Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 1293/2015. Judecătoria DETA

Sentința nr. 1293/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 481/220/2014

Document finalizat

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL T.

Sediul în D., . A, jud. T.

Nr. tel:_, fax:_

email:_

.

operator de date cu caracter personal nr. 5271

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1293

Ședința publică de la 22 septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M.

Grefier M. M.

Pe rol se află judecarea cauzei de Minori și familie, la cererea formulată de reclamanta C. N. în contradictoriu cu pârâtul M. C. G., având ca obiect modificarea măsurilor privind copilul.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanta C. N. av. T. M., prezent pârâtul M. C. G..

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 21.09.2015 a fost audiată minora M. T. D., procesul verbal încheiat cu această ocazie, fiind depus la dosar. Mai învederează că s-a depus la dosar referatul de anchetă socială efectuată la locuința pârâtului.

Av. T. M. pentru rerclamanta C. N., depune la dosar o precizare de acțiune și taxa de timbru judiciar pentru capătul de cerere referitor la stabilirea programului de vizitare propus.

Se procedează la înmânarea unui exemplar pârâtului, care ste întrebat dacă este de acord cu precizarea acțiunii la acest termen de judecată, respectiv dacă este de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată la acest termen.

Pârâtul declară că este de acord și cu precizarea acțiunii și cu admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, deoarece a ajuns la această înțelegere cu pârâta.

Se procedează la consemnarea acestei declarații a pârâtului, care este scrisă pe filă separată și atașată la dosar.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.

Av. T. M., pentru rerclamanta C. N., solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată la acest termen de judecată. Fără cheltuieli de judecată.

Pârâtul M. C. G., arată că este de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele :

Prin cererea adresată acestei instanțe reclamanta C. N. în contradictoriu cu pârâtul M. C. G., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună stabilirea locuinței minorei M. T. D., fiica părților, născuta la 16.12.2005 la reclamantă; ca autoritatea părintească cu privire la fiica lor să se exercite de către ambii părinți în comun, în mod egal; să fie obligat pârâtul la plata unei contribuții de întreținere pentru minoră în cota de 1/4 din venitul net realizat.

În motivarea acestei cereri s-a arătat că prin Sentința civilă nr. 905/06.06.2011 Judecătoria D. a dispus desfacerea căsătoriei dintre ei din culpa reclamantei, reluarea numelui purtat anterior căsătoriei respectiv acela de C., încredințarea minorei M. Teordora D. la tată cu obligarea mamei la plata unei contribuții de întreținere pe seama copilului.

Reclamanta a menționat că ține legătura cu fiica sa prin telefon și prin mijloace audio video, astfel fiind anunțată că pârâtul nu se ocupă adecvat de fiica lor, motiv pentru care solicită să se stabilească domiciliul minorei la ea.

Se mai arată că fiica lor este atașată de ea, dorește să locuiască cu ea, că trimite lunar pârâtului aproximativ 200 euro pentru creșterea fiicei lor, întrucât veniturile pârâtului nu sunt îndestulătoare pentru a susține financiar și creșterea și educarea fiicei lor. Mai menționează că a lucrat până în prezent în Italia, unde a reușit să strângă o sumă de bani din care se vor susține financiar ea și fiica sa, până se va angaja din nou.

Cererea a fost motivată în drept pe disp. art. 403,397,496, 505, 499, 529 Cod Civil, legea 272/2004 modificată si completată de Legea 27/2013.

Alăturat cererii de chemare în judecată reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: Sentința civilă cu nr. 905/06.06.2011 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul cu nr._ (f. 4-5), certificat de naștere al minorei (f.6); certificat de căsătorie (f. 7); copia cărții de identitate al pârâtului (f.8); adeverință de venit a pârâtului (f.9).

Pârâtul M. C. G. a depus la dosar întâmpinare (f.25-26), prin care a solicitat respingerea acțiunii .

În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că reclamanta a prezentat eronat starea de fapt, afirmând fără temei că pârâtul nu se ocupă adecvat de fiica lui, că o neglijează și nu are grijă de ea așa cum ar face un părinte.

Se mai arată că pârâtul este cel care s-a ocupat de creșterea și educarea minorei încă de la vârsta ei de 2 ani, deoarece reclamanta a plecat la muncă în străinătate.

Întâmpinarea a fost motivată în drept pe disp. art. 205 Cod civil.

Din oficiu, instanța a dispus efectuarea anchetelor sociale atât la locuința reclamantei cât și la locuința pârâtului (f. 72-73,142-143, 168-173, 180-181, 187-188).

Minora Medovarski T. D. a fost audiată în camera de consiliu la data de 30.06.2014 și apoi la data de 21.09.2015.

În probațiune instanța a încuvințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, a fost audiați martorii M. A. G. (f. 80), Dicusari Liuba (f.81-82), A. C.-B. (f.90), S. M. (f.91).

La termenul de judecată din data de 25.08.2015 vocata reclamantei a învederat că părțile au ajuns la o înțelegere, iar la termenul de judecată din data de 22 septembrie 2015 reclamanta C. N. a depus la dosar o precizare de acțiune, prin care a arătat că solicită să se dispună stabilirea locuinței minorei M. T. D. la pârâtul M. C. G., tatăl acesteia; să se dispună ca autoritatea părinteasca cu privire la fiica lor să se exercite de către ambii părinți în comun, în mod egal; reclamanta să plătească în continuare contribuția de întreținere așa cum s-a stabilit prin hotărârea de divorț; să stabilească programul său de vizitare a minorei în perioada vacanțelor școlare așa cum sunt ele stabilite prin programa școlară, vizite care să se realizeze la domiciliul său din Italia și în acest sens paratul să-și exprime acordul notarial pentru a-mi permite întocmirea pașaportului fetiței și deplasarea cu ea din țară.

Solicită să se aibă în vedere faptul ca reclamanta împreuna cu pârâtul au avut în considerare interesul superior al fetiței lor care pentru o dezvoltare corespunzătoare atât fizică cât și emoțională are nevoie de ambii părinți și că aceștia să se pună de acord.

Cererea privind stabilirea programului de vizitare a fost legal timbrată.

Pârâtul M. C. G. a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.

Analizând cererile formulate prin raportare la probele existente la dosar, instanța reține următoarele:

Prin Sentința civilă cu nr. 905/06.06.2011 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul cu nr._ (f. 4-5), cu privire la minora M. T. D. s-a dispus încredințarea spre creștere și educare tatălui, iar mama a fost obligată la plata unei contribuții de întreținere în beneficiul minorei.

Părțile au ajuns la o înțelegere în privința stabilirii locuinței minorei, cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, cu privire la contribuția părților la cheltuielile de creștere și educare a minorei M. T. D., cât și cu privire la stabilirea unei modalități de păstrare a legăturilor personale între reclamantă și fiica sa minoră.

Audiată fiind, minora a declarat că dorește să locuiască cu tatăl său, deoarece condițiile locative de care dispune tatăl său sunt bune . A declarat că îi iubește pe ambii părinți și deși nu locuiește cu mama sa ține legătura cu ea (f. 80). Întrebată fiind la data de 21.09.2015 dacă dorește să petreacă vacanțele alături de mama sa în Italia, minora a răspuns afirmativ . (f. 183)

Martorii audiați în cauză, persoane aflate în relații de prietenie cu părțile rezultă că după divorț, ambii părinți au hotărât să plătească o bonă care să aibă grijă de fetiță, ulterior fiind însă luată în grija tatălui, la locuința acestuia. Martorii au confirmat faptul că tatăl minorei s-a ocupat în mod corespunzător de creșterea și educarea fiicei sale, iar mama, iar mama a contribuit la suportarea cheltuielilor în mod constant.

Art. 483 alin. 1 din Codul civil, arată că autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. La aliniatul 2, același text dispune că părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Iar la aliniatul 3 se mai arată că ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.

Art. 484 din Codul Civil, arată că autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu, adică până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Conform dispozițiilor din art. 397 al Codului civil nou, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. În continuare art. 398 din Codul civil, arată în ce condiții instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți adică ”dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului”.

Instanța reține că prin probele administrate în prezenta cauză nu s-a făcut dovada că există motive întemeiate pentru a se limita exercitarea autorității părintești niciunuia dintre părinți. Modalitatea în care se realizează aceasta trebuie adaptată permanent la vârsta copilului, la evoluția sa continuă, fizică și psihică, fiind în interesul acestuia să crească în apropierea ambilor părinți, beneficiind de grija, afecțiunea și interesul acestora. Interesul copilului cere ca autoritatea părintească să fie exercitată continuu, iar în situația în care unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, celălalt părinte, care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești, este prezumat că are și consimțământul celuilalt părinte, după cum rezultă din interpretarea corelată a disp. din art. 503 alin. 2 și a art. 507 cod civil .

Faptul că părinții minorului nu mai fac parte din aceeași familie și nu mai locuiesc împreună, nu trebuie să afecteze în niciun mod relația dintre copil și mama sa, care nu mai locuiește cu ei, deoarece nu încetează niciodată calitatea de părinte a acestuia, care păstrează nu numai obligația legală de a contribui la întreținerea minorului, ci și dreptul, precum și obligația de a veghea la creșterea copilului său și că este imperios necesară prezența sa în viața copilului pentru dezvoltarea unei personalități echilibrate a minorului, în acest sens impunându-se cooperarea dintre părinți pentru ca minorul să poată menține și cu mama sa ( și rudele acesteia) relații firești în modalitățile reglementate de lege.

Pentru argumentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că solicitarea reclamantei este întemeiată, acest capăt de cerere urmând a fi admis, iar în consecință, va dispune ca autoritatea părintească față de minora M. T. D. să fie exercitată de ambii părinți.

Art. 496 din Codul civil dispune că locuința copilului minor este la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Locuința copilului, stabilită în aceste condiții, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.

În cazul de față, instanța reține că inițial ( prin Sentința civilă nr. 665/30.11.2005 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul cu nr. 1082/2005) locuința minorului a fost stabilită la pârât. După cum au confirmat martorii și rezultă și ancheta socială efectuată, această locuință e în măsură să îi copilului condiții bune pentru creștere și dezvoltare, iar tatăl pârât se ocupă în mod corespunzător de creșterea și educarea acesteia, raportat la vârsta și nevoile pe care copilul șe are.

Față de cele de mai sus apreciind că în această privință cererea astfel cum a fost precizată este în concordanță cu interesul minorului, instanța, în baza art. 496 din Codul Civil, va stabili locuința minorei M. T. D. la tatăl pârât .

Cu privire la obligația de întreținere, în cuprinsul articolului 499 Cod civil se dispune „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională” iar „în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.”

Prin Sentința civilă cu nr. 905/06.06.2011 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul cu nr._ (f. 4-5) a fost obligată reclamanta la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, cuantumul acestei pensii fiind stabilit prin raportare la venitul minim pe economie. Din probele administrate a rezultat că reclamanta a contribuit însă în raport cu nevoile concrete ale minorei, plătind uneori o contribuție mai mare decât cea stabilită.

D. fiind că părțile au ajuns la o înțelegere în această privință, apreciind că această înțelegere este în interesul minorei instanța va admite această cerere, iar în conformitate cu prevederile aliniatului 2 al art. 530 Cod civil, va obliga reclamanta la plata unei pensii de întreținere, stabilită în conformitate cu prevederile art. 499 și art. 529 alin. 2 din Codul Civil, în cotă de 1/4 din venitul minim pe economie, începând cu data de 22.09.2015 și până la majoratul minorului sau până la alte dispoziții ale instanței.

Față de prevederile art. 533 alin. 1 din Codul Civil, care dispune că pensia de întreținere se plătește în rate periodice, la termenele convenite de părți sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească, se va stabili ca termen scadent de plată a pensiei de întreținere data de 20 a fiecărei luni, pentru luna în curs.

Art.401 Cod civil statuează că în cazurile în care părinții sunt separați de copii lor, au dreptul de a avea legături personale cu acesta. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutela decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.

Potrivit art.17 și 18 din Legea nr.272/2004 rep. copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții și rudele, aceste relații putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea și găzduirea copilului pe perioade determinate. În realizarea acestui deziderat, Legea nr. 272/2004 impune respectarea principiului interesului superior al copilului, principiu impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, acest principiu prevalând în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.

Dreptul de vizitare presupune atât deplasarea periodică a părintelui la domiciliul copilului (deci chiar în interiorul domiciliului) cât și deplasarea copilului la domiciliul părintelui și petrecerea împreună a unui interval de timp bine determinat și acolo. Ambii părinți trebuie să înțeleagă că minorul are dreptul propriu de a avea relații personale cu ambii părinți. Ambii părinți trebuie să se implice responsabil în creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului lor. Copilul nu trebuie folosit niciodată ca mijloc moral sau sentimental de răzbunare sau șantaj față de celalalt părinte, întrucât aceste lucru este perceput de copil (indiferent de vârsta pe care acesta o are) și se răsfrânge negativ asupra creșterii și dezvoltării sale.

Timpul ce trebuie alocat în acest sens pentru vizită trebuie să fie suficient pentru a permite formarea și consolidarea unei puternice legături afective între copil și părintele său ( cu care nu locuiește efectiv) și rudele acestuia.

Pentru aceste motive, având în vedere că solicitarea reclamantei, cu care a fost de acord pârâtul, respectă interesul minorei, în exercitarea dreptului de a păstra legături personale, instanța va încuviința ca reclamanta C. N. să poată găzdui minora M. T. D., la locuința sa din Italia, pe durata vacanțelor școlare ( astfel cum sunt prevăzute acestea anual, pentru fiecare an școlar), cu obligația de a o readuce la locuința tatălui, la finalul perioadei.

Instanța ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de către reclamanta C. N. ( domiciliata în Gătaia, ., jud. T., CNP_, cu domiciliul procesual ales la av. în Timișoara. .. l. .) astfel cum a fost precizată ulterior, în contradictoriu cu pârâtul M. C. G. (domiciliul in Gataia, ., jud. Timis, CNP_ cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat M. M., Timisoara, ., nr. 4, . obiect modificarea măsurilor privind minorul și stabilire program de vizitare, în sensul că:

Modifică măsurile stabilite cu privire la minora M. T. D. (născută la data de 16.12.2005) prin Sentința civilă nr. 905/06.06.2011 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul cu nr._ astfel:

Dispune ca autoritatea părintească față de minora M. T. D. să o exercite, în comun, ambii părinți .

Stabilește locuința minorei M. T. D. la tatăl pârât.

Obligă reclamanta C. N. la plata unei pensii lunare pentru întreținerea minorei M. T. D. în cotă de 1/4 din venitul minim net pe economie, începând de 22.09.2015 și până la împlinirea de către beneficiarul întreținerii a vârstei de 18 ani, sau până la alte dispoziții ale instanței. Plata pensiei de întreținere e scadentă la data de 20 a fiecărei luni, pentru luna în curs.

În exercitarea dreptului de a păstra legături personale, reclamanta C. N. poate găzdui minora M. T. D., la locuința sa din Italia, pe durata vacanțelor școlare ( astfel cum sunt prevăzute acestea anual, pentru fiecare an școlar), cu obligația de a o readuce la locuința tatălui, la finalul perioadei.

Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se depune la Judecătoria D..

Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2015.

Președinte, Grefier,

C. M. M. M.

Red. C.M./ Tehnored. M.M.

08.10.2015

4 ex, 2com

se comunică: părților, la adresele indicate în dispozitiv

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 1293/2015. Judecătoria DETA