Acţiune în constatare. Sentința nr. 3278/2013. Judecătoria DEVA

Judecătoria DEVA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 3278/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 11733/221/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA

D., .. 35

Tel:0254_/ Fax: 0254_ / e-mail judecătoria_

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR nr._

Sentința civilă nr.3278/2013

Ședința publică din data de 25.06.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. A. – judecător

GREFIER: B. L.

Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanții G. L. M. și G. N. T. în contradictoriu cu pârâții . București și . – Sucursala D., având ca obiect acțiune în constatare.

Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța din lipsă de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 25.06.2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra acțiunii civile de față:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 27.12.2012, înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._, astfel cum a fost precizată – fila 79 dosar, reclamanții Gârbău L. M. și Gârbău N. T., cu domiciliul procesual ales în Hunedoara, ., ., jud. Hunedoara – la sediul C. de Avocat L. T. I., au solicitat în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul social în București, Șoseaua P., nr.42, . 10, sector 2 și . D., cu sediul în D., ., parter, jud. Hunedoara, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:

1. să se constate că au caracter abuziv și să se dispună obligarea pârâtei la eliminarea următoarelor clauze inserate în convenția de credit nr. 42/AB/08.08.2005 modificată prin act adițional nr. 1/15.03.2007 și act adițional nr. 2/13.06.2008 încheiate între părți, referitoare la:

- pct. 3 lit. d) din Condiții speciale „Data ajustării dobânzii”

- pct. 8 „Diverse” din Condiții speciale lin. A II-a – în cazul încetării raportului juridic de muncă

- pct. 8.1 lit. a), lit. b), lit. c) și d) din Condiții generale, secțiunea 8 „Scadența anticipată”;

- pct. 10.1 și pct. 10.2 din condiții generale, secțiunea 10 „Costuri suplimentare”

- pct. 3 lit. a) „Rata variabilă a dobânzii curente” și pct. 3 lit. d) „Data ajustării dobânzii curente”.

2. să se constate că au caracter abuziv și să se dispună obligarea pârâtei la eliminarea următoarelor clauze inserate în convenția de credit nr. 120/AB/13.02.2008, referitoare la:

- pct. 3 lit. d) din Condiții speciale „Data ajustării dobânzii”

- pct. 6 lit. b) alin. 2 și 3 „Suma principală și dobânda” din Condiții speciale

- pct. 8.1 lit. a), lit. b), lit. c) și d) din Condiții generale, secțiunea 8 „Scadența anticipată”;

- pct. 10.1 și pct. 10.2 din condiții generale, secțiunea 10 „Costuri suplimentare”

- pct. 11 lit. g) „Alte mențiuni” din Condiții speciale – în cazul încetării calității de salariat al băncii.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat convenția de credit nr. 42/AB/08.08.2005 modificată prin act adițional nr. 1/15.03.2007 și act adițional nr. 2/13.06.2008 și convenția de credit nr. 120/AB/13.02.2008, în anumite condiții, având în vedere calitatea de salariat al băncii. La data încetării contractului individual de muncă – 20.04.2012, Banca a trecut la măsura recalculării și perceperii de costuri standard fără a aduce la cunoștința reclamanților dobânda, comisioanele și alte costuri aferente variantei standard a produsului de creditare. Deși s-a solicitat băncii prin adresa nr. 2119/11.09.2012 să aducă la cunoștința reclamanților prevederile variantei standard, până în prezent nu au fost primite aceste informații.

Reclamanta invocă prevederile art.1 alin.1 și 3 din Legea nr. 193/2000, dar și ale art. 4 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 din același act normativ, referitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractuale ce nu au fost negociate direct cu consumatorul și arată că în speță suntem în prezența unei convenții preformulate, prin care s-a încălcat principiul libertății contractuale care guvernează contractele sinalagmatice. Se mai arată că potrivit art. 1 lit. a) din lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive din aceeași lege, sunt considerate abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Pe acest aspect, reclamanta consideră că nu a existat o motivație întemeiată din partea pârâtei care să ducă la modificarea convenției de credit dintre părți.

Se apreciază că în speță sunt aplicabile și art. 35 lit. b) din OUG nr. 50/2010 prin care se interzice introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife și alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia.

În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, ale OUG nr. 50/2010.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru – „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: … j) protecția consumatorilor, atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva agenților economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor;”.

S-au atașat cererii de chemare în judecată, în copie, notificări și adrese de răspuns ale băncii, convenția de credit nr. 42/AB/08.08.2005 modificată prin act adițional nr. 1/15.03.2007 și act adițional nr. 2/13.06.2008, convenția de credit nr. 120/AB/13.02.2008.

Pârâta . a formulat întâmpinare – fila 47 dosar, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința restituirii sumelor achitate cu titlul de comision risc / administrare, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt a întâmpinării se arată că toate contractele de credit sunt contracte preformulate, la toate instituțiile bancare, în care, în principiu, este conținută oferta băncii, pe care clientul, după analiza acesteia, ia decizia de a încheia contractul, iar în acest context, reclamantei nu i-a fost impusă convenția sau clauzele acesteia, întrucât banca nu deține un monopol pe piață în acordarea creditelor. Se mai arată că în lipsa dovedirii vicierii consimțământului reclamantei la data încheierii convenției, devine aplicabil principiul prevăzut de art. 969 C.civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună credință.

Cu privire la clauzele atacate, se arată că prin acestea se stabilesc sancțiunile contractuale pentru neplata la termen a ratelor stabilite prin contract, clauză permisă de art. 36 din OUG nr. 50/2010 și care își produce efectele numai în cazul neachitării la scadență a ratelor. Cu privire la clauzele ce stabilesc comisionul de risc, arată că acesta este inclus în D. și toate costurile creditului sunt prevăzute distinct în cuprinsul convenției pentru ca reclamanta să cunoască din ce este formată D.. Atâta timp cât reclamanta a fost de acord cu dobânda anuală efectivă, este evident că a fost de acord și cu acest comision de risc, care este clar precizat și dimensionat în funcție de valori concrete, rămânând neschimbat pe durata de derulare a creditului. Consideră că suma pretinsă cu acest titlu nu este necesar să compenseze o pierdere concretă, ci este legitim pretinsă și păstrată cu titlul de preț al posibilității de pierdere. Mai arată că acest comision este parte componentă a prețului, element exclus de art. 4 din Directiva Europeană nr. 93/13/CEE de la controlul caracterului abuziv, iar reclamanta nu a făcut dovada dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Cu privire la celelalte clauze invocate ca fiind abuzive, pârâta arată că susținerile reclamanților sunt lipsite de temei legal întrucât clauza privind scadența anticipată conferă băncii dreptul de a se informa în orice moment, în cadrul perioadei de rambursare dacă împrumutații au capacitatea de a rambursa creditul, iar garanțiile oferite sunt suficiente pentru a asigura îndestularea creditorului, debitorul trebuind să fie solvabil nu doar la momentul încheierii contractului ci si ulterior. Totodată, pârâta a arătat că ele ar putea fi analizate ca abuzive numai în situația în care banca ar activa aceste clauze, urmând a se analiza în concret prin raportare la toate circumstanțele cauzei. De asemenea, în privința clauzei de la pct. 10.2 ce trebuie interpretată în coroborare cu art. 10.1, se arată că nu se poate reține ca fiind abuzivă, rațiunea inserării ei fiind întinderea în timp a perioadei de rambursare a creditului, când pot interveni modificări legislative și de interpretare care ar putea să afecteze costurile suplimentare în legătură cu acest contract. În ceea ce privește comisionul de administrare, arată că acesta respectă dispozițiile OUG nr. 50/2010 și este firesc ca acesta să rămână valabil întrucât face parte din costul total al creditului, adică din D..

Se mai arată că reclamanta a semnat actul adițional propus de bancă prin care prevederile contractuale au fost aliniate la prevederile OUG nr. 50/2010, astfel că acesta a fost implementat.

Cu privire la pretenția de restituire a sumelor încasate cu titlul de comision de risc / administrare, pârâta solicită respingerea ca fiind prescrise a acelor rate lunare achitate cu mai mult de trei ani înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.

În drept a invocat dispozițiile Directivei nr. 93/13/CEE și Legea nr. 193/2000.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.

Analizând acțiunea civilă de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin convenția de credit nr. 42/AB/08.08.2005, reclamanții au încheiat cu . un contract de credit bancar, împrumutând suma de_ EUR, cu obligația de a o restitui în 240 de rate lunare, astfel cum sunt evidențiate în planul de rambursare, fiecare rată de capital fiind însoțită și de sume reprezentând dobânda aplicată creditului și alte comisioane, pe care reclamanta le consideră abuzive, solicitând înlăturarea lor din convenția părților – fila 8 dosar.

Prin actul adițional nr. 1/15.03.2007 părțile au convenit de comun acord să modifice pct. 6 „Rambursare” din convenția inițială, iar prin actul adițional nr. 2/23.06.2008 s-a convenit modificarea pct. 2, pct. 3, pct. 6 și pct. 11 din convenția inițială.

Totodată, între părți a mai fost încheiată și convenția de credit nr. 120/AB/13.02.2008, prin care reclamanții au împrumutat suma de_ CHF, cu obligația de a o restitui în 300 rate lunare, împreună cu dobânzile și alte comisioane aferente – fila 22 dosar.

Convențiile de credit în discuție au fost încheiate în condiții speciale de creditare, avându-se în vedere calitatea de salariat al băncii pentru reclamanta Gârbău L. M., calitate ce a încetat la data de 20.04.2012.

Prin adresa nr. 2119/11.09.2012 reclamanta a solicitat băncii eliberarea graficelor de rambursare aferente creditelor contractate, potrivit variantei standard a produsului de creditare oferit prin intermediul respectivelor convenții – fila 33 dosar.

Prin răspunsul formulat de Bancă, s-a arătat că potrivit cu convenția de credit nr. 42/AB/08.08.2005 și convenția de credit nr. 120/AB/13.02.2008, reclamanta a beneficiat de condiții de costuri preferențiale ce s-au acordat în baza calității de salariat și, având în vedere încetarea la data de 20.04.2012 a contractului individual de muncă, potrivit prevederilor legale în vigoare și dispozițiilor contractuale, pierderea calității de salariat atrage de drept aplicarea de costuri standard la creditele contractate. Astfel, reclamanta a fost notificată că, începând cu data de 20.04.2012 la creditele menționate se aplică următoarele costuri:

- pentru convenția de credit nr. 42/AB/08.08.2005 rata dobânzii curente este Euribor la 3 luni + marja de 5,45%/an;

- pentru convenția de credit nr. 120/AB/13.02.2008 rata dobânzii curente este Libor la 3 luni + marja de 6%/an (fila 34 dosar).

Prin adresa nr. 2117/11.09.2012 Banca a precizat că restanțele înregistrate la credite se datorează calculării ratei dobânzii curente standard începând cu data încetării contractului individual de muncă – fila 61 dosar.

Prin precizare de acțiune – fila 79 dosar, reclamanții au arătat că nu mai susțin capetele de cerere referitoare la comisionul de risc a cărui anulare s-a solicitat inițial și la obligarea la rambursarea sumelor achitate și încasate necuvenit, respectiv a dobânzii legale aferente, iar prin note de ședință – fila 80, reclamanții au precizat solicitările de a se constata și elimina din convenția de credit nr. 42/AB/08.08.2005 modificată prin act adițional nr. 1/15.03.2007 și act adițional nr. 2/13.06.2008 a anumitor clauze apreciate abuzive; în ce privește convenția de credit nr. 120/AB/13.02.2008 nu s-au formulat alte precizări, cu excepția acțiunii introductive și a precizării referitoare la comisionul de risc.

Motivul esențial pentru care se solicită a se constata caracterul abuziv al clauzelor este acela că se creează în detrimentul debitorului, contrar bunei credințe ce trebuie să guverneze raporturile dintre părți, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Aceste clauze sunt următoarele:

1. în convenția de credit nr. 42/AB/08.08.2005 modificată prin act adițional nr. 1/15.03.2007 și act adițional nr. 2/13.06.2008:

- pct. 3 lit. d) din Condiții speciale „Data ajustării dobânzii” potrivit căruia: „Banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”;

- pct. 8 „Diverse” din Condiții speciale lin. a II-a – în cazul încetării raportului juridic de muncă, înainte de scadența prevăzută la punctul 2, banca își rezervă dreptul de a majora rata dobânzii curente cu 5%/an;

- pct. 8.1 lit. a), lit. b), lit. c) și d) din Condiții generale, secțiunea 8 „Scadența anticipată”, referitoare la posibilitatea pentru bancă de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat în anumite situații prevăzute de textul convenției;

- pct. 10.1 și pct. 10.2 din condiții generale, secțiunea 10 „Costuri suplimentare” potrivit cărora, împrumutații vor plăti Băncii unele sume suplimentare, care să compenseze Banca pentru creșterea costurilor sau altor rambursări, ca urmare a intervenirii unor modificări de interpretare ale legilor, prevederilor sau reglementărilor aplicabile;

- pct. 3 lit. a) „Rata variabilă a dobânzii curente” și pct. 3 lit. d) „Data ajustării dobânzii curente” din actul adițional încheiat.

2. în convenția de credit nr. 120/AB/13.02.2008:

- pct. 6 lit. b) alin. 2 și 3 „Suma principală și dobânda” din Condiții speciale

- pct. 8.1 lit. a), lit. b), lit. c) și d) din Condiții generale, secțiunea 8 „Scadența anticipată”;

- pct. 10.1 și pct. 10.2 din condiții generale, secțiunea 10 „Costuri suplimentare”

- pct. 11 lit. g) „Alte mențiuni” din Condiții speciale – la data încetării calității de salariat al băncii vor deveni imediat aplicabile fără necesitatea semnării unui act adițional dobânda, comisioanele, precum și orice alte costuri aferente variantei standard a produsului de creditare oferit prin intermediul prezentei convenții.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 “(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.”

Prin urmare, condițiile de la care trebuie pornită analiza caracterului abuziv al clauzelor sus enunțate sunt cumulative și au în vedere ca respectivele clauze să nu fi fost negociate direct cu consumatorul și să creeze prin le însele, sau împreună cu alte prevederi contractuale, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

În ceea ce privește prima condiție, deși ne aflăm în ipoteza expusă de aliniatul 2 al art. 4, în sensul că prezenta convenție este una de credit bancar, cu clauze standard preformulate, nu putem considera de plano că dispozițiile contractuale cuprinse sunt de adeziune, în sensul că reclamanții nu au avut posibilitatea de a influența conținutul lor.

Aceasta întrucât probele administrate scot în evidență că aceștia nu au încercat negocierea cu Banca a clauzelor pe care le consideră abuzive, mai mult, la data încheierii contractelor reclamanții au beneficiat de condiții de creditare preferențiale, sub condiția rezolutorie a încetării calității de salariat a reclamantei, dată cu care devin imediat aplicabile, fără necesitatea semnării unui act adițional, toate costurile aferente variantei standard. Se va mai reține din conținutul asumat al cererii de chemare în judecată că reclamanții au invocat clauze care au fost eliminate ca urmare a semnării actului adițional la primul contract.

Cu toate acestea, instanța va analiza dacă în speță inserarea clauzelor considerate de reclamanți ca fiind abuzive a creat în detrimentul lor și contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, respectiv o disproporție evidentă și substanțială între drepturile băncii și obligațiile împrumutaților reclamanți, de natură a le vătăma interesele și a-i prejudicia.

Pentru început, instanța face precizarea că pct.. 3 lit. a) „rata dobânzii curente” din actul adițional nr. 2/23.06.2008 la convenția nr. 42/AB/08.08.2005 cu conținutul „5,95%/an” a fost modificat implicit la data de 20.04.2012 a încetării calității de salariat a reclamantei, în prezent având următorul conținut: „Euribor la 3 luni + marja de 5,45%/an”.

Este de precizat în acest context că reclamanții au ales produsul oferit de pârâtă întrucât creditul avea cea mai mică dobândă la data încheierii actului și era cel mai avantajos de pe piață. Or, dacă reclamanții au ales să încheie contractul cu această bancă, înseamnă că au apreciat, cum de altfel au admis în mod expres la interogatoriu, ca fiind avantajoase condițiile oferite de această bancă comparativ cu alte instituții financiare bancare de pe piața creditelor, pe care deja le cunoșteau.

Iar cu privire la forma actuală a convențiilor de credit, se constată că reclamanții prin semnarea convențiilor inițiale și-au asumat fără rezerve clauza referitoare la modificarea dobânzilor percepute în situația încetării calității de salariat.

Cu toate acestea, instanța va analiza dacă în speță inserarea clauzelor considerate de reclamantă ca fiind abuzive a creat în detrimentul acesteia și contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, respectiv o disproporție evidentă și substanțială între drepturile băncii și obligațiile împrumutatului, de natură a-i vătăma interesele și a o prejudicia.

Astfel, în ceea ce privește cea de-a doua condiție ce se impune în analiza caracterului abuziv al unei clauze:

Referitor la pct. 3 lit. a) „rata dobânzii curente”, potrivit cu care reclamanții vor achita o dobândă variabilă, ce se ajustează periodic, în sensul majorării sau al reducerii, în funcție de evoluția indicelui Libor (la CHF) și Euribor (la EUR) la 3 luni la care se adaugă marja fixă de 5,45 și 6 puncte procentuale pe an, se vor reține că au fost respectate dispozițiile Art. 18 din O.U.G. nr. 50/2010 – „(1) Creditorii și, după caz, intermediarii de credit oferă consumatorului explicații corespunzătoare care să îi permită acestuia să evalueze dacă contractul de credit propus este adaptat la nevoile sale și la situația sa financiară.”, totodată dispozițiile Art. 37 din același act normativ – „În contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicilor de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului;”.

Instanța nu consideră că această clauză prezintă caracter abuziv, cu atât mai mult cu cât se constată că ea este stipulată nu numai în interesul băncii, dar și în al reclamanților, fiind prevăzut faptul că rata dobânzii curente se ajustează automat, periodic, în sensul majorării sau al reducerii ei; iar variația ratei este stabilită în funcție de evoluția indicelui aplivabil la trei luni, indice ce poate fi verificat în orice moment de către reclamanți, în acord cu dispozițiile art. 37 din O.U.G. nr.50/2010: „În contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului; … c) în acord cu politica comercială a fiecărei instituții de credit, creditorul poate reduce marja și/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referință, acesta având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, să revină la valoarea marjei menționate în contract la data încheierii acestuia și/sau la nivelul real al indicelui de referință; d) modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;”. În aceste condiții, instanța apreciază că prin stabilirea acestei clauze nu s-a creat nici un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, nefiind întemeiată solicitarea reclamanților de înlăturare a acesteia din contract.

Referitor la pct. 3 lit. d) „data ajustării dobânzii curente”, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 2/23.06.2008 la convenția de credit nr. 42/AB/08.08.2005 și pct. 3 lit. d) „data ajustării dobânzii curente” din convenția de credit nr. 120/AB/13.02.2008, potrivit cu care: „Banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”, se reține în cauză că această clauză este incomplet și insuficient definită, întrucât nu se prevede criteriul în funcție de care se modifică rata dobânzii, referirea generală la schimbări semnificative pe piața monetară nu constituie un criteriu verificabil de reclamanți, motiv pentru care constituie o clauză abuzivă.

Creditul este prevăzut cu garanție reală imobiliară, dublată de o poliță de asigurare cesionată în favoarea băncii, astfel că din punct de vedere al riscului de neplată banca este garantată mai mult decât satisfăcător, având în vedere că imobilele aduse în garanție de reclamanți au fost evaluate la o valoare peste suma primită cu titlu de împrumut.

Totodată, pentru punerea la dispoziție a sumei de bani și utilizarea acesteia de către debitori banca percepe dobândă, lunar până la rambursare, alături de dobânda curenta fiind prevăzute și o . dobânzi penalizatoare și alte comisioane, menționate în condițiile generale ale convenției, pentru plăți efectuate cu întârziere, rambursări anticipate, scadența anticipată, garanții, costuri suplimentare.

Conform principiului bunei credințe, care trebuie să cârmuiască convențiile legal făcute între părți, un risc în derularea unei convenții trebuie asumat de fiecare dintre participanții la raportul juridic și trebuie să fie suportat în același mod de ambele părți, ori în situația de față se constată că modificarea unilaterală de către bancă a ratei dobânzii în funcție de schimbări ale pieței monetare nu întrunește condițiile legii.

Instanța nu găsește că ar avea caracter abuziv prevederile contractuale cuprinse în pct. 6 din convenția de credit nr. 120/AB/13.02.2008 referitor la „rambursare” – mențiunile cuprinse în acest articol fiind necesare și utile debitorului pentru a-i da posibilitate acestuia de a cunoaște momentul când are obligația de a efectua plata ratelor, în funcție de data scadentă indicată în graficul de rambursare și ziua săptămânii când va fi acea dată, pentru a evita plata penalităților de întârziere. Totodată se indică și faptul că rambursarea creditului se face în anuități, fiind prezentat și modul de calcul al acestora prin trimitere la pct. 3 din condițiile speciale, astfel cum a fost modificat, cuantumul în bani a sumei lunare de plată fiind indicat în planul de rambursare. De asemenea, ca urmare a unor eventuale rambursări anticipate, este firesc ca valoarea anuității să se modifice în funcție de cuantumul sumei achitate în avans și de cuantumul creditului nerambursat, modificări ce se vor face bineînțeles cu luarea în considerare a aceleiași dobânzi anuale efective, astfel că prevederile nu sunt apreciate de instanță ca fiind abuzive.

În privința clauzei de scadență anticipată inserată la pct. 8.1 lit. a) liniuța a 3-a care are în vedere posibilitatea pentru bancă de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat în situațiile în care împrumutatul nu-și îndeplinește obligația de plată a sumei principale, a dobânzilor sau a oricăror ale costuri datorate conform altor convenții de credit încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare / de credit, instanța apreciază că acestea au caracter abuziv, ce rezultă din însăși încălcarea dispozițiilor OUG nr. 50/2010, respectiv a art. 40 din ordonanță unde se prevede că „se interzice introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care: … c) creditorul poate declara scadent anticipat creditul în cazul în care consumatorul nu și-a îndeplinit obligațiile conform altor contracte de credit încheiate cu alți creditori”

Prin urmare, existența în contractul de credit a acestei clauze, fără să se facă dovada înlăturării ei ca urmare a apariției OUG nr. 50/2010, din economia căreia rezultă că această clauză trebuia înlăturată, instanța apreciază că se impune eliminarea ei din convenția părților, caracterul abuziv fiind evident în condițiile în care nu s-a oferit o justificare reală și rezonabilă a necesității impunerii a unei asemenea clauze.

Pentru aceeași rațiune a legii, instanța apreciază că și clauza prevăzută de pct. 8.1 lit. a) liniuța a 2-a, ce se referă la neexecutarea de către împrumutat a obligației de plată a ratelor datorate conform altor convenții încheiate de împrumutat cu banca, reprezintă o clauză abuzivă întrucât soarta juridică a fiecărei convenții încheiată cu același creditor sau chiar cu societăți de credit diferite este independentă de celelalte, fiecare contract urmând a avea obligații cu scadențe și garanții diferite, ce urmează a fi activate în funcție de conduita debitorului față de obligațiile asumate în acel contract. În acest caz se poate susține că se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile băncii și obligațiile împrumutatului, mai ales că obligațiile asumate în alte contracte de credit pot fi de valoare mult redusă față de cele din prezenta convenție, iar neexecutarea lor nu poate fi interpretată în mod automat ca fiind culpabilă, putând exista motive întemeiate care au determinat neexecutarea, iar unele pot fi chiar din culpa creditorului.

Același caracter abuziv îl atribuie instanța și clauzelor inserate la 8.1 lit. c) și d) din Condiții generale, secțiunea 8 „Scadența anticipată” potrivit cărora banca are posibilitatea de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat în cazul în care „ În cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției”; dar și „În cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător”. În privința acestora, instanța apreciază că este lăsată la latitudinea băncii o marjă de apreciere mult prea largă asupra motivelor și condițiilor în care poate declara creditul scadent anticipat, fără nici o posibilitate pentru împrumutat de a-și reglementa conduita contractuală și extracontractuală în așa măsură încât să nu provoace prin fapta sa scadența anticipată a ratelor de credit.

O altă clauză invocată de reclamanți ca fiind abuzivă este cea de la pct. 10.1 și implicit pct. 10.2 din Condiții generale, secțiunea 10 „Costuri suplimentare” prin care se prevede că, referitor la convenție, pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări (inclusiv de interpretare) ale oricăror acte normative aplicabile care supun Banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite, sau care schimbă baza de impozitare, pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate, sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din convenție, cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite, în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca; sau acte normative care impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozit special sau orice cerință similară (de exemplu în corelație cu propunerea noului Acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de Supraveghere a Băncilor de la Basel) și care afectează activele băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile Băncii sau care impun Băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația sa de a acorda credite; sau acte normative al căror rezultat este creșterea costurilor Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit, ori reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a Băncii, în baza Convenției. Potrivit pct. 10.2, în oricare din cazurile mai sus menționate, în termen de 15 zile lucrătoare bancare de la data la care a fost notificat în scris de către Bancă, împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze Banca pentru creșterile costurilor, sau altor rambursări.

Potrivit art. 35 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 50/2010 fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit: a) se interzice majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor și spezelor bancare, cu excepția costurilor impuse prin legislație. Din interpretarea logică per a contrario a dispozițiilor art. 35 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 50/2010, rezultă că pe parcursul derulării contractului este posibilă majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor și spezelor bancare dacă modificarea acestora este impusă prin legislație, urmând ca modificarea să opereze după notificarea debitorului în acest sens. Aceste dispoziții legale trebuie însă interpretate prin coroborare cu cele cuprinse în art. 41 din OUG nr. 50/2010 “(1) Orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicarea acestora, … . (2) Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții. (3) Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită și contractul rămâne neschimbat.”

Față de aceste dispoziții legale în vigoare și care trebuie să se regăsească în forma actuală a contractului, instanța apreciază că prezintă caracter abuziv atât clauza cuprinsă în pct. 10.1, cât și cea din pct. 10.2.

Astfel, în privința primei clauze, se constată că se pune în sarcina împrumutatului acoperirea oricăror pierderi ce ar putea rezulta nu numai ca urmare a creditului acordat, ci din întreaga activitate pe care banca o desfășoară, pierderi ce pot interveni atât ca urmare a legislației naționale, dar și a unor acte ale organismelor internaționale cărora instituția bancară trebuie să li se supună. Or, nu există nici o justificare rezonabilă pentru care reclamanta trebuie să suporte pierderile sau diminuarea câștigurilor băncii, respectiv riscurile din activitatea bancară, cu atât mai mult cu cât aceasta suportă plata riscurilor pe care o implică restituirea creditului contractat, prin plata dobânzii curente și a comisioanelor din care se compune D..

Iar în privința clauzei de la pct. 10.2, este contrară legii și, prin urmare, abuzivă, întrucât nu se oferă posibilitate consumatorului de a aprecia legalitatea perceperii comisionului, ci se impune acestuia în mod automat obligația de a achita sumele pretinse de bancă.

Față de toate aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea formulată, în limitele expuse anterior și va respinge în rest acțiunea ca nefiind întemeiată, iar excepția prescripției dreptului material la acțiune ca fiind rămasă fără obiect.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea precizată de reclamanții Gârbău L. M. și Gârbău N. T., cu domiciliul procesual ales în Hunedoara, ., ., jud. Hunedoara – la sediul C. de Avocat L. T. I., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul social în București, Șoseaua P., nr.42, . 10, sector 2 și . D., cu sediul în D., ., parter, jud. Hunedoara.

Constată ca având caracter abuziv următoarele clauze din convenția de credit nr. 42/AB/08.08.2005 modificată prin act adițional nr. 1/15.03.2007 și act adițional nr. 2/13.06.2008:

- pct. 3 lit. d) din Condiții speciale „Data ajustării dobânzii”

- pct. 8.1 lit. a) paragraful al 2-lea și al 3-lea, lit. b), lit. c) și d) din Condiții generale, secțiunea 8 „Scadența anticipată”;

- pct. 10.1 și pct. 10.2 din condiții generale, secțiunea 10 „Costuri suplimentare”.

Obligă pârâtele să modifice convenția de credit nr. 42/AB/08.08.2005 modificată prin act adițional nr. 1/15.03.2007 și act adițional nr. 2/13.06.2008 în sensul înlăturării clauzelor constatate abuzive.

Constată ca având caracter abuziv următoarele clauze din convenția de credit nr. 120/AB/13.02.2008:

- pct. 3 lit. d) din Condiții speciale „Data ajustării dobânzii”

- pct. 8.1 lit. a) paragraful al 2-lea și al 3-lea, lit. b), lit. c) și d) din Condiții generale, secțiunea 8 „Scadența anticipată”;

- pct. 10.1 și pct. 10.2 din condiții generale, secțiunea 10 „Costuri suplimentare”.

Obligă pârâtele să modifice convenția de credit nr. 120/AB/13.02.2008 în sensul înlăturării clauzelor constatate abuzive.

Respinge în rest acțiunea formulată ca neîntemeiată.

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă ca rămasă fără obiect.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2013.

Președinte, Grefier,

A. C. L. B.

Red. CA/.> 4 ex./22.07.2013.

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 836/2013. Judecătoria DEVA		Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 403/2013.... →

Acţiune în constatare. Sentința nr. 3278/2013. Judecătoria DEVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 3278/2013. Judecătoria DEVA