Acţiune în constatare. Sentința nr. 3875/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3875/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 9759/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., .. 35
Tel:0254_/ Fax: 0254_ /e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._ /2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3875/2013
Ședința publică din: 24.09.2013
Instanța constituită din:
P.: A. E. B.
GREFIER: G. O.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile formulată de reclamantele P. N. D. și S. M. N. în contradictoriu cu pârâta D. M., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, conform prevederilor art. 146 Cod pr.civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17.09.2013, și în continuare având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 (1) C.proc.civ., a amânat pronunțarea cauzei la data de 24.09.2013.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 22.10.2012, reclamantele P. N. D. și S. M. N. au solicitat în contradictoriu cu pârâta D. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța (1) să se constate că depozitele bancare constituite de către defunctul N. N., tatăl părților, până la data de 13.03.2011 la BCR fac parte din masa succesorală a acestuia; (2) să se constate că părțile, în calitate de moștenitoare ale defunctului au dreptul fiecare la o cotă de 1/3 din cuantumul cumulat la depozitelor deținute de defunct; (3) să se constate că după deces, pârâta a ridicat și a folosit exclusiv în nume propriu sumele deținute de defunct la BCR și (4) să fie obligată pârâta la plata sumei de 1/3 din cuantumul total al depozitelor către fiecare dintre cele două reclamante, sumă actualizată cu rata inflației.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantele au arătat că în baza Certificatului de moștenitor nr. 30/28.04.2011 și a suplimentării acestuia cu certificatul suplimentar nr. 45/11.07.2011, s-a constatat că părțile au calitatea de moștenitoare ale defunctului N. N., în calitate fiice, fiind individualizate bunurile imobile și mobile pe baza documentelor deținute de defunct și care au fost prezentate BNP H. I.. Reclamantele arată că în certificatul suplimentar au fost incluse și sumele de bani deținute de defunct la CEC Bank SA și Reiffeisen Bank SA, dar până la data dezbaterii succesiunii nu au fost oferite relațiile solicitate Băncii Comerciale Române. Arată că, neoficial, au fost informate că la data de 14.03.2011, la o zi după decesul tatălui lor, conturile deținute de acesta au fost lichidate și închise de către pârâtă în baza unei împuterniciri de efectuare a operațiunilor pe cont în timpul vieții titularului, fără să anunțe unitatea bancară despre deces. Arată că în acest mod, pârâta a reușit să ridice sumele deținute de către defunct fără a le declara la dezbaterea succesiunii ca făcând parte din masa succesorală.
În probațiune au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a interogatoriului pârâtei.
În drept au invocat dispozițiile art. 975, art. 1119și ale 1131 raportat la art. 1635-1649 C.civ.
Au atașat în copie, cererii de chemare în judecată, certificatul de moștenitor nr. 30/28.04.2011 emis de BNP H. I., certificatul de moștenitor suplimentar nr. 45/11.07.2011, certificatul de deces, convenție de depozit la termen nr. 1/03.02.2010, ordin de încasare din 19.01.2009, convenție de depozit la termen nr. 1/21.01.2009, ordin de încasare din data de 03.02.2010; stare financiară client la data de 28.01.2011, ordin de încasare numerar din 29.01.2008,convenție de cont de economii în lei nr. 1/29.01.2008 și ordin de încasare din data de 23.11.2009.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii principale ca neîntemeiată arătând că defunctul, în timpul vieții sale, i-a donat suma ce a făcut obiectul depozitului constituit la BCR, acesta fiind și motivul pentru care a fost împuternicită să ridice suma depusă sau să lichideze contul. Arată că nu a ridicat suma de bani mai înainte de data de 12.03.2011 întrucât nu a avut nevoie de acei bani și consideră că suma i se cuvine în totalitate ca urmare a donației.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională, pe care pe parcursul judecății a precizat-o la termenul de judecată din data de 23.04.2013 și 28.05.2013, solicitând a se constata că din masa succesorală fac parte și următoarele bunuri mobile: suma de 20.000 lei, ce se afla la domiciliul defunctului la data decesului și pa care reclamantele și-au însușit-o; o vacă gestantă și o capră, toate în valoare de 3200 lei și 12 găini în valoare de 360 lei. Totodată, a solicitat a se constata că asupra acestor bunuri părțile au fiecare o cotă de moștenire de 1/3 în calitate de fiice,urmând a se dispune partajarea acestora prin formare și atribuire de loturi egale, iar în caz contrar prin obligare la sultă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reconvenționale, pârâta a arătat că înainte de deces, defunctul a încasat de la Societatea D. Gold un avans de 7500 lei pentru vânzarea unui teren, contractul de vânzare cumpărare fiind încheiat ulterior de către părți, în calitate de moștenitoare, fiecare încasând partea cuvenită din diferența de preț. Pârâta susține că defunctul lor tată a avut și alți bani economisiți, respectiv din pensie, câte 1300 lei lunar. Totodată, pârâta a susținut că la data decesului în casa defunctului existau aproximativ_ lei, sumă ce a fost însușită de reclamante. Arată că între părți a intervenit o înțelegere în privința administrării împreună a averii părintești, însă, reclamantele nu i-au mai permis accesul în gospodăria defunctului nici chiar la parastasul de 6 săptămâni, aflând ulterior că au vândut vaca cu 3000 lei.
În drept a invocat dispozițiile art. 987 C.civ.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială.
Reclamantele au formulat întâmpinare cu privire la cererea reconvențională și au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată susținând că pârâta invocă cu rea credință o prezumată donație care nu corespunde adevărului, arătând faptul că pârâta cunoștea că nu avea dreptul de a efectua operațiuni în momentul în care titularul contului decedase. Reclamantele mai arată că la două zile anterior decesului, în casa acestuia se afla suma de 2600 lei, din care pârâta, inițial și-a însușit suma de 1000 lei, izbucnind o ceartă între aceasta și fiul său, iar ulterior i-a luat și pe cei 1600 lei rămași, bani ce au fost cheltuiți, în urma scandalului, pentru înmormântare. Reclamantele recunosc faptul că au înstrăinat o vacă și o capră pentru suma de 3200 lei, banii fiind împărțiți între cele două reclamante în mod egal; despre această împrejurare pârâta ar fi avut cunoștință, întrucât și aceasta a ridicat de la Oficiul poștal Certej suma de aproximativ 1640 lei reprezentând ultima pensie a defunctului. Reclamantele susțin că suma de 3200 lei a fost folosită parțial pentru plata facturii de energie electrică și pentru parastasul de 6 săptămâni, la care pârâta nu a participat în privința cheltuielilor.
La termenul de judecată din data de 16.04.2013, și ulterior la data de 28.05.2013, reclamantele și-au precizat cererea de chemare în judecată solicitând a se mai constata că din masa succesorală fac parte și următoarele bunuri: - o căldare de făcut magiun de aramă de 120 l în valoare de 2500 lei; - două damigene de sticlă în valoare de 100 lei fiecare; - o moară manuală de sfărâmat porumb în valoare de 100 lei; - 1 butoi albastru de 220 l în valoare de 80 lei; - un aparat de măsurat tensiunea în valoare de 150 lei; - 1 butelie de aragaz în valoare de 150 lei. În privința acestor bunuri, reclamantele arată că ele au fost însușite de către pârâtă, fiind luate din casa părintească.
În cauză s-a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia, la solicitarea instanței, Banca Comercială Română a comunicat soldul contului existent la data decesului (f. 40), iar părțile au depus facturi fiscale și chitanțe de plată a energiei electrice (f. 67-76), contract de vânzare cumpărare (f.101-103), chitanțe și bonuri fiscale (f. 107-109); s-a administrat interogatoriul părților (f. 63-66), și a fost administrată proba testimonială, fiind audiați martorii V. N. (f. 94-95), R. N. (f. 99-100).
Analizând acțiunea civilă de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
Potrivit certificatului de deces depus la dosar (f. 7), numitul N. N. a decedat la data de 12.03.2011, succesiunea acestuia fiind dezbătută pe cale notarială. În acest sens, la data de 28.04.2011, BNP H. I. a eliberat certificatul de moștenitor nr. 30 prin care s-a reținut că părțile din prezenta cauză au calitate de moștenitori, în calitate de fiice ale defunctului, fiecare cu o cotă de 1/3 din masa succesorală (f. 4).
În privința componenței acesteia, atât în certificatul de moștenitor, cât și în Certificatul de moștenitor suplimentar nr. 45/11.07.2011 eliberat de același birou notarial, au fost enumerate bunurile mobile și imobile identificate ca făcând parte din masa succesorală, fără a fi cuprinse și bunurile mobile pretinse de moștenitori în prezentul dosar, atât prin cererea principală, cât și prin cererea reconvențională.
Potrivit art.91 din legea nr.71/2011 „Moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii.”
Cum data decesului (12.03.2011) este anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil, rezultă că sunt incidente dispozițiile art. 651 și urm. cod civil de la 1864, potrivit cărora „succesiunile se deschid prin moarte”, data deschiderii succesiunii este clipa morții lui de cujus dovedită cu certificatul de deces.
Ca urmare a deschiderii succesiunii operează transmisiunea succesorală, respectiv patrimoniul ce a aparținut defunctului, în momentul deschiderii succesiunii, atât în ceea ce privește activul patrimonial cât și pasivul, fiind recunoscută moștenitorilor posibilitatea de a solicita pe cale notarială (art.86 al. 2 din Legea nr. 36/1995), sau judecătorească (art. 6737 C.pro.civ.), completarea masei succesorale cu bunurile omise la momentul dezbaterii succesiunii și emiterii certificatului de moștenitor.
Verificând pretențiile părților, instanța constată că se solicită includerea în masa succesorală a următoarelor bunuri:
- suma de_ lei aflată în depozit bancar la Banca Comercială Română;
- o căldare de făcut magiun de aramă de 120 l în valoare de 2500 lei;
- două damigene de sticlă în valoare de 100 lei fiecare;
- o moară manuală de sfărâmat porumb în valoare de 100 lei;
- 1 butoi albastru de 220 l în valoare de 80 lei;
- un aparat de măsurat tensiunea în valoare de 150 lei;
- 1 butelie de aragaz în valoare de 150 lei;
- suma de_ lei ce s-ar fi aflat în casa defunctului la data decesului;
- o vacă gestantă și o capră, toate în valoare de 3200 lei;
- 12 găini în valoare de 360 lei.
În baza probelor administrate în cauză, instanța apreciază că din masa succesorală fac parte următoarele bunuri:
a) suma de_ lei aflată în depozit bancar la Banca Comercială Română.
În adoptarea soluției instanța are în vedere faptul că această sumă s-a aflat într-un depozit constituit de către defunct la Banca Comercială Română, deschis la data de 06.08.2010 și închis la data de 14.03.2011, după deces, la solicitarea pârâtei D. M., în contul căreia s-a transferat suma de bani (f. 45-45).
Apărările pârâtei în sensul că suma ce a făcut obiectul depozitului i-a fost donată de către tatăl său, și că acesta a fost motivul pentru care a fost împuternicită să ridice suma de bani sau să lichideze contul, nu pot fi primite, nefiind susținute de probe concludente; iar modul în care pârâta a procedat după deces, scoate în evidență contrariul celor susținute.
Astfel, potrivit art. 751 C.civ., descendenții care vin efectiv și împreună la moștenire, indiferent de modul în care au acceptat-o, au obligația de a readuce la moștenire – în natură sau în echivalent bănesc, bunurile pe care le-au primit cu titlul de donație de la cel care lasă moștenirea, afară de cazul în care donatorul a dispus scutirea de raport a donației. Prin urmare, este necesar a se stabili dacă, în speță, suntem în prezența unei donații și, în caz afirmativ, dacă defunctul „donator” a scutit-o pe pârâta D. M. de obligația de a o raporta, favorizând-o în felul acesta cu suma de bani depusă în contul BCR, peste cota sa legală din moștenire și, evident, în limita cotității disponibile.
Definind clauza de împuternicire, aceasta reprezintă un mandat pe care titularul depozitului îl dă unei persoane de a ridica suma de bani depusă; dar acest mandat nu demonstrează singur și în mod automat, intenția de a dona suma respectivă persoanei împuternicite. Potrivit doctrinei, putem fi în prezența unui dar manual și în cazul unui depozit cu clauză de împuternicire dacă primitorul este înscris cu acest titlu; însă, trebuie demonstrat că înscrierea clauzei de împuternicire și predarea – primirea libretului s-au făcut cu intenția de a face și de a primi o liberalitate; iar, în cazul speței de față, pentru a lăsa banii în mâna pârâtei, este necesar a se demonstra în plus și intenția scutirii de raport.
Este adevărat că din declarația martorului V. N., rezultă că defunctul intenționa să-i lase pârâtei banii în discuție întrucât ar fi fost singura pe care acesta nu a ajutat-o financiar în decursul vieții și pentru că pârâta a fost cea care l-a sprijinit și a fost alături de el, motiv pentru care a inserat-o în clauza de împuternicire a depozitului.
Instanța nu poate da, însă, eficiență acestei probe fără să aibă în vedere faptul că martorul, concubin al pârâtei, ar putea fi direct interesat în susținerea cauzei pârâtei, cu atât mai mult cu cât nici un alt indiciu nu înclină balanța spre ipoteza susținută prin întâmpinare, unde a menționat că nu a ridicat suma de bani în timpul vieții defunctului întrucât nu a avut nevoie de acești bani.
Însă, depozitul a fost constituit la data de 06.08.2010 (f. 45), iar la data de 22.11.2010 pârâta își achiziționează un autoturism. Față de această situație de fapt, instanța apreciază că, dacă defunctul ar fi dorit, într-adevăr, să o gratifice pe pârâtă cu o sumă de bani pe considerentul că nu a ajutat-o financiar întreaga viață, acesta ar fi profitat de ocazie la acel moment, fie prin constituirea depozitului direct pe numele pârâtei sau prin trecerea banilor direct pe numele acesteia, mai ales că defunctul era familiarizat cu efectuarea operațiunilor bancare (f. 9-18), fie sugerându-i pârâtei să-i ridice și să-i folosească, situație de care aceasta ar fi profitat, mai ales datorită relațiilor tensionate care existau în familie după decesul mamei părților pe tema banilor (f. 95 – din declarația martorului V. N.). La fel și pârâta, dacă avea convingerea că banii îi erau donați, avea posibilitate de a-i ridica anterior decesului, de exemplu cu ocazia achiziționării autoturismului, tocmai pe același considerent: existența unor certuri în familie cu privire la banii deținuți de către defunctul N. N..
Mai mult, nu se confirmă nici faptul că pârâta a avut nevoie de bani după deces întrucât, la momentul lichidării contului deschis pe numele defunctului, nu a procedat la retragerea efectivă a banilor, pentru a-i folosi (dacă nevoia a apărut în acel moment), ci a lichidat contul defunctului și a transferat banii într-un depozit deschis pe numele său (f. 46). Toate acestea, evident, fără să indice băncii decesul titularului de cont, aspect esențial întrucât clauza de împuternicire poate produce efecte și, deci, mandatarul poate ridica, în tot sau în parte, suma existentă în depozit, numai în timpul vieții titularului de depozit.
De asemenea, fiind vorba de un subiect intim al unor membrii de familie – sumele de bani deținute, este puțin probabil ca alte persoane decât cele apropiate să cunoască detalii pe această temă. O asemenea persoană din familie, care ar fi fost aptă să ofere informații esențiale și care ar fi putut confirma, dacă erau reale, cele susținute de către pârâtă, ar fi fost chiar fiul acesteia, D. M.; dar la audierea acestuia pârâta s-a opus, fiind în grad prohibit de lege și cu reclamantele, care au insistat în ascultarea lui.
Prin urmare, instanța reține că în speță nu s-a făcut dovada darului manual al sumei de_ lei de către defunct, condiții în care suma de bani se afla în patrimoniul defunctului la data decesului și, prin urmare trebuie inclusă în masa succesorală.
b) o căldare de făcut magiun în valoare de 700 lei și o butelie de aragaz în valoare de 100 lei
Din interogatoriul luat pârâtei (f. 65) rezultă că aceasta recunoaște existența la momentul decesului a unei căldări de făcut magiun și a unei butelii de aragaz, bunuri a căror existență a fost dovedită și prin declarația martorului (f. 99), fără ca pârâta să nege susținerea reclamantelor că le-ar fi luat.
Cum existența acestor bunuri la momentul pronunțării nu a fost demonstrată, în masa succesorală va fi avută în vedere contravaloarea acestora. Deși nu a existat un acord al părților cu privire la valoarea căldării de făcut magiun și a buteliei, instanța va lua în considerare media ce rezultă din valorile indicate de părți și martori, stabilind pentru căldarea de magiun de 50 l (cum a declarat martorul – f. 99), și nu de 120 l cum au pretins reclamantele, valoarea de 700 lei; iar, pentru butelia de aragaz va avea în vedere o valoare de 100 lei, indicată de pârâtă, și nu de 150 lei cum au solicitat reclamantele, având în vedere că martorul (f. 99) a apreciat-o la o sumă de 50 lei.
c)suma de 1600 lei aflată în casa defunctului la data decesului
Deși pârâta reclamantă reconvențional susține că defunctul ar fi economisit suma de 20.000 lei din vânzarea unui teren pentru care a încasat suma de 7500 lei cu două luni anterior decesului, din vânzarea unei vaci și a unei vițele cu suma de 1700 lei, dar și din pensia obținută, câte 1300 lei lunar, instanța apreciază că existența acestei sume de bani în casa defunctului la data decesului este numai o presupunere neîntemeiată a pârâtei, nesusținută de nici o probă.
Dintr-un simplu calcul matematic rezultă că această sumă cuprinde aproape toate veniturile pârâtului anterioare decesului cu cca. opt luni, rămânând o sumă infimă pentru întreținere. Astfel, de la data ultimului depozit – 06.08.2010, când se presupune că ar fi depus toți banii pe care îi avea la acel moment, – și până la data decesului au trecut doar 8 luni, din care 5 luni de iarnă, când cheltuielile de întreținere ale gospodăriei sunt superioare, fiind greu de crezut că defunctul a economisit lunar aproximativ 80% din cuantumul pensiei cuvenite. Dacă defunctul ar fi avut acest obicei, încercând să se întrețină din alte surse, atunci în mod cert și economiile în conturile bancare ar fi fost superioare. Or, din certificatul de moștenitor suplimentar nr. 45/2011 rezultă că sumele deținute la celelalte unități bancare au fost de 15,86 lei, 8469,19 lei și 1634,22 lei.
Chiar și martorul V. N. a afirmat că defunctul nu i-a spus în concret câți bani are în casă și unde ar fi depozitați, ci doar i-a spus în septembrie 2010 că are banii necesari pentru cumpărarea unui tractor. Or, nu trebuie omis faptul că depozitul de_ lei a fost constituit cu o lună înainte (06.08.2010), defunctul putând avea în vedere acești bani pentru cumpărarea tractorului, când a afirmat că deține banii necesari în acest scop.
Pe de altă parte, la interogatoriul administrat reclamantei P. N. D., aceasta a recunoscut că anterior decesului știa de existența unei sume de 2600 lei, din care, imediat după deces a constatat că mai erau doar 1600 lei ce au fost cheltuiți cu ocazia înmormântării. Or, până la deces, singura care a fost în mod frecvent în casa defunctului a fost chiar pârâta D. M., care nu a infirmat susținerile reclamantelor din întâmpinarea la cererea reconvențională cu privire la suma de 2600 lei (f.43). Iar declarația martorului V. N. în sensul că reclamanta P. N. ar fi ieșit din casa defunctului cu un teanc de bani nu poate fi luată, singură, în considerare, pentru aceleași motive expuse la analiza apărărilor pârâtei cu privire la suma de_ lei.
Prin urmare, instanța apreciază că s-a demonstrat existența doar a sumei de 1600 lei în patrimoniul defunctului la data decesului, sumă ce va fi inclusă în masa succesorală.
d)o vacă gestantă și o capră în valoare de 3200 lei
Prin interogatoriul luat reclamantelor acestea recunosc că au vândut vaca și capra pentru suma de 3200 lei, bani pe care i-au împărțit între ele, fiecare încasând valoarea de 1600 lei, motivat de faptul că și pârâta a încasat suma de 1562 lei reprezentând drepturile bănești cuvenite defunctului cu titlul de pensie, astfel cum aceasta recunoaște la interogatoriu (f. 66). Compensarea sumelor de bani încasate de fiecare dintre cele trei moștenitoare, sugerată de reclamante, nu poate fi luată în considerare pentru a exclude de la masa succesorală sumele obținute din vânzarea animalelor întrucât, pe de-o parte, nu s-a solicitat includerea în masa succesorală a sumei de 1562 lei reprezentând drepturile bănești cuvenite defunctului cu titlul de pensie, iar, pe de altă parte, deși fiecare dintre părți a susținut că a cheltuit aceste sume de bani în folosul moștenirii, nici una nu a solicitat constatarea componenței pasivului succesoral.
Prin urmare, în masa succesorală va fi avută în vedere contravaloarea animalelor înstrăinate, în cuantum de 3200 lei, întrucât ele nu mai există la data pronunțării.
e)12 găini în valoare de 360 lei
Din interogatoriul luat reclamantei P. N. D. rezultă că păsările au fost tăiate cu ocazia parastaselor de 6 săptămâni și șase luni, fapt necontestat de către pârâtă, de unde rezultă că acestea existau la data deschiderii moștenirii. În privința valorii acestora, reclamantele pârâte reconvențional nu au contestat valoarea la care au fost apreciate de către pârâtă, condiții în care va fi luată în considerare în masa succesorală suma de 360 lei.
Pentru celelalte bunuri indicate de părți ca făcând parte din masa succesorală, probele administrate nu au demonstrat existența lor în patrimoniul defunctului la data decesului.
Astfel, în masa succesorală nu vor fi reținute două damigene de sticlă în valoare de 100 lei fiecare; o moară manuală de sfărâmat porumb în valoare de 100 lei; 1 butoi albastru de 220 l în valoare de 80 lei și aparatul de măsurat tensiunea în valoare de 150 lei, și nici contravaloarea lor, întrucât nici măcar martorul propus de reclamante nu a indicat prezența acestor bunuri în gospodăria defunctului (f. 99). Iar în privința celor recunoscute de pârâtă la interogatoriu (o damigeană și aparatul de măsurat tensiunea), aceasta a afirmat că-i aparțin, fără ca reclamantele să demonstreze contrariul. Totodată, așa cum rezultă din considerentele sus expuse, în masa succesorală nu se va reține nici suma de 20.000 lei solicitată prin cererea reconvențională, întrucât nu s-a făcut dovada existenței acestei sume în casa defunctului, ci doar a sumei de 1600 lei recunoscută la interogatoriu.
Față de toate aceste considerente, instanța va constata că din masa succesorală fac parte următoarele bunuri: suma de_ lei, căldarea de făcut magiun în valoare de 700 lei, butelia de aragaz în valoare de 100 lei, suma de 1600 lei aflată în casa defunctului, o vacă și o capră, în valoare de 3200 lei și 12 găini în valoare de 360 lei, în total fiind vorba de un activ brut cu o valoare de_ lei.
Însă, deși nu s-a solicitat stabilirea pasivului succesoral, instanța apreciază că ar fi contrar principiului egalității între rudele din aceeași clasă și de același grad chemate la moștenire ca pârâta reclamantă reconvențional să restituie o sumă de bani raportată numai la activul brut al masei succesorale, fără luarea în considerare a faptului că o parte din sumele reținute în activ au fost efectiv cheltuite în interesul moștenirii de către toate cele trei moștenitoare. Aceasta întrucât, din interogatoriul administrat reclamantei P. N., a rezultat faptul că suma de 1600 lei a fost cheltuită cu ocazia înmormântării iar găinile au fost tăiate cu ocazia parastaselor, deci în interesul comun al celor trei moștenitori, aspecte necontestate de către pârâtă, astfel că aceste sume de bani nu au intrat în patrimoniul reclamantelor cum s-a susținut în cererea reconvențională.
Prin urmare, activul net al masei succesorale, la care va fi raportată cota de 1/3 a fiecărui moștenitor, astfel cum au fost deja stabilite prin dezbaterea notarială a succesiunii, este de_ lei, astfel că fiecăreia dintre cele trei părți i se cuvine din cuantumul masei succesorale suma de 5973,33 lei.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâta a încasat din masa succesorală mai mult decât suma ce reprezintă cota sa de moștenire, fapt ce impune ca aceasta să restituie reclamantelor sumele ce depășesc valoarea cotei sale de moștenire. Astfel, pârâta a încasat efectiv suma de_ lei (compusă din suma de_ lei, contravaloarea căldării de magiun, și a buteliei), condiții în care aceasta are obligația de a restitui reclamantelor suma de 8746,67 lei, câte 4373,33 lei pentru fiecare.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța constată că reclamantele au suportat cheltuieli în valoare de 1705 lei (700 lei taxă judiciară de timbru – f.29, timbru judiciar - f. 85 și 1000 lei onorariu avocat), iar pârâta cheltuieli în valoare de 2113 lei (608 lei taxă judiciară de timbru – f. 53, 5 lei timbru judiciar – f. 54, 1500 lei onorariu avocat – f.104). Având în vedere că atât cererea principală cât și cea reconvențională vor fi admise în parte, în acord cu dispozițiile art. 276 C.proc.civ., instanța va obliga pârâta la plata către reclamante a sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea principală și în parte cererea reconvențională formulată de reclamantele pârâte reconvențional P. N. D., domiciliată în D., .-5, ., ., și S. M. N., domiciliată în F., ., Jud. B., ambele cu domiciliul ales la C. av. D. R. D., din D., .. L3, ., Jud. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențional D. M., domiciliată în D., ., ., Jud. Hunedoara.
Constată că din masa succesorală a defunctului N. N. decedat la data de 12.03.2011 fac parte și următoarele:
- activ brut în valoare totală de_ lei, respectiv: suma de_ lei reprezentând depozitul bancar la Banca Comercială Română; o căldare de făcut magiun în valoare de 700 lei; o butelie de aragaz în valoare de 100 lei; suma de 1600 lei aflată în casa defunctului; o vacă și o capră în valoare de 3200 lei, 12 găini în valoare de 360 lei;
- pasiv succesoral în cuantum de 1960 lei.
Constată că valoarea masei partajabile este de_ lei, din care fiecărei părți îi revine suma de 5973,33 lei, potrivit cotelor de moștenire de 1/3 stabilite prin certificatul de moștenitor nr. 30/28.04.2011 de BNP H. I..
Obligă pârâta reclamantă reconvențional la plata către reclamante a sumei de 8746,66 lei, respectiv câte 4373,33 lei pentru fiecare dintre cele două reclamante, cu titlul de sultă pentru egalizare loturi.
Respinge în rest cererea principală și cererea reconvențională ca neîntemeiate.
Obligă pârâta reclamantă reconvențional la plata către reclamante a sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.09.2013.
Președinte, Grefier,
A. E. B. O. G.
A.E.B / O.G
5 ex. / 22.10.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4117/2013. Judecătoria DEVA | Revendicare mobiliară. Sentința nr. 1288/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
