Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 1477/2013. Judecătoria DOROHOI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1477/2013 pronunțată de Judecătoria DOROHOI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 3589/222/2012
Dosar nr._ hotărâre act autentic
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D. JUDEȚUL B.
Sentința civilă nr. 1477
Ședința publică din 26 septembrie 2013
Președinte – N. M. I.
Grefier – S. M.
La ordine judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții S. M. N. cu domiciliul în ., jud. B. și U. C. cu domiciliul în ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtele U. A. cu domiciliul în . și B. S. cu domiciliul în satul D., ., având ca obiect ”pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic”.
La al primul apel nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâta U. A. asistată de avocat Lojniță T., lipsă reclamanții și pârâta B. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată obiectul cauzei ”pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic”, după care, se arată că a fost depus la dosarul cauzei răspunsul la obiecțiuni de către expert Pocreață C..
Instanța întreabă părțile prezente dacă mai au alte probe de administrat.
Avocat Lozniță T. arată că nu are alte probe de administrat.
Văzând că nu mai sunt alte probe concludente de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 alin. 1 Cod procedură civilă, declara închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Lozniță T. pentru pârâte solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECATA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță cu nr._ din 07.11.2012, petenții S. M. N. cu domiciliul în . jud. B. și U. C. cu domiciliul în . jud. B. au chemat în judecată pârâtele U. A. cu domiciliul în . jud. B. și B. S. cu domiciliul în satul D., . solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru imobilul ce face obiectul actului de vindere încheiat la data de 07.09.2002.
Prezenta cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătorie D. ca urmare a dijungerii cererii reconvenționale formulate în dosarul nr._ de către pârâții – reclamanți reconvențional.
În motivarea cererii pârâții arată că U. A. împreună cu fiul și nora ei B. C. și respectiv B. A. le-au oferit spre vânzare imobilul ce face obiectul actului de vânzare din data de 07 septembrie 2002 la prețul de 1.500 lei achitat integral.
Prin Încheierea din data de 31 ianuarie 2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor U. A. cu domiciliul în . jud. B. și B. S. cu domiciliul în satul D., ..
În cauză, instanța a admis proba cu 2 martori pentru părți precum și proba cu expertiză având ca obiective identificarea imobilului ce face obiectul înstrăinării
Analizând materialul probator administrat în cauză prin prisma acțiunii principale instanța reține următoarele:
Reclamanții S. M. N. și U. C. N. V. au încheiat cu B. C. și B. A. actul de vânzare cumpărare din data de 07.09.2011 având ca obiect înstrăinarea unei suprafețe de 10 ari pământ.
Pârâta U. A., proprietarul de drept al imobilului, a semnat contractul de vânzare cumpărare în calitate de martor al vânzătorilor.
Părțile au stabilit un preț al vânzării de 1.500 lei care a fost achitat în întregime la data semnării actului.
Imobilele ce fac obiectul înstrăinării au fost identificate de către expertul numit în cauză ca fiind: teren curți construcții și arabil în suprafață totală de 1066 mp înscris în . B. de Sus și construcția - casă din chirpici în suprafață de 28 mp și delimitat de punctele 33, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32 schița fila 88 dosar.
Pârâta U. A. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul vânzării în baza Legii nr. 18/1990 prin constituirea dreptului de proprietate dispusă în baza titlului de proprietate nr._/1999.
Existența contractului de vânzare cumpărare precum și transferul dreptului de proprietate au fost probate și prin martorii audiați în cauză care au arătat că că părțile s-au înțeles la transferul terenurilor precum și că au asistat la înmanarea banilor.
Astfel martora, D. F. propusă de pârâte, a arătat că nu are cunoștiință de existența vreunui contract între părți însă reclamanții locuiesc de foarte mult timp în casă fără să cunoască motivul pentru care aceștia erau tolerați în imobil.
Martora D. E. propusă de pârâte a arătat că nu are cunoștiință despre existența vreunui contract între părți și de asemenea că nu cunoaște persoanele care locuiesc în imobil.
Martora U. E. propusă de reclamanți a arătat că imobilul ce face obiectul vânzării a fost scos la vânzare de către B. C. iar pârâta U. A. avea cunoștiință de acest fapt fiind cea care a dat casa lui B. C.. Martora a mai arătat că ea a încercat achiziționarea imobilului însă nu și-a permis prețul cerut.
Martora C. V. propusă de reclamanți a arătat că numitul B. C. a scos imobilul la vânzare iar reclamanții locuiesc în acesta de foarte mult timp.
Instanța, în privința achitării prețului, reține că numitul B. C. a depus la dosarul cauzei o poziție procesuală prin care a arătat că a vândut imobilul și a primit contravaloarea acestuia.
În privința posibilității instanțelor judecătorești de a pronunța, pe baza unui antecontract de vânzare-cumpărare, o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare, prin deciziile nr. 2614/1991 și nr. 222/1993, Curtea Supremă de Justiție a decis în sensul existenței unei astfel de posibilități, respectiv în sensul că prevederile Codului civil permit creditorului să obțină executarea întocmai a obligației asumate de către debitor, iar în cazul în care obligația de a face nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul poate fi autorizat de a o aduce la îndeplinire.
De asemenea, posibilitatea instanțelor judecătorești de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare pe baza unui antecontract de vânzare-cumpărare a fost prevăzută și de legiuitor. Astfel prin art. 1.669 alin. 1 s-a prevăzut în mod expres că: „când una dintre părți care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealalta parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de valabilitate sunt îndeplinite”.
Astfel, pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare trebuie să fie întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: să existe un antecontract valabil încheiat, să se dovedească antecontractul în condițiile dreptului comun, să existe refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare, partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului promis, iar promitentul-cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Analizând aceste condiții, instanța constată îndeplinită cerința existenței unui antecontract încheiat între reclamanți și B. C. în data de 07.09.2002, sub forma unui înscris sub semnătură privată, care respectă condițiile de validitate prevăzute de art. 948-968 cod civil în materia convențiilor.
Potrivit art. 1.295 Cod civil vechi, prin efectul realizării acordului de voință (solo consensu) și independent de predarea lucrului vândut și plata prețului se produce nu numai încheierea contractului dar opereazăși transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
Analizând conținutul actului de vindere din 07 septembrie 2002, instanța reține faptul că pârâta U. A. a fost parte la întocmirea actului și deși a fost trecută în calitate de martor avea calitatea de vânzătoare fiind de acord cu închierea contractului.
Astfel, de la data de 07.09.2002 și până la momentul introducerii dosarului_, pârâta U. A. nu a efectuat nici un act de natură a tulbura liniștita posesia a reclamanțiilor respectiv a recunoscut și respectat dreptul de proprietate pe care aceștia îl aveau asupra imobilului.
Mai mult, transferul dreptului de proprietate precum și modul public în care reclamanții au înțeles să-și exercite posesie și proprietatea este dovedit și de plata impozitelor și taxelor aferente imobilelor (f. 58-65).
Instanța, ca probă a transferului dreptului de proprietate, reține și susținerile comunei Cristinești prin Primar care a arătat că imobilul înstrăinat figurează în registrul agricol al satului B. vol II, fila 99 și începând cu anul 2011 și până în prezent la partida susmenționată figurează înscriși numiții S. M. N. împreună cu concubina U. C. și copii acestora.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 Titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, terenurile, cu sau fără construcții, – indiferent că sunt situate în intravilanul sau extravilanul localităților și indiferent de întinderea suprafeței – pot fi înstrăinate sau dobândite prin acte juridice între vii, doar dacă sunt încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, în situația înstrăinării unui imobil-teren, actul de vânzare-cumpărare trebuie să fie încheiat în formă autentică, cerința fiind prevăzută de lege pentru însăși validitatea contractului.
Întrucât convenția a fost încheiată de părți în perioada de aplicabilitate a Legii nr. 247/2005, instanța reține că acea convenție nu a produs efectul translativ de proprietate specific vânzării, dar în virtutea principiului conversiunii actului juridic nul într-un act juridic valabil, actul juridic din speță are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare.
De asemenea, referitor la dovada antecontractului, aceasta a fost realizată conform dreptului comun în materie de probe, părțile depunând la dosarul cauzei înscrisul sub semnătură privată, doveditor al antecontractului încheiat, aflat la fila 6 din dosar.
Ca atare, instanța reține că în cauză sunt îndeplinită cerințele esențiale pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, și anume, calitatea de proprietar a promitentului-vânzător.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, constatând că sunt îndeplinite cerințele legale pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă urmând să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic pentru următoarele imobile: teren curți construcții și arabil în suprafață totală de 1066 mp înscris în . B. de Sus și construcția - casă din chirpici în suprafață de 28 mp și delimitat de punctele 33, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32 schița fila 88 dosar.
II. Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma cheltuielilor de judecată solicitate, instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 274 cod procedură civilă rezulta ca partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata. La baza obligatiei de restituire stă culpa procesuala a partii care a cazut în pretentii.
Acțiunea a fost legal timbrată prin chitanța nr._/25.07.2013 (f. 100) în valoare de 400 lei.
Prin chitanța nr._/1 din 11.03.2013 în cuantum de 500 lei (f. 41), reclamanții au achitat avans onorariu expertiză tehnică întocmită de pocreață C. iar prin chitanța nr._/1 au achitat diferența de 400 lei .
Instanța, față de poziția procesuală a pârâților reține culpa procesuală a acestora și va dispune obligarea acestora în solidar la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pentru aceste motive,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește onorariu expertiză definitiv în cuantum de 900 lei și dispune plata acestuia către expert Pocreață C.
Admite acțiunea formulată de reclamanții S. M. N. cu domiciliul în . jud. B. și U. C. cu domiciliul în . jud. B. în contradictoriu cu pârâtele U. A. cu domiciliul în . jud. B. și B. S. cu domiciliul în satul D., . și în consecință:
Constată intervenită între părți reclamanți în calitate de cumpărători și pârâte în calitate de vânzătoare, vânzarea-cumpărarea, la prețul de 1.500 lei achitat integral până la data pronunțării sentinței, a următoarelor imobile: teren curți construcții și arabil în suprafață totală de 1066 mp înscris în . B. de Sus și construcția- casă din chirpici în suprafață de 28 mp și delimitat de punctele 33, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32 schița fila 88 dosar.
Obligă, în solidar, pârâtele U. A. și B. S. să achite reclamanților suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. M. I. S. M.
Red. N.M.I.
Thred. S.M.
Ex. 6/18.10.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 932/2013. Judecătoria DOROHOI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1051/2013. Judecătoria... → |
|---|
