului M. P., cu ultimul domiciliu legal în Șemlacul M.), prin hotărârea ce o va pronunța să constate gradul II de rudenie în linie colaterală între ea și defunctul M. P., respectiv calitatea de frați consângeni, după tată.
În fapt, arată că dumneaei este fiica lui Cătău G. și Cătău M., tatăl a decedat în anul 1994 iar mama în anul 1986. Astfel cum rezultă din certificatul de naștere ..I. nr._, act care evidențiază nașterea sa la data de 27.06.1950 înregistrată în Registrul stării civile nr.16 al comunei Giulvăz părinții săi nu erau căsătoriți aceștia căsătorindu-se la data de 30.08.1962.
Susține că în urma conviețuirii dintre părinții săi au rezultat trei copii, respectiv ea și încă două surori. Anterior începerii relației dintre părinții săi și respectiv nașterii celor trei copii ai lor, tatăl a avut o relație, recunoscută la acea dată ca fiind căsătorie fără acte însă, din care a rezultat un copil respectiv defunctul M. P., pe care atât tatăl său, mama sa cât și întreaga familie și comunitate îl recunosc drept frate, fiind fiul tatălui său Cătău G..
Învederează că pe tot timpul vieții atât tatăl său cât și întreaga familie întrețineau legături și relații de rudenie cu defunctul M. P. care era considerat fiul acestuia deși pe timpul vieții sale tatăl său nu a procedat la recunoașterea voluntară din punct de vedere legal a paternității.
În condițiile în care atât tatăl său cât și fratele său sunt decedați prin prezenta cerere dorește să se stabilească, din punct de vedere legal, rudenia colaterală dintre ea și fratele său rudenie care din punct de vedere moral și faptic a existat pe tot parcursul vieții acestora chiar dacă nu a fost constată legal.
În drept, invocă prevederile art.35, art.194 Noul Cod procedură civilă, art.405 alin.1, art.406 alin.2 și 3 lit.”b” Noul Cod Civil.
Pârâtul a depus întâmpinare (f.19) prin care arată că reclamanta are obligația de a-și dovedi cererea cu înscrisuri invocând prevederile art.1169 Cod civil.
Arată că nu se opune admiterii acțiunii și lasă la aprecierea instanței analizarea și concluzionarea motivelor expuse cu privire la cerere.
În drept, invocă prevederile art.205 alin.2 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că cererea este neîntemeiată și o va respinge.
Înainte de a analiza fondul pricinii, instanța va stabili legea aplicabilă. Reclamanta și-a motivat cererea în drept pe dispozițiile Legii nr.287/2009 privind Codul civil care însă nu este incident în speță. Astfel, art.6 din Codul civil stabilește că actele și faptele juridice încheiate, ori după caz săvârșite ori produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz a săvârșirii ori producerii lor. Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau după caz produse ori săvârșite după . precum și situațiilor juridice născute după .. La art.3, 4 și 5 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil sunt reluate aceleași dispoziții.
Așa fiind, având în vedere că în speța de față se reclamă un fapt juridic intervenit anterior intrării în vigoare a Noului cod civil în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei avut în vedere de instanță la soluționarea cauzei.
Relativ la fondul pricinii instanța reține că reclamanta solicită ca instanța să constate că este rudă, adică soră după tată, cu defunctul M. P..
Rudenia este reglementată în Codul familiei la art.45 și 46. În interpretarea acestor texte de lege se reține că rudenia este legătura de sânge și, prin reglementarea legală, legătura dintre două sau mai multe persoane care coboară unele din altele. Rudenia poate fi în linie dreaptă, reprezentând legătura dintre persoane care coboară unele din altele (legătura de la părinte la copil, nepot, etc.) precum și în linie colaterală, reprezentând legătura dintre două persoane care fără a descinde una din alta au un autor comun și în acest sens cel mai exemplificativ exemplu este cel al fraților între ei.
Potrivit art.46 alin.1 lit.”b” din Codul familiei gradul de rudenie se stabilește în linie colaterală după numărul nașterilor urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun și coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel frații sunt rude în gradul al doilea, unchiul și nepotul în gradul al treilea, verii primari în gradul al patrulea.
Efectele juridice ale rudeniei se produc în măsura în care aceasta este stabilită în condițiile prevăzute de lege iar dovada legăturii de rudenie se poate face cu acte de stare civilă în primul rând și numai în situația în care astfel de acte nu există în situații și împrejurări excepționale se poate face prin orice mijloace de probă.
În cazul de față s-au depus acte de stare civilă din care rezultă că reclamanta B. C. este născută Cătău fiind fiica lui Cătău G. și G. M.. Defunctul M. P., față de care solicită a stabili instanța că este rudă în linie colaterală de gradul doi respectiv frați după tată, s-a născut în anul 1942, nașterea sa fiind înregistrată sub nr.27 din 28 octombrie 1942 la Primăria comunei Foeni din părinții natural și I. M.. Mențiunile pe marginea actului de naștere al acestuia au fost căsătoria de la 6.10.1977 și decesul de la 16.12.2014. După cum se poate observa defunctul nu are stabilită paternitatea față de tată și astfel nu se poate constata că acesta este frate după tată cu reclamanta.
De altfel, stabilirea paternității defunctului nici nu se mai poate face în prezent câtă vreme potrivit art.56, 57, 59 și 60 din Codul familiei filiația față de tată în cazul copilului din afara căsătoriei poate fi stabilită prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească și atât copilul născut în afara căsătoriei respectiv M. P. cât și presupusul tată al acestuia Cătău G. sunt decedați. Prin urmare recunoașterea nu mai poate fi făcută iar acțiunea în stabilirea paternității aparține doar copilului și mamei sale, persoane decedate în prezent.
Art.60 alin.4 din Codul familiei prevede că acțiunea în stabilirea paternității aparținând copilului nu se prescrie în timpul vieții acestuia și per a contrario după deces această acțiune este prescrisă iar potrivit art.59 alin.2 dreptul de a porni acțiunea în stabilirea paternității nu trece asupra moștenitorilor copilului; ei pot continua acțiunea pornită de acesta.
În raport de cele expuse, rezultă că nu se poate constata că reclamanta și defunctul M. P. sunt frați după tată deoarece acesta din urmă nu are paternitatea stabilită și nici nu i se mai poate stabili paternitatea în prezent acțiunea prescriindu-se la data decesului său și anume în decembrie 2014.
Așa fiind, prezenta cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Nefiind solicitate nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
In numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. C. (născută Catău) având CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat I. S. din Timișoara, ., ., județul T.) în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL G. prin PRIMAR (cu sediul în G., ., cod poștal_, județul T.) având ca obiect constatare grad rudenie.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2015.
Președinte,
L. C.-I.
Grefier,
G. R.
Red:L.C.I./07.10.2015
Tehnored:G.R./ „
4 ex./emis 2 .>
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1509/2015. Judecătoria DETA | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 425/2015. Judecătoria... → |
|---|
