Plângere contravenţională. Sentința nr. 185/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 185/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 1245/220/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
OP 5271
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 185
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. H.
Grefier I. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanta S.C. D. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârât C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE S.A. - D.R.D.P. TIMIȘOARA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat Legyel I. – C., în reprezentarea reclamantei, și martorii C. M. și N. L. – D., lipsește pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosar o cerere de strigare a cauzei din partea pârâtei după orele 12,00.
Instanța pune în discuție cererea de apelare a cauzei după orele 12,00.
Reprezentanta reclamantei se opune acestei cereri susținând că pârâta avea posibilitatea să-l substituie pe dl consilier M. cu un alt consilier juridic.
Față de cererea de apelare a dosarului după orele 12,00, instanța o va respinge pentru că simplul fapt al invocării unei unități că consilierul juridic reprezintă unitatea într-o altă instanță o apreciază ca insuficientă în vederea emiterii unei astfel de cereri, în condițiile în care pârâta avea posibilitatea, prin biroul său juridic, să-și asigure substituirea pentru numirea unui alt consilier, în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada că dl M. este singurul consilier juridic angajat al societății.
În continuare, se procedează la audierea martorilor, sub prestare de jurământ, declarațiile fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită a se avea în vedere că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru care a invocat și nulitatea acestui act constatator din lipsa martorului de la fața locului, apreciind că se impune admiterea plângerii așa cum a fost formulată, dar și înlăturarea sancțiunilor aplicate, deoarece din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că bunurile nu erau puse pe drum public și nu au încălcat limita domeniului public, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ din 26 sept.2014, reclamanta . a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr._/08.09.2014, încheiat de DRDP Timișoara, prin care a fost sancționată cu 3.000 lei .
Invocă nulitatea procesului verbal încheiat cu încălcarea art.19 OG 2/2001, lipsa semnăturii unui martor.
Solicită admiterea plângerii cu consecința anulării procesului verbal de contravenție și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii amenzii cu avertisment sau, dacă instanța va aprecia, diminuarea substanțială a amenzii.
De asemenea, solicită a se observa că intimata a încheiat procesul verbal atacat cu încălcarea art. 19 din OG 2/2001, apreciind că "de față se afla doar agentul constatator" nu are niciun temei și nu poate constitui un motiv temeinic pentru lipsa martorului la semnarea procesului verbal.
Învederează că magazinul se află pe . care întotdeauna trece cineva pe acolo. Deci, cu rea credință, agentul constatator a menționat că este singur.
Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției nulității procesului verbal și în consecință să se dispună anularea procesului verbal.
Pe fond, arată că societatea a fost sancționată datorita faptului că, așa cum în mod greșit susține agentul constatator, ar fi depozitat materiale de construcții și utilaje pe drumul național 59 km 25+500 partea stângă fără a avea acordul Administratorului Drumului Național și fără a deține autorizație în acest sens și invocă ca temei de drept art. 46 din OG 43/1997.
Solicită a se observa că art. 46 prevede următoarele: "Realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricărei construcții sau instalații, în orice scop, care să nu pericliteze siguranța circulației, se face cu respectarea legislației în vigoare privind amplasarea și autorizarea executării _ construcțiilor și numai cu acordul prealabil al administratorului drumului."
Acest text de lege nu are nicio legătură cu situația de față. Societatea nu avea amplasat în fața magazinului niciun panou publicitar și nicio construcție care să pericliteze siguranța circulației.
Mai mult toate utilajele și materialele se află în curtea societății, la distanță legală față de drumul public și nu pune în niciun fel de pericol siguranța circulației, așa cum susține agentul constatator.
În probațiune solicită a se încuviința proba cu înscrisuri, drept pentru care depune la dosar un set de fotografii; copia procesului verbal atacat, chitanța privind plata taxei de timbru, împuternicire avocațială, dar și proba testimonială prin audierea a doi martori care cunosc toată starea de fapt care a dus la întocmirea acestui proces verbal, respectiv N. L. – D. și C. M..
În drept, invocă prevederile art. 19 și 7 din OG 2/2001, art. 194 și urm. C.pr.civ.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Procedând la soluționarea cauzei părțile au fost legal citate.
C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara prin SDN Timișoara a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată și nefondată
În fapt, susține că în urma controlului efectuat la data de 03.09.2014 ., a fost sancționată, prin Proces-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 08.09.2014, cu amendă în cuantum de 3.000 lei, valoare prevăzută la art. 61 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 43/1997, pentru încălcarea prevederilor art. 46 din aceeași Ordonanță.
Potrivit constatării efectuate, contravenienta, deși utilizează o suprafață din drumul național, respectiv are parcare pentru utilaje, depozit materiale de construcții și acces rutier la DN 59 km 25+500, partea stângă, nu deține acordul administratorului drumului și nici autorizația necesară în acest sens pentru construcțiile pe care le deține în Jebel, jud. T., pe marginea drumului național menționat, suprafață ce se află în administrarea CNADNR București, conform art. 9 din O.U.G. nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare. Înainte de aplicarea sancțiunii contravenționale, reclamanta a fost somată să se conformeze dispozițiilor legale, solicitare făcută prin adresa nr. 1523/20.03.2014 pe care o anexează în copie.
În ceea ce privește așa-zisele vicii de procedură care ar fi fost încălcate la încheierea procesului-verbal și care ar conduce la nulitatea acestuia, solicită a se constata că aplicarea amenzii contravenționale s-a făcut cu respectarea prevederilor OG. nr. 2/2001 și OG nr. 43/1997. Astfel, în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este descrisă, într-un mod fără loc de interpretare, fapta contravenientei, în deplin acord cu prevederile art. 46 alin. (1) din OG nr. 43/1997. Contravenientul "are acces rutier, materiale de construcții, parcare utilaje la construcția pe care o deține din drumul național DN 59 km 25+500 partea stângă, fără a deține acordul administratorului drumului național și fără a deține autorizație în acest sens". Din acest punct de vedere, procesul verbal de constatare a contravenției conține atât încadrarea juridică a contravenției cât și descrierea faptei, sancționată prin prevederea art. 61 alin. (1) lit. b) din OG nr.43/1997 cu modificările și completările ulterioare. Toate datele înscrise respectă cerințele art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 fără a se situa în niciuna din situațiile de atragere a nulității prev. de art. 17 din același act normativ.
Referitor la susținerile reclamantei conform cărora a fost sancționată deoarece a depozitat materiale de construcții și utilaje pe drumul național, solicitând a se observa că acestea sunt total neîntemeiate, nefondate și contrare realității întrucât sancțiunea i-a fost aplicată pentru utilizarea zonei de siguranță a drumului național fără a deține acordul administratorului drumului.
Solicită a se observa că și regimul juridic al acestor construcții este irelevant din moment ce accesul la acestea se realizează din DN 59, faptă continuă de utilizare a zonei de siguranță a drumului aflată în administrarea CNADNR. Conform prevederilor art. 9 din OUG 84/2003, privind înființarea C.N.A.D.N.R această entitate "este administratorul autostrăzilor și drumurilor naționale, în condițiile contractului de concesiune prev. la art. 3, având drepturile, obligațiile și răspunderile ce îi revin în această calitate, potrivit reglementărilor interne și actelor juridice internaționale la care România este parte ".
Mai mult, însăși reclamanta recunoaște în Cererea de chemare în judecată că aceste construcții au acces la DN 59 în punctul km 25+500. Art. 52 și 53 din O.G. nr. 43/1997, cu modificările și completările ulterioare, reglementează cu exactitate situația căilor de acces la drumurile deschise circulației publice, astfel, conform prevederilor art. 52 alin. (1) din Ordonanța susmenționată "Proiectarea, construcția sau amenajarea căilor de acces la drumurile deschise circulației publice se face potrivit legislației în vigoare de către cei interesați, cu acordul prealabil al administratorului drumului public și cu avizul poliției rutiere", iar conform prevederilor art. 53 „(1) Căile de acces realizate în zona drumului deschis circulației publice, fără avizul administratorului drumului sau fără respectarea condițiilor impuse prin autorizația de amplasament și acces, respectiv fără respectarea planului de situație aprobat, precum și căile de neutilizate se vor desființa de către cei care la dețin cu orice titlu, pe cheltuiala acestora, în termenul stabilit de administrator, restabilindu-se continuitatea elementelor geometrice în zona drumului deschis circulației publice. (2) În caz contrar, administratorul drumului este abilitat să procedeze la blocarea accesului la drum, până la . și la desființarea accesului la drum, deținătorul accesului fiind obligat necondiționat la plata cheltuielilor aferente".
Ca atare, contravenienta utilizează o suprafață din zona de siguranță a drumului național prin accesul direct la depozitul cu materiale de construcții și parcarea pe care o are amenajată. Art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 definește noțiunea de zonă de siguranță: "Zonele de siguranță sunt suprafețe de teren situate de o parte și de cealaltă a amprizei drumului, destinate exclusiv semnalizării rutiere, plantației rutiere sau altor scopuri legate de întreținerea și exploatarea drumului, siguranței circulației ori protecției proprietăților situate în vecinătatea drumului. Din zonele de siguranță fac parte și suprafețele de teren destinate asigurării vizibilității în curbe și intersecții, precum și suprafețele ocupate de lucrări de consolidare a terenului drumului și altele asemenea. Limitele zone lor de siguranță a drumurilor, podurilor și viaductelor, în cale curentă și aliniament, sunt prevăzute în anexa nr. 1.". Ampriza, confort art. 15 din același act, este: "suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare, piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole, taluzuri, șanțuri de gardă, ziduri de sprijin și alte lucrări de artă."
Solicită a se observa că art. 46 din O.G. nr. 43/1997 nu face referire doar la panouri publicitare așa cum eronat susține reclamanta ci la orice construcții amplasate în zona drumului public astfel încât "realizarea sau amplasarea în zona drumului public a oricăror construcții, în orice scop, fără a periclita siguranța circulației, este permisă pe baza autorizației de construire și în condițiile existenței acordului prealabil și a autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public emise de administratorul drumului respectiv".
În drept, își întemeiază întâmpinare pe dispozițiile art. 205 - 208 C.pr.civ.
În probațiune, înțelege a se folosi de proba cu înscrisuri.
La întâmpinare au fost atașate: adresa nr. 1523/20 martie 2014 emisă de CNADNR – DRDP Timișoara – Secția de Drumuri Naționale Timișoara; confirmarea de primire a adresei nr. 1523/20 martie 2014.
Conform art. 411 alin. l pct.2 C. pr. civ., solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, dar și proba testimonială solicitată de reclamantă, în cauză fiind audiați martorii C. M. și N. L. - D..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenției ., nr._ încheiat în data de 08.09.2014 s-a aplicat reclamantei o sancțiune constând în 3000 lei amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 61 alin. 1 lit. b din OG nr. 43/1997 - cu modificările ulterioare.
În fapt, agentul constatator a reținut că în perioada februarie – septembrie 2014, pe DN 59 Jebel, la km 25+500, reclamanta are acces rutier, parcare utilaje, materiale de construcții la construcția pe care o deține din DN 59, km 25+500, pe partea stângă, fără a deține acordul administratorului Drumului Național și fără a deține autorizație în acest sens.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În acest sens instanța constată că, deși procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa unui reprezentant al reclamantei și a unui martor, nu sunt încălcate prevederile art. 19 din OG 2/2001, atâta vreme cât, potrivit alin. 3 al aceluiași articol agentul procedural a indicat în procesul verbal motivul pentru care actul sancționator a fost întocmit în lipsa unui martor sau al reprezentantului petentei. Astfel, din cuprinsul procesului verbal rezultă că acesta a fost încheiat în lipsa unui martor întrucât de față sa afla doar agentul constatator.
Față de cele de mai sus, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat în data de 08.09.2014 a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine contestatorului.
Instanța reține totodată că, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. 1 din OG 43/1997, realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții, accesuri, amenajări sau instalații, în orice scop, fără a periclita siguranța circulației, este permisă pe baza autorizației de construire și doar în condițiile existenței acordului prealabil și a autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public emise de administratorul drumului respectiv. Prin ordin al ministrului transporturilor sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local sau județean, se reglementează situațiile în care se emite autorizație de amplasare și/sau de acces în zona drumului public fără acord prealabil, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, în lipsa autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public pentru lucrările prevăzute la alin. (1) administratorul drumului notifică titularului autorizației de construire să desființeze lucrările în termen de 5 zile de la data notificării. În cazul nerespectării acestui termen, administratorul drumului desființează lucrările prevăzute la alin. (1), pe cheltuiala titularului autorizației de construire, în conformitate cu reglementările în vigoare. Prevederile alin. (2) privind desființarea lucrărilor se aplică în mod corespunzător și în cazul nerespectării condițiilor prevăzute în acordul prealabil și/sau în autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public.
Nerespectarea acestor dispoziții constituie contravenția prevăzută și sancționată cu amendă contravențională de la 3000 de lei la 6000 lei de art. 61 alin. 1 lit. b din OG 43/1997.
Atât prin plângerea contravențională, cât și prin probele administrate, reclamanta a încercat să facă dovada că nu are amplasat în fața magazinului nici un panou sau construcție care să pericliteze siguranța circulației.
Astfel, martorii audiați, respectiv N. L. D. și C. M. au declarat că societatea reclamantă nu depozitează materiale de construcții în fața magazinului, la drumul public, întrucât are loc de depozitare în curte. Eventual, dacă se mai întâmplă ca anumite materiale să fie amplasate în fața magazinului, acest fapt se întâmplă doar pentru descărcarea sau încărcarea respectivelor materiale.
Cu toate acestea, instanța apreciază că reclamanta face o confuzie cu privire la elementul material al faptei contravenționale reținute în sarcina sa. În acest sens, se poate observa că ceea ce se reproșează reclamantei nu este faptul că în fața magazinului său sunt amplasate materiale de construcții ci faptul că deține la DN 59 km 25+500 cale de acces la sediul societății, parcare și loc de depozitare materiale de construcții.
Acest fapt rezultă din înștiințarea comunicată de CNADNR – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, în calitate de administrator al drumului, conform art. 21 din OG 43/1997, reclamantei la data de 31.03.2014 (f. 26-26) prin care i se aduce la cunoștință acesteia din urmă că deține acces rutier, parcare și loc de depozitare materiale de construcții la DN 59 km 25+500, fără a deține acordul prealabil și autorizație de construcție, în conformitate cu prevederile OG 43/1997.
Prin aceeași adresă intimata i-a pus în vedere reclamantei să se prezinte la sediul DRDP Timișoara în termen de 15 zile de la comunicare pentru a se informa cu privire la actele pe care trebuie să le îndeplinească pentru a intra în legalitate.
Din planșele fotografice depuse la dosar de însăși reclamanta se confirmă existența căii de acces la sediul societății din DN 59, precum și faptul că acest perimetru este utilizat atât ca și loc de parcare cât și pentru depozitarea materialelor de construcții.
Din această perspectivă declarațiile martorilor audiați în cauză sunt irelevante.
Astfel, deși reclamanta a fost somată de administratorul drumului să întocmească documentația în vederea obținerii autorizației de construire pentru calea de acces, aceasta din urmă nu a făcut dovada vreunui astfel de demers.
În consecință, din probele administrate, instanța reține că starea de fapt consemnată în cuprinsul procesului verbal de contravenție corespunde adevărului, fiind astfel încălcate normele ce reglementează căile de acces la drum,urile naționale, așa cum au fost ele evidențiate în cuprinsul procesului verbal.
În ceea ce privește cererea reclamantei de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertisment, sau diminuarea amenzii aplicate, instanța constată că reclamanta nu a motivat în vreun fel această cerere.
Cu toate acestea, analizând situația de fapt, prin prisma acestei cereri, instanța reține că reclamanta nu a fost sancționată contravențional odată cu constatarea faptei contravenționale ci i s-a dat un termen pentru a intra în legalitate, însă reclamanta a rămas în indiferență. De asemenea, instanța constată că amenda contravențională aplicată reclamantei este situată la limita minimă specială prevăzută de lege.
În consecință, instanța apreciază că în speță nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Față de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de reclamanta . și va menține procesul-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de reclamanta ., cu sediul în localitatea Jebel, nr. 747, jud. T., în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA – DRDP Timișoara, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/08.09.2014 ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 februarie 2015.
Președinte, D. I. H. | ||
Grefier, I. S. |
Red. DIH/I.S. - 09 Martie 2015/4 ex../emis 2 .
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 126/2015. Judecătoria DETA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 193/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
