Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 233/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 233/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 15025/325/2013
ROMÂNIA
Operator 5271
JUDECATORIA D.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.233
Ședința publică de la 23 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.-I.
Grefier G. R.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta B. E. A. în contradictoriu cu pârâtul O. N. G. cu obiect măsuri privind minora.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește reclamanta, avocata acesteia F. Iulișca și pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, văzând că nu sunt alte probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare asupra fondului.
INSTANȚA,
Deliberând constată că:
Cu adresa nr._ Judecătoria Timișoara a declinat competența teritorială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta B. E. A. în contradictoriu cu pârâtul O. N. G., având ca obiect stabilirea exercitării autorității părintești, a locuinței minorului, a pensiei de întreținere și obligația de a face, în favoarea acestei instanțe.
La Judecătoria D. această dosarul a fost înregistrat sub același număr la data de 13.09.2013.
Prin cerere (f.2-6 dosar Judecătoria Timișoara) reclamanta Bakoș E. A. l-a chemat în judecată pe pârâtul O. N. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ca autoritatea părintească cu privire la minora B. Eleodora A., născută la data de 17.02.1997, să fie exercitată exclusiv de către ea, locuința minorei să fie stabilită la ea, obligarea pârâtului la plata contribuției de întreținere pe seama minorei, începând cu data introducerii acțiunii, în cuantum de 1/4 din câștigul său din muncă.
Solicită obligarea pârâtului la a-și da acordul în vederea obținerii unui pașaport individual pentru minoră, și să-și dea acordul în scris, ca aceasta să plece însoțită de ea oriunde în străinătate și în orice perioadă, cu informarea Autorității Tutelare și a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, arată că prin sentința civilă nr.1044/09.12.1997, Judecătoria D. a constatat că pârâtul este tatăl minorei B. Eleodora A. iar prin sentința civilă nr.436/17.06.2002, pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreținere pe seama minorei, în cuantum de 400.000 lei vechi, de la data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei sau noi dispoziții.
Menționează că pârâtul nu dorește exercitarea autorității părintești în comun și îi spune, de fiecare dată, să-l decadă din drepturile părintești, întrucât el nu și-a dorit acest copil și, ca urmare, nu va achita pensia de întreținere pentru minoră niciodată și nici nu va face vreun demers în cazul în care minora va avea nevoie de consimțământul lui.
Precizează că s-a ocupat singură de creșterea și educarea minorei, fără a avea vreun sprijin din partea pârâtului, iar minora are rezultate foarte bune la învățătură.
Pârâtul refuză în mod categoric să dea o procură notarială pentru a i se elibera minorei un pașaport, motivând că nu îl interesează soarta minorei și pentru el este un deranj prea mare ca să meargă la notar.
Consideră că datorită atitudinii pârâtului minora este prejudiciată întrucât nu poate să meargă în Germania cu trupa de dansuri.
Arată că ea oferă minorei condiții bune, afecțiune, siguranță emoțională și psihică, ceea ce justifică interesul suprem al minorilor de a crește alături de mamă, în acord cu dezvoltarea armonioasă a personalității ca viitor adult și pentru ca aceștia să aibă un psihic echilibrat, și să nu fie lezate securitatea și nevoia de stabilitate a copilului, acestea fiind argumente suficiente și solide pentru a se stabili locuința minorei la mamă.
Primul principiu al ocrotirii părintești este acela că părinții trebuie să își exercite drepturile și îndatoririle părintești numai în interesul copilului, nu în interesul său propriu, iar la aprecierea intereselor copiilor, trebuie să se țină cont de întregul complex de împrejurări privind vârsta și sexul copiilor, de posibilitățile materiale și moralitatea părinților, de existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea și educarea minorului.
Arată că prin convenția O. cu privire la drepturile copilului ratificată de România prin Legea nr.18/2990 s-a stabilit cu caracter de principiu prevalenta interesului superior al copilului în luarea tuturor deciziilor care-l privesc pe acesta (art.3 pct.1 din Convenție).
Învederează că odată cu apariția Legii nr.272/2004 care preia toate principiile moderne de protecție a drepturilor copilului, adoptate prin Convenția O., instanțele au trebuit să-și schimbe atitudinea tradițională privind modalitatea de încredințare a minorului, să respecte dreptul copilului separat de cei doi părinți sau de unul din ei, și să țină seama de opinia copilului dacă are vârsta de 10 ani, și chiar dacă nu a împlinit această vârstă (art.12 pct.1 și 2 din Convenția O. preluate de Legea nr.272/2004, art.6 lit.”h” și art.24)
Menționează că domiciliul minorului care nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.
În fine, arată că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere cu rea-credință, întrucât acesta este foarte sănătos și apt de muncă, neexistând o justificare reală în ceea ce privește neîndeplinirea obligației care o are ca părinte. Pârâtul de fiecare dată când îl contactează telefonic, acesta are o atitudine agresivă, îi adresează cuvinte injurioase, spunând că el nu va plăti niciodată pensia de întreținere pentru minoră, deoarece nu îl interesează soarta acesteia.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.398al.1, art.400 al.2, art.402 Cod civil.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, fiind citat la reședința din Scoția.
Verificând actele și lucrările dosarului se rețin în fapt următoarele:
Din relația părților a rezultat minora B. Eleodora A., născută la data de 17.02.1997, care de la naștere se află în întreținerea reclamantei și nu păstrează legătura cu tatăl. (f.13 dosar Judecătoria Timișoara)
Din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul primăriei Municipiului Timișoara (f.10 dosar Judecătoria D.) la domiciliul reclamantei rezultă că aceasta locuiește împreună cu minora, în chirie, într-un apartament compus din trei camere și dependințe, complet mobilat și curat întreținut.
Minora a fost audiată în camera de consiliu la data de 13 ianuarie 2014 (f.26 prezentul dosar) și și-a exprimat opțiunea de a-i fi stabilită locuința la mamă și autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către mamă.
Susține că tatăl nu se interesează de ea, refuză orice legătură și această atitudine îi afectează activitatea pentru că activează la un ansambluri de dansuri și nu se poate deplasa în străinătate fără acordul acestuia.
La data de 17 februarie 2014 Bakoș Eleodora A. a devenit majoră împlinind vârsta de 18 ani.
Potrivit art.37 cod civil „capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte civile”. Art.38 Cod civil reglementează începutul capacității de exercițiu și stipulează că această capacitate începe la data când persoana devine majoră arătând în aliniatul următor că o persoană devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani.
Pe de altă parte art.484 Cod civil stipulează că autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu. În același sens la art.496 alin. 1 se prevede că locuiește la părinții săi copilul minor.
În fine, art.499 prevede că „tatăl și mama sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”.
În raport de cele expuse, având în vedere că în prezent Bakoș Eleodora A. este o persoană majoră cu capacitate deplină de exercițiu, având aptitudinea de a încheia acte civile juridice în nume propriu și astfel nu se mai impune nici luarea măsurilor care privesc doar copilul minor respectiv stabilirea autorității părintești, a locuinței și a pensiei de întreținere prezenta cerere se va respinge ca rămasă fără obiect.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de reclamanta B. E. A. (cu domiciliul în Timișoara, ., ., județul T., CNP_) în contradictoriu cu pârâtul O. N. G. (cu ultimul domiciliu cunoscut în satul Ghilad, nr.290, județul T. și cu reședința în Glasgow, 33 Skirving Street, Flat 011 G413AB, cod poștal_, Marea Britanie, CNP_) cu obiect măsuri privind minora.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2015.
Președinte,
L. C.-I.
Grefier,
G. R.
Red:L.CI./5.03.2015
Tehnored:G.R./ „
4 ex./emis 2 .>
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 1079/2015. Judecătoria DETA | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 1285/2015.... → |
|---|
