Contestaţie la executare. Sentința nr. 1908/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1908/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 10615/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., .. 35
Tel:0254_/ Fax: 0254_/ e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1908/2013
Ședința publică din data de 4.04.2013
Instanța constituită din:
P.: Ș. D.-M.
GREFIER: P. D. E.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe contestatorul L. C. și pe intimata H. M., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.03.2013, care este parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 4.04.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând constată:
Asupra contestației la executare de față:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ din data de 16.11.2012, contestatorul L. C., a solicitat în contradictoriu cu intimata H. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 54/2012 al B. R. G. C., având în vedere necompetența teritorială a executorului judecătoresc.
În motivarea cererii, în esență, contestatorul a arătat că prin Decizia civilă nr.270/A a Tribunalului A. în dosar nr._ s-a stabilit locuința minorei L. C. M. la domiciliul mamai H. M., sentință ce a fost investită cu formulă executorie prin încheierea nr.342/5.10.2012 a Judecătoriei L., fiind pusă în executare în dosarul executorului judecătoresc R. G. C. din circumscripția Curții de Apel Timișoara.
Contestatorul a arătat că minora L. C. M. se află la domiciliul său, din D., ..1, ., astfel că procedura executării silite demarată în dosar se efectuează în circumscripția Curții de Apel A. I..
Invocând dispozițiile art.373 Cod procedură civilă, contestatorul a arătat că Judecătoria D. este situată în circumscripția Curții de Apel A. I., astfel că executarea silită îndreptată împotriva sa trebuia efectuată de către un executor din această circumscripție, iar B. R. G. C. nu avea competența de a efectua executarea silită pe raza localității D..
Pe de altă parte, contestatorul a arătat că minora L. C. M. nu dorește să părăsească domiciliul său și să îi fie stabilită locuința la mama sa, în orașul L., întrucât are sentimente de afecțiune mult mai profunde față de tatăl său, contestatorul arătând că este dispus să se supună dispozițiilor sentinței pusă în executare, însă minora este cea care refuză acest lucru.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.373 Cod procedură civilă.
Contestația la executare a fost timbrată cu suma de 99,00 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, anulate la dosar.
La dosarul cauzei s-au atașat conform art. 402 alin. 1 din C.pr.civ. copii certificate de pe actele dosarului de executare nr. 54/2012 al B. R. G. C..
Intimata H. M., nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în cauză.
Analizând contestația la executare de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
La data de 10.10.2012, B. R. G. C. a emis somația în dosarul nr.54/2012, prin care contestatorului i s-a pus în vedere ca în termen de 10 zile de la primirea ei să se conformeze titlului executoriu privind stabilirea locuinței minorei L. C. M. la domiciliul mamei intimate H. M. și să achite suma de 1099,20 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Executarea silită a deciziei civile nr.270/A/28.06.2012 a fost încuviințată prin încheierea nr.342/5.10.2012 pronunțată de către Judecătoria L. în dosar nr._, fiind pusă în executare în dosarul nr.54/2012 al B. R. G. C..
Criticile contestatorului vizează în principal necompetența executorului judecătoresc în efectuarea executării, raportat la dispozițiile art.373 Cod procedură civilă.
Conform dispozițiilor art.373 Cod procedură civilă: “Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea.”
Este adevărat că executorul judecătoresc R. G. C. nu se află în circumscripția Curții de Apel A. I., unde s-a realizat executarea, însă potrivit dispozițiilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă “actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie.
Așadar, acest text instituie, în cazul actelor realizate de un funcționar necompetent (cum este cazul executorului judecătoresc) sancțiunea nulității relative, condiționate de dovedirea unei vătămări. Or, în speță, contestatorul nu a probat producerea vreunui prejudiciu in patrimoniul său prin faptul realizării executării de către B. R. G. C.. Pe de altă parte, instanța reține că toate actele de executare i-au fost comunicate contestatorului, astfel cum rezultă din dovezile aflate în dosarul de executare, iar cheltuielile aferente executării silite se încadrează în limitele stabilite de Ordinul nr.2550/C/2006.
Desi art. 399 alin. 2 C.pr.civ. prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal, însă această normă este una de ordin general pentru cadrul executării silite, ce stabilește sancțiunea ce intervine în cazul actelor de executare întocmite cu nesocotirea legii.
Regimul nulității va fi determinat în raport de dispozițiile art. 105 C.pr.civ. sau de normele speciale care instituie o anume sancțiune ( cum este cazul art. 388 Cod Pr Civ, care stabilește ca, in cazul omisiunii unor anumite elemente obligatorii pe care trebuie sa le conțină actul de executare, sancțiunea este nulitatea). Or, pentru anularea actelor de executare întocmite de un executor judecătoresc necompetent, alin. 2 teza I al art. 105 C.pr.civ. impune invocarea și probarea unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anulare.
Totodată, instanța apreciază că trebuie avute în vedere și principiile reglementate de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale, care împreuna cu jurisprudența Curții alcătuiesc un . se aplică cu prioritate fata de dreptul intern, în temeiul art. 11 și 20 din Constituția României.
Conform art. 6 din Convenție si art. 21 alin. 3 din Constituția României, intimatul are dreptul la un proces echitabil. Acest proces (lato sensu) nu se finalizează o dată cu pronunțarea unei soluții definitive și irevocabile, ci continuă și în faza executării titlului, până la realizarea creanței. Din acest punct de vedere, instanța consideră că echitatea procesului nu trebuie să înceteze la momentul pronunțării hotărârii definitive (sau irevocabile). Orice persoană căreia i s-a asigurat o procedură judiciară echitabilă are dreptul ca echitatea procedurii să caracterizeze și faza ulterioară pronunțării hotărârii.
Ori, în condițiile în care persoana, care în procedura judiciară, a avut beneficiul legal de a alege o anumită instanță, judecându-se în localitatea de domiciliu, așa cum i s-a întâmplat și intimatei, și care, în urma acestei proceduri judiciare, a devenit creditor în temeiul titlului executoriu, este obligata să se adreseze unui executor judecătoresc din altă localitate, procesul (în faza sa de executare silită) este privat de caracterul echitabil și conduce fără un scop legitim și în mod disproporționat la prelungirea duratei procesului, la efectuarea unor cheltuieli nejustificate de către creditor și, in final, amânarea momentului în care creditorul își poate vedea creanța realizată.
Din aceasta perspectiva, instanța consideră că, din moment ce competența soluționării litigiului a aparținut instanței de la domiciliul intimatei care a devenit creditor în temeiul hotărârii, o procedură echitabilă impune ca executarea silită să poată fi realizată și de către executorul judecătoresc din localitatea aleasa de intimată si care i-ar cauza minime cheltuieli de executare silita. O procedură echitabilă, în măsură să asigure executarea hotărârii într-un termen rezonabil, conform art. 21 alin. 3 din Constituție și art. 6 din Convenție, nu trebuie să oblige creditorul, care a avut favoarea legală de judecare a litigiului la instanța în raza căreia își are domiciliul, să sesizeze in mod obligatoriu doar un executor judecătoresc din localitatea în raza căreia se află sediul debitorului.
În temeiul art. 20 alin. 2, 21 alin. 3 din Constituția României și art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, instanța constată că dreptul părților la un proces echitabil și obligația statului (inclusiv prin instanțele judecătorești) de a asigura un proces echitabil împiedică anularea actelor de executare.
Având în vedere aceste motive, instanța apreciază critica contestatorului ca fiind nefondată.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate a executării efectuată în dosarul nr.54/2012 al B. R. G. C., referitor la faptul că minora nu dorește să plece de la contestator, și deci hotărârea nu poate fi executată, instanța reține că în speță, ne află în prezența unei hotărâri irevocabile, ce constituie titlu executoriu, în temeiul căreia domiciliul minorei L. C. M. a fost stabilit la mamă, iar în prezent ea se află la tatăl contestator, deci situația de fapt prezentată nu respectă dispozițiile stabilite în mod irevocabil de către o instanță de judecată.
Criticile contestatorului nu constituie prin ele înșiși motive de nulitate a actelor de executare ori a executării silite înșiși.
În acest context, instanța remarcă faptul că nu au fost încălcate dispozițiile legale aplicabile, întrucât executorul a emis o somație debitorului, iar ulterior nu au fost luate nici un fel de măsuri de natură să traumatizeze minorul.
Raportat și la procesul verbal de audiere a minorului, instanța constată că dificultățile în executarea hotărârii în discuție s-au datorat în esență comportamentului contestatorului, fiind greu de crezut că un copil în vârstă de 8 ani ar putea să refuze, fără a fi influențat, orice contact cu mama sa, deși aceasta din urmă a fost prezentă în viața sa în cei peste 8 ani de viață, ori că ar refuza categoric să vorbească cu mama sa.
Conform art. 399 C.pr.civ., contestația la executare are drept scop verificarea legalității executării silite. În situația în care se constată, de instanța de executare, că executarea silită nu a respectat normele prevăzute de lege, potrivit art. 404 alin. 1 C.pr.civ., instanța poate anula actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, ori poate dispune anularea sau încetarea executării silite înseși – toate aceste soluții fiind posibile în cadrul contestației la executare propriu-zise.
Motivele invocate de către contestator trebuie să constituie impedimente la executare (cauze de amânare sau de stingere a obligației înscrise în titlul executoriu ori inexistența unui titlu executoriu) sau aspecte ce țin exclusiv de nelegalitatea executării silite în întregul său ori a unui act de executare anume, ceea ce nu este îndeplinit în cauză.
Concluzionând, instanța apreciază că actele de executare silită întreprinse de executorul judecătoresc au fost îndeplinite în conformitate cu legea, nefiind incidente motivele de nulitate invocate de către contestator, urmând ca instanță să respingă contestația la executare.
Văzând totodată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de către contestatorul L. C., domiciliat în D., ., ., jud. Hunedoara, fără forme legale în D., ..1, ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu intimata H. M., cu domiciliul în L., ..19, jud. A., împotriva formelor de executare silită din dosarul execuțional nr.54/2012 al B. R. G. C..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.04.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Ș. D.-M. P. D.-E.
Red.4 ex.
ȘDM/PD, 4.04.2013
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 992/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 1777/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
