Pretenţii. Sentința nr. 610/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 610/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 610/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
OP 5271
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 610
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. H.
Grefier I. S.
Pe rol se află soluționarea amânării de pronunțare în cauza civilă formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâții S.C. R. B. S.A. și G. H. LIMITED, prin mandatar Top Factoring București, având ca obiect constatare nulitate act juridic și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 aprilie 2014, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când instanța a amânat pronunțarea la 22 aprilie 2015 pentru a se depune la dosar concluzii scrise și în vederea deliberării.
Prin serviciul registratură s-au depus la dosar concluzii scrise din partea reclamantului și a pârâtei ..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ din 03 aprilie 2014, reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a art. 3.5, 3.6, 3.7 din contractul de credit, clauze abuzive; obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate abuziv în baza contractului
de credit și a actului adițional, sume actualizate cu dobânda legală și
indicele de inflație; obligarea pârâtei la recalcularea ratei creditului din actul adițional și potrivit dispozițiilor art. 445 C. pr. civ la plata cheltuielilor
de judecată
În fapt, susține că prin contractul nr. RF_ încheiat cu R. B., Agenția D. la data de 15.10.2008 a contractat un credit de nevoi personale.
Cuantumul total al creditului a fost de_.27 RON, cu o rata lunară de 368,45 lei. Din momentul contractării creditului, a fost un bun platnic, neexistând probleme în rambursarea creditului până în momentul în care medicul a stabilit un diagnostic necruțător, cancer.
Au urmat tratamente, iar costurile deveneau din ce în ce mai mari; cuantumul ratei prea mare, raportat la veniturile sale.
A solicitat pârâtei eșalonarea și calcularea unui nou grafic de rambursare; s-a încheiat un act adițional în baza legii 677/2001; a acceptat semnarea actului adițional deoarece funcționarul pârâtei l-a asigurat că rata " va crește puțin".
Ulterior, însă, a realizat costul real al împrumutului prin semnarea actului adițional.
În opinia sa, s-a profitat de buna lui credință deoarece fiind amăgit, a semnat actul adițional, însă la o analiza a contractului și ulterior a actului adițional se poate lesne observa că acestea încalcă dispozițiile legale adoptate în materie bancară și mai ales directivele adoptate la nivel European.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în repetate rânduri despre interpretarea Directivei nr.93/13/CEE cu privire la clauzele abuzive; în țara noastră directiva a fost transpusa prin Legea nr. 193/2000 în cuprinsul căreia este stipulat faptul că în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului, (in dubio pro reo).
Contractul de credit și actul adițional sunt considerate contracte de adeziune, reformulate ce nu au fost negociate; astfel, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă deoarece se creează un dezechilibru între bancă și client.
Clauzele abuzive au fost sancționate prin adoptarea unor acte normative în încercarea de a ne ralia legislației uniunii europene.
Pentru constatarea caracterului abuziv al unei clauze privind dobânda, art. 75 din 296/2004, prevede un drept fundamental al consumatorului, acela de a nu fi incluse în contract decât clauze"clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate".
Învederează faptul că la art. 3.1 se menționează faptul că se percepe o dobândă curentă variabilă, iar rata dobânzii curente este de 14,5 % pe an; pârâta rezervându-și dreptul de a modifica rata dobânzii în funcție de evoluția pieței financiare.
Mai mult, articolul 4.1 specifică că rambursarea creditului se va face în 84 rate de plata mare în cuantum egal; pârâta uita de dobânda variabilă în baza căreia s-a calculat rata, ce poate fi chiar modificată în funcție de evoluția pieței financiare, lucru ce nu s-a întâmplat.
Art. l din Legea 193/2000 prevede în sarcina comercianților două obligații; obligație pozitivă de transparență și una negativă de a nu stipula clauze abuzive.
Art. 3,5 din contractul de credit specifică că împrumutatul datorează pârâtei un comision de administrare de 0,39 %, ce se calculează prin aplicarea procentului la valoarea inițială a creditului ori calcularea acestui comision ar fi trebuit realizat la
soldul creditului și nu la valoarea inițială, sens în care apreciază că aceasta este o clauza abuzivă.
Inserarea comisionului de administrare denota rea credință din partea pârâtei, iar perceperea acestuia creează un avantaj concurențial pârâtei care contravine uzanțelor cinstite.
Mai mult, acesta reprezintă o dobândă mascată ce lezează interesele lui prin prezentarea unor dobânzi reduse în aparență, dar care disimulează un spor de dobândă, echivalentul dolului.
Astfel, dispozițiile art. 36 din OUG 50/2010 prevăd faptul că instituția bancară poate percepe comision de analiză dosar, de administrare credit, de administrare cont, pentru rambursare anticipată, costuri aferente asigurărilor, penalități, comision unic pentru serviciile prestate la cererea consumatorilor.
De asemenea, actul normativ anterior menționat sancționează numărul mare de comisioane care încalcă dreptul consumatorilor la o informare precisă, drept prevăzut de art. 45 din Legea 296/2004 privind Codul Consumatorului.
Conform regulamentelor bancare și legislației în domeniu costul unui credit este exprimat în funcție de un indicator de referință, care poate fi ROBOR - dobânda medie la care băncile se împrumută între ele în lei, stabilită zilnic de BNR- pentru împrumuturile în lei, EURIBOR – rata dobânzii minime comunicată de Banca Centrală Europeană – pentru creditele acordate în euro - și LIBOR, la cele dolari sau franci elvețieni la care se adaugă - în funcție de bancă - o marjă de profit
Deși indicele Robor a scăzut, cuantumul ratei a rămas același, la o dobândă variabilă pârâta era obligată a scădea nivelul ratei în funcție de fluctuațiile pieței financiare.
Mai mult, este precizat în cuprinsul contractului că împrumutatul plătește o dobândă variabilă, iar rata dobânzii curente este de 14,5%/an, iar pârâta are dreptul de a modifica rata.
De asemenea, art. 3.8 menționează că valoarea D. (dobânda anuală efectivă) este indicator care exprimă costul real al unui credit, astfel, D. reprezintă un nivel al dobânzii nominale aferente împrumutului, dar și costuri suplimentare, într-un cuvânt un D. cu o valoare mare duce la un cost al creditului mare.
Perceperea comisionului de administrare la valoarea inițiala a creditului este abuzivă aceste sume încasate ilegal trebuie restituite.
Este obligația consumatorului să semnaleze banca în vederea recorelării dobânzii raportat la inflație,
În ceea ce privește contractele de credit cu dobândă variabilă, este necesar înserarea unor clauze care să confere dobânzii caracter determinabil ceea ce presupune că părțile implicate în contract să poată determina în mod obiectiv întinderea acesteia; pentru reclamant și, în general, pentru orice client al unei băncii este imposibil a determina modul în care banca/pârâtă calculează cuantumul dobânzii ceea ce contravine caracterului abil al acesteia.
Articolul 3.7 din contractul de credit obligă împrumutatul la plata unui comision de procesare de 3% calculat la valoarea creditului; apreciază că înserarea acestui comision încalcă caracterul negociat al contractului.
Art. 54 din Legea 296/2004 - codul consumului - prevede că „vânzătorul – banca - trebuie să informeze consumatorii despre prețul final al produsului, să ofere informații să ofere documente tehnice"
Mai mult, banca în momentul încheierii contractului este obligată să informeze Clientul cu privire la cuantumul total al dobânzii și să ofere informații referitoare la modalitatea de calcul a dobânzii; faptul că face referire la "dobânda de referință " fără a oferi explicații în acest sens, se încalcă dreptul la informare a clientului/consumatorului.
Odată cu . OUG 50/2010 perceperea unui comision de rambursare anticipată în cazul dobânzii variabile este ilegală, acesta este perceput doar în cazul unei dobânzi fixe, art. 4.6 din contractul inițial contravine actului normativ anterior menționat.
Raportat la perceperea comisionului de administrare - în contractul de credit - la valoarea creditului, consideră că pârâta trebuie obligată la restituirea sumelor încasate în mod abuziv.
Raportat la actul adițional, s-a încercat adaptarea acestuia la dispozițiile legale însă se poate lesne observa că nivelul dobânzii este mult prea ridicat; creditul este reeșalonat; astfel, că de un an se micșorează nivelul ratei după care nivelul dobânzii se va majora; chiar și în aceste condiții perceperea unei sume de 8000 lei în plus este abuzivă și greșit calculată.
Consideră că pârâta a profitat de situația lui disperată; că a crezut în afirmațiile angajatului pârâtei și a semnat actul adițional.
Apreciază că modalitatea de calcul este greșită; în cuprinsul actului adițional, el fiind obligat la plata sumei de 573,66 lei cu titlu de dobânzi și penalități, sumă încasată ilegal de către pârâtă, raportat la faptul că reclamantul a fost bun platnic.
Actul adițional percepe - la art.2,2 - o dobândă curenta fixă de 17,48 % timp de un an, din data de 03.05.2012, ulterior aceasta se majorează la 20,43%, aceasta în condițiile în care contractul de credit este menționată o rată a dobânzii curente de 14,5 % pe an.
Niciodată nu a dorit a se sustrage de la plata ratei însă, este absurda abordarea funcționarului pârâtei care a indus în eroare reclamantul prin indicarea unor cifre inferioare celor cuprinse în actul adițional; chiar dacă modul de calcul este evidențiat în actul adițional, consideră că suma de 8000 lei este abuzivă și greșit calculată, sens în care este necesar efectuarea unei expertize de specialitate.
Raportat la acestea, apreciază că este necesar ca dobânda să fie calculată în mod corect deoarece, din punctul său de vedere - perceperea sumei de 8000 lei este mult prea mare, raportat la faptul că a beneficiat de reducerea ratei dobânzii timp de un an și raportat la dispozițiile contractului inițial.
În conformitate cu prevederile art. 111 C.pr.civ, apreciază că Judecătoria D. este competentă; legat de competență alternativă,. alin.8 "instanța de la domiciliul consumatorului în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor"
Raportat la cele învederate anterior, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
IÎn drept: invocă art.189 C.pr.civ., art. 111 C.pr.civ., Legea 193/2000; OUG 50/2010;
În probațiune: solicită a se încuviința proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertize și orice alte mijloace de probă a căror administrare rezultă din dezbateri.
La cerere sunt atașate: contract de credit act adițional; delegație avocațială
Solicită judecarea cauzei în lipsă, conform art. 218{3) C.pr.civ.
. a formulat întâmpinare care solicită respingerea acțiunii pe cale de excepție ca fiind inadmisibilă, lipsită de interes și de obiect, iar pe fond ca neîntemeiată și nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată antrenate de prezentul litigiu, pentru următoarele motive:
Ca o chestiune prealabilă, învederează că în acțiune este indicat vechiul sediu al subscrisei, care s-a schimbat încă din aprilie 2013.
Sediul actual al băncii este în Calea Floreasca, nr. 246 C, sector 1 București.
De asemenea, solicită instanței să pună în vedere reclamantului să precizeze valoarea tuturor capetelor de cerere și a sumelor a căror restituire o solicită, precum și să arate modul de calcul a fiecărei sume.
În fapt, se susține că între . și reclamant s-a încheiat contractul de credit de nevoi personale nr. RF027461B9510/14.10.2008, pe o durată de 84 de luni, scadența finală fiind în 2015, iar suma împrumutată de 16.077,27 lei.
Dobânda pentru credit a fost stabilită a fi încă de la începutul contractului ca fiind variabilă.
Conform art. 3.2, s-a indicat cât era nivelul dobânzii variabile la data încheierii contractului: 14,5%.
Clauza de la art. 3.5 prevedea ca împrumutatul datorează băncii un comision de administrare credit de 0,39%/luna calculat la suma creditului.
Costul total al creditului la acordare, în mod evident a cuprins inclusiv acest comision precizat expres în contract, nu doar dobânda: cu totala transparenta, contractul cuprinde indicarea expresă a valorii D. (dobânda anuală efectivă) la data acordării creditului, ca fiind de 24,47%/an (v. pet.3.8 din contract).
În anul 2010 a intrat în vigoare Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 50/2010; începând cu luna septembrie 2010, banca a implementat dispozițiile acestui act normativ inclusiv în privința reclamantului, în condițiile în care acesta nu a procedat la denunțarea aplicării OUG 50/2010.
Dobânda variabilă a creditului, la data implementării actului normativ supraindicat, era de 15,50%. Conform dispozițiilor OUG nr. 50/2010, banca a explicitat aceasta dobândă de 15,50% variabilă în funcție de indicele ROBOR la 6 luni, indice independent de voința băncii, rezultând formula: ROBOR la 6 1uni + marja băncii fixă de 8,37%= 15,50%/an. La acest cost se adaugă în continuare comisionul de administrare credit de 0,39%/lună, calculat la suma împrumutată.
Semestrial, dobânda se actualiză concomitent cu actualizarea indicelui ROBOR la 6 luni, calculat de Banca Națională a României, independent de voința băncii.
Astfel, la finalul anului 2010, la prima actualizare, dobânda variabilă a devenit 15,36%. De observat că D.- indicator reprezentând dobânda anuală efectivă a creditului, și nu clauza abuzivă cum afirmă reclamantul în necunoștință de cauză, a fost în toată această perioadă de circa 24-25%/ an.
Reclamantul a înregistrat restanțe considerabile la scurta perioadă după implementarea OUG nr. 50/2010.
În aceste condiții, a beneficiat de o negociere individuală cu banca, obținând în baza cererii sale nr. 1054/03.05.2011 o restructurare a creditului conform actului adițional din 03.05.2011, anexat și acțiunii.
Clauzele acestui act adițional negociat au prevăzut ca din restul perioadei de creditare rămase, de circa 4 ani, împrumutatul să nu mai plătească comisionul de administrare credit și să beneficieze de o perioadă de un an de zile (03.05._12) de dobândă curentă fixă de 17,48% și de grație totală la plata principalului, iar pentru perioada ultimilor 3 ani, de o dobândă curentă de 20,43%, tot fără nici un alt comision de administrare credit procentual.
Astfel, de la un D. la acordare de 24,47%, reclamantul a obținut pentru restul perioadei de 4 ani de credit un D. (dobândă anuală efectivă) de doar 18,91%. Cu alte cuvinte, prețul contractului a scăzut de la 24,47% la doar 18,91%, prin eliminarea comisionului de administrare credit.
Conform graficului anexat actului adițional încheiat, se observă cu ușurință că reclamantul a beneficiat în perioada mai 2011-mai 2012 de o rată redusă, formată doar din dobânda lunară de 190 lei, cu grație totală la plata principalului, iar ca începând cu rata din luna iunie 2012, acesta trebuia să plătească pe lângă dobânda lunară și porții din capitalul împrumutat, rezultând astfel rate lunare de 437,24 lei/lună.
De observat că prin actul adițional comisionul de administrare credit nu a mai fost perceput, costul total al creditului fiind egal cu costul dobânzii.
Pe cale de excepție invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele pretinse din perioada contractuală anterioară datei de 28.04.2011;
Prin cererea introductivă, se solicită restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de administrare, dobânzi, comision de procesare credit în plus față de ceea ce reclamantul ar fi dorit să plătească.
Potrivit art. 1 (1) și art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă (în vigoare la data încheierii raportului juridic dintre părți), «dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege», „termenul prescripției este de 3 ani»;
Având în vedere ca obligațiile de plată a sumelor a căror restituire este solicitată de reclamant, întemeiate pe contractul de credit, curg lunar conform contractului de credit, apreciază că la data introducerii cererii de chemare în judecată, intervenise prescripția extinctivă pentru restituirea sumelor plătite de la data primei rate și până la data de 28.04.2011.
Raportat la momentul nașterii raportului juridic (2008), temeiul aplicabil pentru calculul termenului de prescripție îl reprezintă prevederile art. 1 (1) și art. 3 din Decretul amintit.
Raportat la modul de calcul în privința contractelor cu executare succesivă, arată că și doctrina1 reține aceeași idee și anume că "Dacă împrumutatul este obligat să plătească…..prin prestații succesive ….. dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită (art.12 din Decr. nr. 167/1958), termenul calculându-se de la data exigibilității fiecărei rate .... "
În același sens, sunt și concluziile2 reputatului Conferențiar Dr. I. Reghini, care arată: „Atunci când actul juridic a fost executat, acțiunea în nulitatea absolută înlătură, cu adevărat. ,efectele actului ….numai dacă este însoțită și de o acțiune în restituirea prestațiilor. Or, se admite unanim ca dreptul la această a doua acțiunea este prescriptibil….”.
Prin urmare, și restituirea acestor prestații este suspusa acelorași reguli, astfel că virtutea art.12 susenunțat și a art. 1(1) și art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă (în vigoare la data încheierii raportului juridic dintre părți), potrivit căruia: «dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege», « termenul prescripției este de 3 ani», pentru sumele a căror restituire se cere a intervenit prescripția.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele pretinse din cele plătite anterior datei de 28.04.2011.
Excepția inadmisibilității și excepția lipsei de obiect și de interes a cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor de la art. 3.5, 3.6 și 3.7 din contract ce privesc comisionul de administrare credit, comisionul de rambursare anticipată, comisionul de procesare și rata dobânzii.
Inadmisibilitatea cererilor:
În speță sunt incidente următoarele dispoziții legale: art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 Act normativ care a transpus în dreptul național Directiva nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii
„Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal contractului nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu servicii1e și produsele oferite în schimb pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil" ;
- art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE
„Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil".
- art. 3 lit. g) și i) din Directiva 2008/48/CE Această Directivă a fost transpusă în dreptul național prin OUG 50/2010 Privind contractele de credit pentru consumatori. Definițiile date în Directivă sunt preluate în cuprinsul OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori la art. 7.
(g) „costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit ...” ;
(i) „dobânda anuală efectivă însemna costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului”. .
Pornind de la aceste doua texte de lege, într-o speță similară Decizia civilă nr. 4685 din 27 noiembrie 2012, pronunțata în dosarul nr._ * de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție., ICCJ a reținut faptul că, „clauzele privitoare la comisioane și dobânzi sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale si comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului nici caracterul adecvat al prețului sau remunerație, în raport de serviciul furnizat, singura condiție fiind aceea că aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate”.
Or este tocmai ceea ce încearcă să facă reclamantul prin încercarea de impunere a unui anumit preț al contractului.
Prin urmare, fiind elemente ce țin de prețul contractului, clauzele contractuale privitoare la dobânzi și comisioane sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv reglementat de art. 1 alin. 3 și al .4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Singura condiție impusă de lege în acest sens, este aceea că respectivele clauze să fi fost redactate într-un limbaj ușor inteligibil .
Cu privire la dobândă:
În primul rând, acțiunea este inadmisibilă întrucât nu există un capăt de cerere care să vizeze caracterul pretins abuziv al vreunei clauze referitoare la dobândă. Reclamantul cere să constate caracterul abuziv al clauzelor de la art. 3.5, 3.6 si 3.7, toate cele trei articole referindu-se la comisioane și nicidecum la dobândă. Cu privire la dobândă reclamantul face câteva afirmații, dar fără să solicite în mod concret ceva instanței de judecată. Or, atâta vreme cât toate clauzele referitoare la dobândă sunt legale, solicitările reclamantului sunt nefondate, acesta neavând dreptul subiectiv civil dedus judecății, respectiv neavând dreptul la vreo modificare a contractului de credit sau la restituirea vreunei sume.
Există consimțământul ambelor părți în sensul aplicării inițial a unei dobânzi variabile, ulterior a unei dobânzi fixe, conform cu actul adițional de restructurare din 03.05.2011.
Termenii contractuali din această speță sunt clari și inteligibili chiar pentru un consumator cu o capacitate de înțelegere sub medie, cu atât mai mult pentru un consumator mediu, etalonul legiuitorului și al instanței: s-a acceptat un D. inițial de 24,47% la încheierea contractului, iar ulterior prin actul adițional din 03.05.2011, un D. chiar mai redus, de 18,9%.
Valorile sunt clare, explicite, și în această speță este evident că reclamantul contesta tocmai nivelul dobânzii, explicit indicat, neexistând clauze neclare sau interpretabile: sunt expres determinate dobânda și nivelul fiecărei rate lunare conform actului adițional.
Neexistând nici măcar o argumentație schițată în sensul că clauzele contractului nu ar fi explicite, este evident că reclamantul pretinde doar că prețul creditului este prea scump, ce excede competenței instanței de judecată.
În aceste condiții solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Acțiunea apare ca fiind lipsită de obiect și de interes legitim, câtă vreme ea vizează clauzele inițiale ale contractului de credit, care în urma cu 3 ani anterior introducerii acțiunii au fost integral modificate: a) c1auza de la art. 3.5 - comisionul de administrare credit de 0,39%/lună, nu mai există începând cu 03.05.2011; clauza de la art. 3.6 - comisionul de rambursare anticipată de 4,5% nu mai există, actul adițional transpunând dispozițiile OUG 50/2010 la art. 2.3.2, acest comision fiind de 1 % dacă perioada de timp între rambursarea anticipată și scadenta finală este mai mare de un an, și 0,5% dacă perioada rămasă este mai mică de 1 an;
De asemenea, fără obiect este și petitul vizând clauza de la art. 3.8 - calculul D. 24,47%/an - este pur și simplu o calculare a costului creditului de la data acordării, în conformitate cu legislația și doctrina bancară care definesc D. ca fiind costul anual efectiv creditului, cuprinzând toate costurile aferente acestuia prevăzute în contract sau lege: dobânzi, comisioane etc. În concluzie, aceasta nu este o clauză propriu-zisă redactată de bancă, ci subpunct din contract în care banca în conformitate cu normele în vigoare a indicat expres nivelul tuturor costurilor/ an.
De observat că și nivelul D. s-a modificat conform actului adițional din 03.05.2011 prin care s-au redus toate costurile creditului, micșorându-se până la 18,91%/an.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
Solicită respingerea capătului de cerere vizând clauza referitoare la dobânda anuală efectivă de la art. 3.8 din contract și a clauzei de la art. 2.2 din actul addițional care prevede nivelul concret al dobânzii fixe ca vădit neîntemeiate.
Clauzele contractuale supuse analizei nu se încadrează în art. 4 al. (l) din Legea nr. 193, întrucât în mod evident au fost negociate individual cu reclamantul, prin încheierea actului adițional.
Dobânda anuală efectivă este un concept financiar ce a fost introdus inclusiv în actul normativ ce constituie sediul materiei: OUG 50/2010.
În aceste condiții este pur și simplu absurd să se solicite instanței îndepărtarea clauzei care precizează cât este nivelul D. câtă vreme legiuitorul național consacra acest concept la fel și cel comunitar în art. 3 lit. g) și i) din Directiva 2008/48/CE.
Conform art. 4. al. 1 și 2 din Legea 193/2000 astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 543/03.08.2012:
(1) 0 clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Or, reclamantul au beneficiat în ultimii 3 ani de tratament de costuri negociate dovadă fiind actul adițional încheiat la 03.05.2011, prin care s-a redus nivelul D. la 18,91 % față de 24,47% cât era la acordare.
Neexistând în speță o lipsa a negocierii, instanța de judecată nici măcar nu mai este ținută să analizeze și celelalte criterii după care se poate califica una din clauzele contractuale drept abuzivă. Topica normei este clară în sensul că numai clauzele contractuale care nu au fost negociate direct cu consumatorul ar putea să fie analizate sub aspectul caracterului abuziv.
Cu privire la criteriul lipsei de negociere, învederează că atâta vreme cât banca a încheiat un act adițional individual negociate cu reclamantul a dat dovada de transparență actuală deplină, clauza de dobândă fiind redactată într-o manieră clară și comprehensibilă pentru a cărei înțelegere nu sunt necesare cunoștințe de specialitate (astfel cum prevede de altfel art. 1. alin. 1 din Legea 193/2000). Astfel, orice critică adusă acesteia pe tărâmul clauzelor abuzive este nefondată și analiza celorlalte criterii subsecvente apare inutilă.
Cât privește cerința dezechilibrului contractual semnificativ4. în defavoarea consumatorului, învederează că în mod indubitabil legiuitorul național și comunitar se referă la echilibrul juridic, și nu la cel economic.
În acțiune nu se aduc argumente concrete, ci pur și simplu se afirmă că la acordare, în 2008, dobânda variabilă era de 14,5%/an ... fără să se precizeze că între timp comisionul de administrare care însuma și acela 4,68%/ an, a fost eliminat prin actul adițional și că în noua structură de costuri, D. a ajuns de la 24,47%/an la 18,91%/an și că astfel costurile actuale sunt mai reduse față de cele de la acordare cu aproximativ un sfert.
Or, instanța de judecata este chemată sa observe că în corpul contractului există suficiente drepturi ale împrumutatului care îi lasă acestuia puterea de a renunța oricând la contract dacă ulterior semnării și acceptării lui devine nemulțumit de costurile sau termenii acestuia: solicită a se observa ca reclamantul are posibilitatea oricând să ramburseze anticipat creditul.
Făcând aplicarea criteriului de la pct. e și art. 4.5 din Legea 193/2000, instanța e ținută să observe că reclamantul este în relație contractuală cu banca de circa 6 ani, fapt de natura să demonstreze că, deși avea dreptul legal și contractual de a părăsi contractul, nu l-a exercitat și că a ales să cheme în judecată banca în ultimul an al perioadei contractuale.
Pe marginea criteriului legal al încălcării cerințelor bunei credințe de către clauza criticată drept abuzivă învederează că prezumția de bună – credință operează în favoarea lor și nici un argument real nu a fost adus pentru a o răsturna.
Pe de altă parte, deși dispozițiile legii 193/2000 nu definesc noțiunea de "dezechilibru semnificativ”, o astfel de ruptura a echilibrului contractual este definită la art. 1221 și 1222 din codul civil pe care le invocă întrucât în speță se află în prezența unui contract cu executare succesivă care a cunoscut modificări ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Astfel, reglementând instituția leziunii, legiuitorul a stabilit că acțiunea în anularea contractului lezionar este admisibilă" numai în condițiile în care leziunea depășește jumătate din valoarea prestației avuta în vedere la momentul încheierii contractului de către partea lezată.
- art. 1221 cod civil - leziunea
( 1) "Există leziune atunci când una dintre părți profitând de starea de nevoie, de lipsa de experiență, ori de lipsa de cunoștințe a celeilalte părți, stipulează în favoarea sa ori a altei persoane o prestație de valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestații:" ;
- art. 1222 Cod civil - Sancțiunea
( 1) "Partea a cărei consimțământ a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligațiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptățită.";
(2) "Cu excepția cazului prevăzut la art. 1227 (3), acțiunea în anulare este admisibilă numai în măsura în care leziunea depășește jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului prestația promisă sau executată de partea lezată";
Prin urmare, viziunea legiuitorului despre ce se înțelege prin "diferența considerabil de mare”, "dezechilibru semnificativ” poate fi avută în vedere inclusiv la soluționarea prezentului dosar.
În aceste condiții, pentru ca o c1auză contractuală să poată fi calificata ca fiind abuzivă, ar fi necesar ca dezechilibrul produs în detrimentul consumatorului să fie de o asemenea amploare încât: să nu poată fi prevăzut de către un consumator în mod obiectiv; să nu permită consumatorului să atingă scopul urmărit prin încheierea contractului de credit.
Or, analizând clauzele contractuale supuse controlului instanței, se poate observa faptul că, niciuna dintre acestea nu este de natură a produce un astfel de dezechilibru în detrimentul consumatorilor.
În aceste condiții, dacă pentru un contract încheiat pe o durată de 7 ani, după primii 3 ani de creditare, costul total al creditului nu a crescut, în concret, D. actual fiind cu circa 6 puncte procentuale mai mic decât cel de la acordare, nu se poate reține că ar exista un dezechilibru semnificativ produs în detrimentul consumatorului: nu există niciun fel de dezechilibru.
Învederează că în calculul D. intră toată perioada contractuală și toate costurile aferente creditului constând în dobânzi și comisioane.
Într-adevăr, potrivit pct. 1, lit.a, alin.(l) din Anexa la Legea Nr.193/2000: „(1) sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract”.
Pe lângă faptul că a dat dovadă de bună credință în încheierea și executarea contractului, subliniază și faptul că prin clauza de dobândă din contract și actul adițional nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, deoarece există dreptul reclamantului de a rezilia oricând contractul de credit, gratuit pentru creditele cu dobândă variabilă și cu un commision între 0,5% și 1% pentru cele cu dobânda fixă, cum este cel al reclamantului.
Această facilitate există în baza legislației în vigoare de aproape patru ani de zile - Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2010 - Art. 67.
Clientul are în mod evident posibilitatea să găsească o altă bancă de unde să se împrumute în condiții mai favorabile, neexistând un monopol al subscrisei asupra serviciilor financiare și nici o obligativitate a menținerii contractului până la expirarea termenului inițial.
În final, învederează că în ce privește restructurarea efectuată prin actul adițional din 03.05.2011 aceasta s-a făcut în acord cu Ghidul de restructurare afișat pe site-ul Ministerului Finanțelor care prevede ca și metoda posibilă inclusiv: „De asemenea, fără a se limita la acestea, împrumutatorul poate face referire la următoarele soluții: a) Împrumutatorul convine cu imprumutalul modificarea scadenței și/sau a sumei de plată a uneia/mai multor rate de împrumut în sold fără a se depăși durata inițială de acordare a împrumutului.
Împrumutatului i se permite, pentru o anumită perioadă de timp, să facă plăți lunare într-un cuantum mai mic, urmând ca în perioada următoare împrumutatul să efectueze plăți într-un cuantum sporit”.
În aceste condiții, este total nefondată critica reclamantului vizând cuantumul D. acceptat prin actul addițional, care este chiar simțitor mai mic (18%) față de cel de la data acordării (24%) .
În ceea ce privește respingerea petitului vizând comisionul de administrare credit, solicită a se observa că începând cu 03.05.2011, deci în afara termenului de prescripție de 3 ani, nu mai există commision de administrare credit.
Apărările băncii vizează perioada anterioară acestei date (de la acordarea în 2008 până la eliminarea comisionului din 03.05.2011), însă subliniază că este vorba despre o clauză care nu mai există.
Contractului ni îi sunt aplicabile dispozițiile art. 36 pct. 3 din OUG nr. 50/201l aprobată și modificată prin Legea nr. 288/28.12.2010, care a limitat baza de calcul a comisionului de administrare la nivelul soldului rămas de rambursat și nu a creditului inițial. După cum a menționat și anterior, OUG 50/2010 nu exista la data încheierii contractului, deci nu pot fi aduse clauzei inițiale critici întemeiate pe actul normativ survenit ulterior, potrivit principiului classic tempus regit actum.
Forma inițială a articolului 36, de la publicarea în Monitorul Oficial al Ordonanței de Urgentă nr. 50/2010 este următoarea:
Art. 36 - Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor .
În această reglementare, nu există niciun fel de dispoziție vizând modul de calcul a comisionului de administrare credit, astfel că părțile puteau să dispună liber cu privire la baza de aplicare a comisionului procentual sau cu privire la un comision fix.
În prezenta speță s-a stabilit la acordarea creditului din 2008 ca aplicarea comisionului lunar de 0,39% să se facă raportat la suma creditului contractat.
Ulterior, prin pct. 15 din Legea nr. 288/28.12.2010, intrată în vigoare la 02.01.2011, legiuitorul a stabilit ca articolul 36 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2010 pe care această lege a aprobat-o și modificat-o, să aibă următorul conținut:
Art. 36 - (1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
(2) Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit.
(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului, în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.”
În aceste condiții, critica adusă clauzei contractuale din octombrie 2008 nu poate fi primită întrucât aceasta respectă întocmai prevederile legale în vigoare la data încheierii contractului.
Suplimentar, învederează instanței că clauza referitoare la comisionul de administrare credit stabilește un drept contractual al băncii de a percepe comisionul de administrare credit în toata perioada contractuală. Clauza este expresă, fără echivoc și angajează răspunderea contractuală a împrumutaților de a plăti în fiecare an comisionul de administrare pe toată perioada de derulare a contractului.
Menționează că niciun text de lege nu impune băncilor criterii de cuantum și conținut în stabilirea costurilor ce urmează a fi percepute consumatorilor pentru produsele de credit, ci doar obligația de a specifica toate costurile datorate pentru respectivul credit. Activitatea de administrare a unui credit este o activitate complexă ce include o . operațiuni ce se derulează pe întreaga durată a creditului, indiferent dacă clientul este bun platnic sau are dificultăți financiare la plata (majoritatea sunt impuse prin acte normative - ex. Raportările periodice către BNR și Biroul de Credite) implicând mijloace tehnice și umane care generează costuri. Aceste activități au fost rezumate generic de Bancă în clauza 3.5. prin sintagma "monitorizarea de către Bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului ·de credit."
Analizele pe care clientul le-a făcut ulterior intrării în vigoare a contractului și a Legii nr. 288/28.12.2010 nu au relevanță cu privire la contractul încheiat: clientul este liber să aleagă o altă bancă dacă aceasta îi oferă condițiile pe care și le dorește, dacă nu mai vrea să își îndeplinească obligațiile asumate față de subscrisa.
Caracterul abuziv al unei clauze nu se prezumă ci trebuie să fie probat și argumentat, simplele afirmații neconstituind temeiuri pentru pronunțarea unei hotărâri în sensul celor alegate de reclamant: în prezenta speță subliniază că nu există argumente nici pentru aprobarea cerinței dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților și nici pentru probarea relei credințe a băncii, or acestea sunt cerințe sine qua non pentru ca o clauză contractuală să fie declarată abuzivă, astfel cum a indicat cu temeiurile de drept incidente în întâmpinare.
În aceste condiții, apreciază că nu s-ar putea reține nici riscul producerii unui dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorilor și nici o conduită a profesionistului contrară cerințelor bunei-credințe.
Față de toate aceste împrejurări de fapt și de drept, solicită a se constata caracterul licit și legal al clauzei contractuale privitoare la comisionul de administrare în formula de calcul exprimată prin contract.
Referitor la comisionul de rambursare anticipată prevăzut la art. 3.6 din contractul inițial, consideră că a adus suficiente argumente în memoriul de față.
În opinia sa, criticile aduse de reclamant sunt neîntemeiate, iar în plus, niciodată în speță nu s-a pus problema vreunei rambursări în avans a creditului: la data documentării pentru redactarea acestui memoriu clientul înregistra o întârziere de 218 zile de întârziere la plată fiind restante sume de aproximativ 3.500 lei, iar scadența finală a creditului este la mai puțin de 11 luni de la această dată, deci comisionul maxim pentru rambursarea anticipate a creditului ar fi de doar 0,5%, calculat la suma eventual ce s-ar rambursa în avans.
Solicită respingerea capătului de cerere vizând anularea clauzei și restituirea sumei încasate cu titlu de comision de procesare ca vădit neîntemeiat.
Comisionul de procesare este perceput pentru procesarea cererii de credit, ceea ce presupune: analizarea documentelor, scorarea veniturilor, elaborarea aprobării și ulterior a contractului de credit - acțiuni de notorietate și pentru un necunoscător al domeniului, acest comision fiind reținut cu ocazia primei trageri, deci momentul de început al relației contractuale, fiind cu alte cuvinte un comision de analiză a dosarului. . --
Solicită, de asemenea, ca instanța să aibă în vedere că legislația anterioară apariției OUG nr.50/2010 nu interzicea băncilor perceperea unui comision de procesare.
În aceste condiții, este evident faptul că, pe de o parte, clauza privitoare la comisionul de procesare nu este de natură a produce un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorilor; iar pe de altă parte, ea este clară, inteligibilă și se referă la activități de prestate, nefiind rezultatul unei practici contrare cerințelor bunei - credințe.
Față de toate aceste împrejurări de fapt și de drept, solicită să se constate caracterul licit și legal al clauzei privitoare la comisionul de procesare și să se respingă capătul de cerere referitor la aceasta.
Solicită respingerea capătului de cerere vizând restituirea de sume și emiterea unor alte planuri de rambursare ca fiind accesorii capetelor de cerere la care a răspuns anterior ca o consecință firească a respingerii acestora.
Pentru aceste motive, solicită respingerea cererii reclamantului, pe cale de excepție, ca fiind parțial prescrisă, inadmisibilă, lipsită de obiect și de interes, iar pe fond ca vădit neîntemeiată și nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În final, arată că în ce o privește a venit în întâmpinarea solicitărilor d-lui P. și a transmis clientului oferta de reducere a dobânzii fixe de la 20,43% la 18%/an, conform adresei nr. 6492/05.06.2014, dar reclamantul a refuzat în scris oferta băncii.
În probațiune, solicită a se încuviința proba cu interogatoriul personal al reclamantului; proba cu înscrisuri: actul addițional din 03.05.2011, cererea de restructurare, corespondența purtată cu clientul și orice altă probă a cărei utilitate va reieși din dezbateri.
În drept, invocă prev. art. 205 Cod procedură civilă și textele de lege invocate în cuprins întâmpinării.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (fil. 43-46).
. a comunicat la dosar note scrise (fil. 50, 67-68, 84-85), invocând excepția lipsei procesuale pasive a băncii, și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu banca, întrucât la data de 26 iunie 2014 s-a încheiat un contract de vânzare – cumpărare creanțe neperformante între ., în calitate de vânzător, și G. H. Limited, în calitate de cumpărător, cesiune ce a inclus și creanța înregistrată împotriva reclamantului P. Constanin.
Ca urmare a vânzării cumpărării intervenite, toate drepturile R. B. SA au fost transferate către G. H. Limited, în calitate de cumpărător, calitatea de creditor a băncii față de reclamant încetând ca efect al vânzării creanței și transmiterii acestui drept de creanță în patrimoniul cumpărătorului G. H. Limited. La aceste note scrise a fost atașat Acordul de vânzare și preluare încheiat între . și G. H. Limited.
G. H. Limited a formulat întâmpinare, prin care înțelege să invoce excepția calității procesuale pasive și respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Susține că pretențiile formulate de reclamant au ca izvor contractul de credit nr. RF_/15 oct.2008 încheiat între Banca R. B. SA și P. C., aferent contului nr._/15.10.2008.
La data de 26 iunie 2014 a fost încheiat un contract de cesiune de creanțe neperformante, conform căruia R. B. SA a cesionat către G. H. Limited și creanțele pe care le deținea la data cesiunii împotriva debitorului P. C-tin împreună cu orice drepturi, dobânzi sau alte beneficii, prezente sau viitoare, inclusiv beneficiile rezultate din contractul de asigurare încheiat în considerarea acestui contract de credit, dacă este cazul, rezultate din Contractul de Credit aferent Contului nr._/15.10.2008. Cesiunea acestor creanțe a fost înregistrată la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2014 –_ – BVG.
Învederează faptul că în data de 23 oct.2014 creanța cesionată de G. H. Limited, aferentă Contului debitorului P. C., a fost retrasă de la cesiune, și a intrat în patrimoniul R. B. SA.
La întâmpinare au fost atașate: împuternicire avocațială, adresa emisă de G. H. Limited; Confirmare formulată de .
Reclamantul a formulat precizare de acțiune (fil.61, 81).
La termenul de judecată din data de 10 sept. 2014 instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât a . prin mandatar .>
La termenul de judecată din data de 29.10.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a ., dată fiind desființarea cesiunii creditului avându-l ca debitor pe reclamant și reintrarea acestuia în portofoliul pârâtei.
La termenul de judecată din data de 26.11.2014 instanța a respins excepțiile netimbrării acțiunii și a prescripției dreptului la acțiune pentru sumele pretinse de reclamant din perioada contractuală anterioară datei de 28 aprilie 2011, invocate de pârâta . și a unit cu fondul excepțiile lipsei de obiect și de interes a cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
. a comunicat instanței răspund la precizare de acțiune (fil.91-92).
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu interogatoriul părților (fil. 100-103, 104-108).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul de credit nr. RF_/15.10.2008 prin care pârâta a acordat reclamantului un împrumut în sumă de 16.077,27 lei.
Definind noțiunea de „consumator”, art. 2 din Legea 193/2000 atribuie această calitate oricărei persoane fizice sau grup de persoane fizice, care prin încheierea contractului de consum, acționează în scopuri în afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale sau liberale. D. urmare protecția asigurată atât de norma internă cât și de norma comunitară (Directiva 93/13/CEE) vizează în mod direct persoana fizică ori grupul de persoane fizice, care, prin opoziție cu profesionistul, acționează în afara activității sale profesionale, legea fiind destinată a ocroti persoanele menționate și care nu acționează în scopul obținerii unui profit.
Raportat la contractul de credit nr. RF_/15.10.2008 reclamantul are calitatea de consumator, fiind persoană fizică ce a contractat un credit pentru nevoi personale.
În ceea ce privește noțiunea de clauză abuzivă, art. 3 din Directiva 93/13/CEE atribuie acest caracter clauzelor contractuale care nu s-au negociat individual și, în contradicție cu exigența de bună-credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
În dreptul intern, art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000 prevede că sunt abuzive acele clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul și care, prin ele însele sau împreună cu alte prevederi contractuale creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Totodată, în art. 4 alin. 2 din Legea 193/2000, se arată că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În speță suntem în prezența unui contract de credit ale cărui clauze sunt standardizate, situație dificilă pentru un consumator care nu are posibilitatea să influențeze natura acestor clauze, indiferent de gradul său de pregătire. Cu toate acestea, faptul că un contract este standardizat nu implică automat ideea de caracter abuziv al clauzelor sale și nici nu atrage în mod absolut imposibilitatea negocierii clauzelor contractuale între părțile contractante.
Din răspunsul la interogatoriul administrat reclamantului rezultă că acesta, la momentul contractării împrumutului a acționat în cunoștință de cauză întrucât, arată dumnealui, a studiat și ofertele altor bănci și. pentru că oferta pârâtei i s-a părut cea mai bună, a încheiat contractul cu aceasta. din acest punct de vedere susținerile reclamantului potrivit cărora nu a citit clauzele contractului sunt nefondate.
Potrivit art. 3.1 și art. 3.2 din contract, împrumutatul datorează băncii o dobândă curentă variabilă de 14,5% pe an aplicabilă la spldul creditului, banca rezervându-și dreptul de a modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare.
Deși prin întâmpinare se invocă art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000 și art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE care exclud din sfera controlului caracterului abuziv al clauzelor contractuale, făcându-se referire la obiectul principal al contractului, justețea prețului, aceleași texte de lege permit instanței analizarea acestor clauze din punctul de vedere al caracterului abuziv, dacă acestea sunt nedefinite, neclare ori exprimate printr-un limbaj neinteligibil.
Astfel, din modul de redactare a art. 3.2 din contract, instanța apreciază că posibilitatea băncii de a modifica rata anuală a dobânzii curente fără a indica o modalitatea certă care să confere caracter determinabil cuantumului ratei în viitor, poate fi apreciată de instanță ca având un caracter abuziv.
Cu toate acestea, instanța reține că la data încheierii contractului pârâta nu era obligată să raporteze dobânda la un indice verificabil. Această obligație a apărut odată cu . OUG 50/2010, dată de la care pârâta a raportat dobânda creditului la ROBOR pe 6 luni. Analizând însă graficele de rambursare instanța constată că începând cu luna septembrie 2010 dobânda aplicată creditului a fost de 15,5%, conform actului normativ amintit, potrivit formulei ROBOR la 6 luni + marja băncii fixă de 8,37%, ajungându-se la un D. (dobânda anuală efectivă) de 24% pe an. Totodată, în perioada cuprinsă între 15.10.2008, data semnării contractului de credit și luna septembrie 2010, data implementării dobânzii conform OUG 50/2010, clauza de revizuire a dobânzii potrivit evoluției pieței financiare inserată în contractul de credit nu a fost aplicată reclamantului întrucât acesta nu a suferit o creștere a dobânzii variabile în funcție de acest criteriu.
Ca atare, cererea reclamantului de constatare a caracterului abuziv al acestei clauze este neîntemeiată.
În ceea ce privește comisionul de administrare, potrivit art. 3.5 din contractul de credit, împrumutatul datorează băncii un comision de administrare în cuantum de 0,39% ce se calculează prin aplicarea procentului la valoarea inițială a creditului, iar suma rezultată urmează a fi plătită la data scadenței fiecărei rate lunare. în același articol se menționează că banca percepe acest comision pentru monitorizarea utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de împrumutat prin contract.
Reclamantul apreciază că această clauză este abuzivă întrucât comisionul de administrare ar fi trebuit calculat prin raportare la soldul creditului și nu la valoarea inițială a acestuia, invocând prevederile OUG 50/2010.
Potrivit art. 36 din OUG 50/2010, Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului. Prin prisma acestei dispoziții, instanța constată că potrivit art. 3.5 din contractul de credit, comisionul de administrare perceput de bancă era de 0,39% aplicabil la valoarea inițială a creditului.
Cu toate acestea, potrivit art. 95 din OUG 50/2010, prevederile ordonanței nu se aplică contractelor de credit în derulare la data emiterii ordonanței. Cu alte cuvinte, la data de 15.10.2008, data încheierii contractului de credit, perceperea unui comision de administrare în forma prevăzută de art. 3.5 din contract nu era interzisă. M. mult, prin actul adițional la contractul de credit încheiat între reclamant și pârâtă la data de 03.05.2011 acest comision de administrare a fost eliminat.
În consecință instanța apreciază că cererea reclamantului de constatare a caracterului abuziv a clauzei prevăzute de art. 3.5 din contractul de credit, referitoare la comisionul de administrare este neîntemeiată.
Referitor la clauza prevăzută de art. 3.7 din contractul de credit, referitoare la comisionul de procesare, instanța reține că pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 3% calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului, acest comision plătindu-se integral la data tragerii creditului.
Deși reclamantul invocă nerespectarea de către pârâtă a obligației de informare la data semnării contractului în ceea ce privește costurile acestuia, așa cum am arătat mai, este nefondată această susținere atâta vreme cât din răspunsul la interogatoriu rezultă că reclamantul s-a interesat de oferta băncii, a studiat-o și a comparat-o cu ofertele altor instituții bancare, ajungând la concluzia că este cea mai bună. Așadar a semnat contractul de credit în cunoștință de cauză, fiind total inoportun ca ulterior să invoce neîndeplinirea obligației de informare a băncii în ceea ce privește costurile contractului. În acest context, instanța apreciază că nu s-a dovedit reaua-credință a creditorului, iar prin semnarea contractului în cunoștință de cauză de către împrumutat, acesta și-a asumat inclusiv costul de procesare și analiză a cererii de creditare, fapt care nu a dus la un dezechilibru major în ceea ce privește interesele consumatorului. D. urmare instanța apreciază că această clauză contractuală nu are un caracter abuziv.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat caracterul abuziv și al clauzei cuprinse în art. 4.6 din contractul de credit care obligă împrumutatul la plata către bancă a unui comision de rambursare anticipată.
Așa cum am arătat mai sus, la data semnării contractului de credit, prevederile OUG 50/2010 nu erau în vigoare, astfel încât această clauză nu era interzisă. D_ altfel, chiar și în situația în care o astfel de clauză, la vremea respectivă ar fi fost prohibită de lege, nu a putut crea un prejudiciu în patrimoniul reclamantului întrucât acesta nu a efectuat o rambursare anticipată a creditului nici măcar parțială și nici nu a făcut dovada unei astfel de intenții.
Începând cu . OUG 50/2010, în caz de rambursare anticipată a unui credit poate fi perceput comision doar dacă, potrivit art. 67 din OUG 50/2010 dobânda prevăzută în contract este una fixă. Or, în speță, de la data semnării contractului de credit, respectiv 15.10.2008 și până la data semnării actului adițional din 3.05.2011 dobânda percepută de bancă esre una variabilă, conform art. 3.1 din contract, iar începând cu data semnării actului adițional, dobânda percepută de bancă s-a transformat într-una fixă, conform art. 2.2 din actul adițional. Ca atare, prevederile art. 2.4 din actul adițional sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 67 din OUG 50/2010.
Față de cele de mai sus, dat fiind faptul că instanța nu a constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale indicate de reclamant, apreciază ca fiind neîntemeiată cererea acestuia de obligare a pârâtei la restituirea sumelor încasate de aceasta în baza unor clauze ilegale.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale a pârâtei . prin mandatar ., cu sediul în București, .. 21, etaj 5, sector 2.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâta . prin mandatar ..
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P. C., domiciliat în ., jud. T., cu domiciliul procedural ales la av. Chitescu R. din D., ., jud. T., în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca, nr. 246C, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2015.
Președinte, D. I. H. | ||
Grefier, I. S. |
Red. DIH -
Tehnodact I.S. - 18 Mai 2015/5 ex./emis 3
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 482/2015. Judecătoria DETA | Plângere contravenţională. Hotărâre din 24-04-2015,... → |
|---|
