Plângere contravenţională. Sentința nr. 987/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 987/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 376/220/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
JUDEȚUL T.
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 987
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Completul compus din
Președinte A. P. M.
Grefier F. V.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de reclamantul O. R. O., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 22.01.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat Chitescu R., în reprezentarea reclamantului, martor M. F., lipsește pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la audierea, martorului M. F., declarația acestuia fiind consemnată separat în scris și atașată la dosar.
Instanța văzând că nu s-au solicitat probe noi, nu s-au invocat excepții, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Chitescu R., în reprezentarea reclamantului, solicită, în principal, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal ., nr._ emis în data de 22.01.2015, ca fiind netemeinic și nelegal, exonerarea de la plata amenzii, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ la data de 06.03.2015, reclamantul O. R. O., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., a solicitat, în principal, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal ., nr._ emis în data de 22.01.2015, ca fiind netemeinic și nelegal, exonerarea de la plata amenzii, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că în data de 22.01.2015 a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal ., nr._ emis în data de 22.01.2015 și obligat la plata amenzii în cuantum de 2.000 lei.
A precizat că la aceea dată se afla, împreună cu numitul M. F., pe malul râului Bârzava din localitatea Partoș, adunând lemne (salcie) pentru încălzirea locuințelor.
Lemnele pentru care a fost sancționat erau în cantitate infimă, respectiv 1 (un) m3 de salcie, considerând că fapta nu se încadrează în categoria contravențiilor silvice, mai mult, din punctul său de vedere fapta nu este contravenție deoarece nu sunt îndeplinite elementele constitutive prevăzute de lege, respectiv în ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al contravenției nu s-a materializat, transportul unor lemne nu prezintă elementul material al presupusei contravenții, urmarea imediată a faptei nu s-a realizat, deoarece fapta săvârșită nu a lezat nici o valoare socială care asigură protejarea fondului forestier.
Sub aspectul laturii subiective, s-a menționat că atitudinea psihică a sa față de faptă nu îmbracă forma vinovăției deoarece nu a existat nici un rezultat periculos care să lezeze valorile sociale protejate de Legea nr. 171/2010.
Nefiind întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale, reclamantul a considerat că fapta se află în afara ilicitului contravențional.
Reclamantul a mai menționat faptul că la fața locului a fost chemat un reprezentant al Ocolului Silvic care a constatat cantitatea nesemnificativă a lemnului, proasta calitate, precum și valoarea infimă.
Pentru motivele expuse în plângerea contravențională reclamantul a considerat că fapta nu întrunește elementele constitutive specifice unei contravenții silvice fapt ce situează fapta în afara ilicitului contravențional.
În drept a invocat Legea nr. 171/2010 și art. 21 și art. 31 din OUG nr. 2/2001.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri și testimonială cu martori.
În susținerea plângerii contravenționale au fost atașate împuternicire avocațială, procesul-verbal ., nr._ emis în data de 22.01.2015.
La data de 19.03.2015 reclamantul a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Pârâtului i-au fost comunicate atât plângerea contravențională cât și înscrisurile atașate acesteia.
La data de 03.04.2015 Postul de Poliție Banloc a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal ., nr._ emis în data de 22.01.2015.
La data de 10.04.2015 pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea valabilității actului de sancționare.
În motivare pârâtul a apreciat că motivele învederate de către reclamant sunt neîntemeiate, acesta făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității, iar referitor la condițiile de fond a considerat că acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii aplicate.
Față de motivele acțiunii pârâtul a susținut că abaterea săvârșită de reclamant a fost constatată la fața locului personal de agentul de poliție legal abilitat în acest sens cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic potrivit art. 109 din 195/2002, acesta percepând în timp real abaterea săvârșită, prin propriile simțuri (ex propriis sensibus).
Pârâtul a menționat faptul că din analiza procesului-verbal ., nr._ emis în data de 03.02.2015, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 aliniat (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Pornind de la aceste premise se poate lesne observa faptul că legislația conferă putere actelor întocmite de către un agent aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate, a mai menționat pârâtul.
Procesul-verbal de contravenție fiind un act întocmit de un agent în exercițiul funcțiunii, pârâtul a solicitat recunoașterea valorii probatorii a acestui înscris care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma ,,ad validitatem" cu respectarea condițiilor de forma și fond în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Conform art. 315 aliniat 2 Cod procedură civilă se opune la audierea ca martori a persoanelor care sunt rude cu reclamantul sau au interes în cauză și totodată se opune administrării în cauză a probelor cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 223 aliniat 3 coroborat cu art. 411 aliniat 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea și în lipsă.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martori.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 22.01.2015, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei și confiscarea materialului lemnos, conform art.19alin.1 lit. b din Legea 171/2010.
În sarcina petentului s-a reținut că în data de 22.01.2015, la ora 16 în localitatea Banloc a fost depistat în timp ce transporta cu căruța personală o cantitate de 1,03 mc lemne de foc specia salcâm, fără a avea asupra sa avizul de însoțire a materialului lemnos.
Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului și al martorului M. F. care au refuzat să-l semneze, aspect confirmat de către martorul audiat în fața instanței proclipsa petentului, aspect menționat de agentul constatator.
Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat, în termen legal, prezenta plângere.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că în procesul verbal de contravenție sunt consemnate datele prevăzute de art 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia iar actul sancționator este semnat de către agentul constatator. De asemenea, instanța reține că agentul constatator a indicat în procesul verbal actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, respectiv Legea nr. 171/2010 . Va mai reține că agentul constatator este agent de poliție din cadrul postului de Poliție Banloc care conform dispozițiilor art.24 alin.1 lit.d) din Legea nr.171/2010 are obligația și dreptul să efectueze controlul, să constate contravenția silvică prev. de art.19 alin.1 lit.d) din legea nr. 171/2010 și să aplice sancțiunile prevăzute pentru fapta reținută.
De asemenea, instanța reține că pentru fapta contravențională prev. de art.19 alin.1 lit.d) din legea nr. 171/2010 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2000 lei, sancțiunea aplicată încadrându-se în limitele prevăzute de lege.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, raportat la fapta contravențională reținută în sarcina petentului, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind proveniența, circulația, comercializarea materialelor lemnoase reprezintă fapte contravenționale și nu penale. Deasemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 2000 lei și confiscarea materialului lemnose. Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea fondului forestier și a vegetației forestiere. Totodată nerespectarea regulilor privind proveniența, circulația, comercializarea materialelor lemnoase poate genera o stare de pericol pentru integritatea fondului forestier și a permanenței pădurii, cât și consecințe deosebit de grave.
Având în vedere Hotărârea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronunțată în caza Jussila împotriva Finlandei, unde Curtea Europeană analizează propria jurisprudență în materie, evidențiind existența unor acuzații penale, cu grad de severitate diferit, făcând distincție între infracțiunile prevăzute de dreptul penal și restul faptelor penale, altele decât infracțiunile, situație în care garanțiile procesual penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în aceeași măsură faptelor penale altele decât infracțiunile, astfel că, prin raportare la sancțiunea aplicată petentului și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului nu reprezintă o acuzație în materie penală ,dar există consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.
Din această perspectivă, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convenția Europeană.
Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine în condițiile art.249 C.p.civ. contestatorului.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 19 lit. b din Legea 171/2010, constituie contravenție și se sancționează cu amenda cuprinsă între 2000 de lei și 5000 de lei precum și confiscarea materialelor lemnoase transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.
Din cuprinsul procesului verbal precum și din declarația martorului M. F. care confirmă susținerile petentului rezultă că petentul a transportat lemn fără a avea documente de însoțire sau de proveniență, lemnul fiind tăiat din copacii de pe malui râului Bârzava.
Analizând textul art. 19 alin. 1 lit. b din Legea 171/2010, instanța reține că elementul material al faptei contravenționale îl constituie acțiunea de transport de masă lemnoasă, fără ca transportatorul să aibă asupra sa, adică în timp ce desfășura acțiunea de transport, avizul de însoțire sau alte documente cerute de lege.
Petentul la momentul depistării sale în trafic, pe raza localității Banloc a transportat material lemnos, aspect necontestat de către contravenient . Petentul nu a putut prezenta documentele de proveniență ale materialului lemnos, în schimb a arătat că acest material lemnos pe care l-a transportat, l-a adunat de pe malul râului Bârzava.
Astfel, prin Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund - H.G. nr. 996/2008,la art.1 se arată că proveniența materialelor lemnoase, presupune localizarea sursei de unde au fost obținute materialele lemnoase. În același act normativ se mai arată că documentul de proveniență este documentul care certifică localizarea sursei de unde au fost obținute materialele lemnoase; iar circulația materialelor lemnoase desemnează acțiunea de transport al materialelor lemnoase de la locul de unde au fost recoltate, obținute sau depozitate la un alt loc, folosindu-se în acest scop orice mijloc de transport, și/sau transmiterea proprietății asupra materialelor lemnoase în orice mod; Avizul de însoțire este documentul care însoțește materialul lemnos, cu scopul de a atesta proveniența legală a acestora, pe perioada transportului și/sau pe perioada depozitării. Astfel că, chiar în situația în care lemnele au fost tăiate din sălciile aflate pe malul râului Bârzava, petentul trebuia să aibă aprobare în acest sens de la Ocolul Silvic .
În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal, instanța apreciază în măsura în care fapta contravențională reținuta în sarcina petentului a fost constatata personal de către agentul constatator acesta beneficiază de o prezumție relativă de adevăr, făcând dovada asupra stării de fapt reținute, până la proba contrarie.
În stabilirea aplicabilității art. 6 din CEDO în cadrul procedurii contravenționale, instanța are în vedere jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, definind în mod autonom noțiunea de acuzație în materie penala, în raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea în dreptul intern, natura faptei si natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate, a statuat ca scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului, în sensul ca noțiunea de "acuzație în materie penala" include si domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceeași garanții procesuale celor învinuiți de savârșirea unei contravenții ca si celor învinuiți de savârsirea unei infractiuni (Sporrong si Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputand lipsi dintre acestea prezumtia de nevinovatie instituita prin art. 6.2 din Conventie (A. contra Romaniei, 4.10.2007)
Totodata, instanta are în vedere si Hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Neata contra României din data de 18.11.2008 în care Curtea a reamintit ca în materie penala, problema administrării probelor trebuie privita prin prisma paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzarii, dubiul profitând persoanei acuzate. În plus, acuzării ii revine sarcina sa ii prezinte persoanei în discuție capetele de acuzare care i se imputa în scopul de a-i acorda acesteia ocazia sa îsi pregatească si sa își prezinte apărarea în consecința precum si de a oferi probe suficiente pentru a-si fundamenta o declarație de vinovăție. Totodată, Curtea a mai reamintit ca, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de proba administrate în fata lor si de a se pronunță asupra pertinentei acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării. Deși Conventia garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intra în sfera de competenta a dreptului intern. Curtea a reamintit ca sarcina sa consta în aceea de a cerceta daca procedura litigioasa privita în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.
Față de jurisprudența Curții de contencios European, instanța apreciază ca sancțiunile contravenționale aplicate în baza prevederilor Legi nr. 171/2010 au adresabilitate generala, au caracter represiv si punitive.
În raport de motivele expuse mai sus, instanța concluzionează ca prezumția relativa de adevăr de care beneficiază constatările personale ale agentului de politie nu este de natura a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al petentului, sub aspectul prezumției de nevinovăție, aplicabil si în cadrul procedurii contravenționale, deoarece prezumțiile ca probe indirecte, nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotarârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a retinut ca prezumțiile sunt permise de Conventie dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile tinând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apararii (paragr. 28). Astfel, din raportul întocmit la data de 02.03.2009 rezulta ca la data de 20.01.2009 agentul constatator a constata personal ca petentul a transportat material lemnos fara documente legale de proveniență.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al contraventiei s-a materializat prin actiunea petentului de a transporta material lemnos, fara documente legale de proveniență.
Urmarea imediata a faptei săvârșite de către petent, consta în lezarea valorii sociale care asigura protejarea fondului forestier.
Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de petent si urmarea imediata, rezulta, ex re, din înseși săvârșirea acțiunii incriminate.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a petentului fata de fapta si urmarile acesteia îmbraca forma vinovatiei în modalitatea intentiei indirecte deoarece a prevazut rezultatul faptei sale si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
F. de cele expuse, instanta apreciaza ca sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contraventionale prevazuta si sanctionata de art. 19alin.1 lit b din Legea nr. 171/2010, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a petentului.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța retine ca prin procesul-verbal petentul a fost sancționat contraventional cu amenda în cuantum de 2000 lei.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 lin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede ca sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
În concret, instanța apreciază ca fapta comisa de petent prezintă un grad de pericol social relativ scăzut avându-se în vedere circumstanțele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de săvârșire, transportul de material lemnos fără documente legale de proveniență, cantitatea de material lemnos de 1,03 mc, valoarea redusă a materialului lemnos ( 115 lei) ,împrejurările în care a fost comisa, de urmarea produsa si anume lezarea valorii sociale care asigura protejarea fondului forestier, precum si atitudinea sinceră a petentului care nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Astfel, instanța apreciază ca împrejurările în care a fost comisa imprima faptei un pericol social relativ scăzut, iar sancțiunea aplicata de agentul constatator nu este individualizata în mod corect nefiind proporțională cu gravitatea faptei, fiind prea severă.
În consecință, constatând legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 si al art. 7, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite în parte plângerea formulata de petent si va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei cu sancțiunea avertismentului, restul mențiunilor din procesul verbal contestat rămân neschimbate.
În temeiul art. 453 Cod procedura civila si al principiului disponibilității, instanța va luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de O. R. O. având CNP_, cu domiciliul procedural ales în D., ., județul T. la cabinet de Avocat Chitescu R., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T. cu sediul în Timișoara, .. 46, județul T., pentru anularea procesului-verbal ., nr._ emis în data de 22.01.2015.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 lei aplicată prin procesului-verbal ., nr._ emis în data de 22.01.2015 cu sancțiunea avertisment.
Restul mențiunilor din procesul verbal de contravenție contestat rămân neschimbate.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D..
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 iunie 2015.
Președinte pt. Grefier
A. P. M. F. V. ( în C:O)
Semnează grefier șef A. I.
Redactat APM 30.06.2015.
Tehnoredactat FV 30.06.2015
4 exemplare / 2 exemplare comunicate părților.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1015/2015.... | Uzucapiune. Sentința nr. 914/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
