Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 630/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 630/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 630/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 630
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. H.
Grefier I. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâții . și A. F. S., având ca obiect cererea cu valoare redusă.
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei D. și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâții . și A. F. S. obligarea acestora la plata sumei de 4068,86 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale, cu penalități de întârziere în cuantum de 0,5% calculate începând cu data scadenței și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1025 și urm. C..
Prin sentința civilă nr. 3315/03.04.2015 Judecătoria Cluj-N. a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei D..
Atât cererea de chemare în judecată cât și documentele anexate acesteia au fost comunicate pârâților însă aceștia nu au formulat întâmpinare.
Având în vedere prevederile art. 248 alin. 1 C., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau, după caz cercetarea în fond a cauzei, dar și prevederile art. 131 C., potrivit cărora la primul termen de judecată judecătorul este obligat să verifice și să stabilească dacă instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, instanța va analiza cauza sub aspectul excepției de necompetență teritorială invocată din oficiu.
Astfel, între reclamanta M. D. SRL și pârâta A. E. SRL, în calitate de partener și pârâtul A. F., în calitate de fideiusor a fost încheiat contractul de furnizare produse și servicii V7 din data de 14.10.2014.
Potrivit art. 14.1 din contract, în caz de litigii, pentru soluționarea acestora, părțile se vor adresa instanțelor judecătorești competente de la sediul reclamantei.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de 4.068,86 lei, potrivit facturilor emise în baza contractului de mai sus.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N.. Prima instanță, apreciind că în speță reclamantul are calitatea de profesionist iar pârâții au calitatea de consumatori, a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 121 C. potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța de la domiciliul consumatorului, drept urmare, având în vedere că sediul pârâtei se află în circumscripția Judecătoriei D., a declinat soluționarea cauzei în favoarea acestei instanțe.
Cu toate acestea, analizând contractul pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, prin prisma prevederilor legale în materia protecției consumatorilor instanța reține că în speță convenția a fost încheiată între doi profesioniști, respectiv reclamanta și pârâta ..
Astfel, potrivit art. 2 din Legea 193/2000, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale iar prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.
În baza contractului de furnizare produse și servicii V7 invocat de reclamantă, atât furnizorul cât și partenerul fac parte din categoria profesioniștilor, atât în accepțiunea prevederilor art. 2 din Legea 193/2000 cât și potrivit art. 3 alin. 3 NCC și art. 8 din Legea 71/2011 invocate de prima instanță. Potrivit contractului, furnizorul pune la dispoziția partenerului un sistem informatic prin intermediul căruia furnizează servicii de încărcare electronică, facilitează colectarea sumelor datorate și plătibile de către consumatori diverșilor furnizori de utilități și alte servicii etc. În accepțiunea contractului, consumatorul este orice persoană fizică sau juridică ce dorește să beneficieze de produsele sau serviciile comercializate de partener și puse la dispoziția acestuia de către furnizor, în speță de către reclamantă.
D. urmare, dată fiind natura comercială a convenției precum și calitatea de profesioniști atât a reclamantei cât și a pârâtei ., instanța apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art. 121 C. care reglementează o competență teritorială exclusivă, fapt pentru care, în temeiul art. 126 alin. 1 C. părțile sunt libere să convină asupra competenței teritoriale a instanțelor chemate să le soluționeze litigiile.
Așa cum am arătat mai sus, prin art. 14.1 din contract părțile au convenit ca litigiile dintre acestea să fie soluționate de instanțele competente de la sediul reclamantei, în consecință, instanța trebuie să dea efect atât principiului forței obligatorii a contractului instituit de art. 1270 din Noul C civ., potrivit cărora „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante” dar și dreptului reclamantei de a alege instanța competentă.
Întrucât din documentele de la dosar rezultă că reclamanta . are sediul în municipiul Cluj-N., instanța apreciază că în ce privește prezenta cauză competența de soluționare aparține Judecătoriei Cluj-N..
D. urmare, în temeiul art. 248 alin. 1 și art. 132 alin. 3 C., instanța va admite excepția de necompetență teritorială și va declina soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Întrucât prin Sentința Civilă nr. 3315/03.04.2015 Judecătoria Cluj- N. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei D., în temeiul art. 133 pct. 2 C. se constată ivit conflictul negativ de competență, fapt pentru care, în temeiul art. 134 C., instanța va dispune suspendarea soluționării cauzei și înaintarea dosarului pentru soluționarea conflictului de competență instanței ierarhic superioare și comune instanțelor aflate în conflict, respectiv Inaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei D..
Declină soluționarea cauzei având ca obiect pretenții formulată de reclamanta M. D. SRL, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâții A. E. SRL cu sediul în ., .. T. și A. F. S. domiciliat în ., jud. T., în favoarea În favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Dispune suspendarea cauzei.
Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2015.
PRESEDINE
D. I. H. GREFIER
I. S.
Red. DIH – 28.05.2015/5 ex./emis 3 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 780/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 776/2015.... → |
|---|
