Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 639/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 639/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 129/220/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
Dosar nr._
Operator 5271
JUDECĂTORIA D.
SENTINȚA CIVILĂ Nr.639
Ședința publică de la 27 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. C.-I.
Grefier: G. R.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul N. A. V. în contradictoriu cu pârâta A. G. A., având ca obiect modificare măsuri privind minorul (exercitarea autorității părintești și stabilire locuință).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă minorii N. Darius A. și N. L. F., lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la ascultarea minorilor, în Camera de consiliu, în condițiile art.264 Cod civilă, declarațiile acestora, fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Văzând că nu sunt alte probe de administrat, instanța constată închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare asupra fondului.
INSTANȚA,
Deliberând constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 28 ianuarie 2015 reclamantul N. A. V. a chemat în judecată pe pârâta A. G. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să modifice măsurile privind reglementarea juridică a minorilor N. A. Darius, născut la data de 8.01.1998 și N. F. L., născut la data de 7.04.2001 respectiv să se stabilească locuința minorilor la tată și autoritatea părintească să fie exercitată în comun. Nu solicită obligarea pârâtei la plata contribuției de întreținere pe seama minorilor.
În fapt, arată că prin sentința civilă nr.716/14.12.2005 pronunțată de Judecătoria D. s-a desfăcut căsătoria dintre ei iar minorii au fost încredințați spre creștere și educare mamei cu obligarea sa la pensie de întreținere în beneficiul acestora.
Susține că el și-a îndeplinit obligațiile legale însă în prezent minorii locuiesc împreună cu el și frecventează cursurile școlare în D. din anul 2009 respectiv din 2012.
Arată că ambii sunt de acord că este în beneficiul minorilor ca locuința să le fie stabilită la domiciliul său în D. întrucât Toagerul este un . oportunități pentru educare, învățătură și ocuparea timpului liber.
Pârâta a depus întâmpinare (f.15) prin care arată că a ajuns la o înțelegere cu reclamantul cu privire la exercitarea autorității părintești în comun și stabilirea locuinței minorilor la tată în orașul D..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 23 august 1997, căsătoria fiind înregistrată sub nr.8 în registrul stării civile al Primăriei Giera, județul T..
Din căsătorie au rezultat minorii N. Darius A. născut la data de 8.01.1998 și N. L. F., născut la data de 7.04.2001. (f.9, 10)
Prin sentința civilă nr.716/14.12.2005 pronunțată de Judecătoria D. definitivă la data de 13.02.2006 prin neapelare s-a desfăcut căsătoria dintre soți, minorii au fost încredințați spre creștere și educare mamei iar tatăl a fost obligat la plata unei contribuții de întreținere în beneficiul acestora în cuantum de 100 lei lunar, respectiv câte 500 lei pentru fiecare minor, începând de la data de 3 octombrie 2005 și până la majoratul beneficiarilor sau noi dispoziții.
Până în anul 2009, respectiv 2012 minorii au locuit împreună cu mama în . au locuit cu tatăl și cu bunicii paterni în orașul D. în prezent fiind elevi în clasa a VII-a și respectiv a XI-a la Școala generală din D. și Liceul Teoretic din acest oraș.
Din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei Giera județul T. (f.23) la domiciliul pârâtei din satul Toager rezultă că aceasta locuiește în casa bunicilor într-un imobil compus din trei camere, bucătărie, hol și baie. Locuința este curată și îngrijită.
Cei doi minori locuiesc în cursul săptămânii la bunicii paterni în D. iar vinerea se întorc la Toager la mama lor iar apoi revin duminica seara la bunici.
Pârâta este angajată, lucrează în schimburi și face naveta la locul de muncă în localitatea Parța.
Din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria orașului D. județul T. (f.34-35) la domiciliul reclamantului din orașul D. rezultă că acesta locuiește împreună cu părinți și cu cei doi minori într-un imobil, proprietatea părinților, compus din patru camere, living, bucătărie, hol, baie și cămară. Locuința este mobilată modern și întreținută curat.
B. paternă a arătat că în lipsa tatălui ea împreună cu soțul se ocupă de minori, că aceștia păstrează legătura cu mama mergând la sfârșit de săptămână și în vacanțe la aceasta, în localitatea Toager. Mai mult mama vine în vizită la minori la D..
Reclamantul efectuează activități de prestări servicii în Germania de unde revine în țară săptămânal.
La termenul de azi, în condițiile art.264 Cod civil, au fost ascultați minorii (f.39, 40) care au solicitat să le fie stabilită locuința la tată deoarece de trei și respectiv cinci ani sunt la școală în D. și de atunci locuiesc efectiv cu tatăl și cu bunicii paterni iar la mama merg la sfârșit de săptămână. Minorii arată că ambii părinți contribuie la creșterea și educarea lor și iau împreună decizii cu privire la viitorul lor.
Din analiza stării de fapt expuse pe baza probelor administrate instanța reține că prezenta acțiune este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Părțile au divorțat sub imperiul Codului familiei în care se prevedea că în situația desfacerii căsătoriei copiii se încredințează unuia dintre părinți care va exercita drepturile și obligațiile față de aceștia iar celălalt părinte păstrează dreptul de a avea legături personale cu minorul. Aceste dispoziții erau prevăzute la art.42 și următoarele din Codul familiei.
Așa fiind, prin sentința civilă nr.716/2005 a Judecătoriei D. minorii au fost încredințați mamei .
Codul familiei a fost abrogat prin Codul civil intrat în vigoare la 1 octombrie 2011 iar în noua reglementare în locul instituției încredințării a fost introdusă o instituție nouă complexă, respectiv, cea a exercitării autorității părintești și stabilirea locuinței minorului.
Astfel art.483 alin.1 Cod civil, arată că autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. La aliniatul 2, același text dispune că părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Iar la aliniatul 3 se mai arată că ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
Art.484 Cod civil, arată că autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu, adică până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Conform dispozițiilor din art.397 Cod civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. În continuare art.398 din Noul Cod Civil, arată în ce condiții instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți adică ”dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului”.
În paralel, Legea nr.272/2004 cu modificările ulterioare reglementează la art.36 modul în care se exercită autoritatea părintească de către părinți arătând la aliniatul 7 care sunt motivele pentru care instanța poate decide ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte.
În raport de cele expuse, văzând că reclamantul a solicitat exercitarea autorității părintești în comun și stabilirea locuinței minorilor la el, că pârâta, prin întâmpinare a fost de acord cu solicitarea acestuia, că tatăl le poate oferi minorilor condiții bune de creștere și educare, având în vedere și vârsta minorilor de 14 și 18 ani, de atașamentul față de tată care s-a ocupat de ei încă din anul 2009 și respectiv din 2012, precum și opțiunea minorilor și pe de altă parte nu au fost identificate motive temeinice pentru care autoritatea părintească a vreunui părinte să fie restrânsă, în temeiul art.397, art.403 și 483 cod civil va dispune ca autoritatea părintească față de cei doi minori să fie exercitată de ambii părinți.
Relativ la soluționarea capătului de cerere privind stabilirea locuinței minorilor instanța a avut în vedere că ambii părinți beneficiază de condiții optime de creștere și educare a minorilor și apreciază că interesul superior al copiilor este de a fi crescuți și educați în continuare de tată la locuința acestuia din D. unde copiii frecventează cursurile Școlii Generale și respectiv ale Liceului din D..
Față de cele expuse mai sus relativ la condițiile locative ale reclamantului ținând seama și de interesul superior al minorilor, în baza art.403 Cod civil, instanța va stabili locuința acestora la tată, respectiv la reclamant, pârâta fiind de acord și cu acest aspect.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
In numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul N. A. V. (cu domiciliul în D., ..7, județul T., CNP_) în contradictoriu cu pârâta A. G. A. (cu domiciliul în ., județul T., CNP_), cu obiect modificare măsuri privind minorii, sens în care:
Dispune ca autoritatea părintească față de minorii N. DARIUS A., născut la data de 8 ianuarie 1998 și N. L. F., născut la data de 7 aprilie 2001 să fie exercitată de ambii părinți.
Stabilește locuința minorilor la tatăl reclamant.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2015.
Președinte,
L. C.-I.
Grefier,
G. R.
Red:L.C.I./08.05.2015
Tehnored:G.R./ „
4 ex./emis 2 .>
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 1285/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1135/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
