Plângere contravenţională. Sentința nr. 158/2013. Judecătoria DOROHOI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 158/2013 pronunțată de Judecătoria DOROHOI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 3884/222/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D. JUDEȚUL B.
Sentința civilă nr. 158
Ședința publică din 31 ianuarie 2013
Președinte – N. M. I.
Grefier – C. A.
La ordine judecarea acțiunii civile formulate de petentul C. N. I. cu domiciliul în B., . . jud. B. în contradictoriu cu intimatele A. Națională a Vămilor cu sediul în București, .. 13, sector 1 și Direcția R. pentru Accize Operațiuni Vamale Iași cu sediul în Iași, .. 10C, jud. Iași având ca obiect ”plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul C. N. I., martorul B. T., lipsă fiind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată: obiectul cauzei ”plângere contravențională”, cauza se află la al doilea termen de judecata, s-a amânat pentru ca intimatele să-și exprime poziția procesuală față de plângerea contravențională și de asemenea pentru audierea martorului solicitat în probațiune, după care se arată că s-a depus întâmpinare de societatea intimată.
Instanța aduce la cunoștința petentului faptul că s-a primit prin fax, de la unitățile intimate, întâmpinare într-un singur exemplar.
Petentul C. N. I. precizează că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
S-a audiat martorul prezent B. T., sub prestare de jurământ conform art. 192 – 193 Cod procedură civilă, declarația fiind consemnată în proces verbal și atașată la dosar.
Văzând că nu sunt alte probe concludente de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul având cuvântul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, să se dispună înlocuirea amenzii cu avertisment.
Instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 29.11.2012 pe rolul Judecătoriei D. sub nr._, petentul C. N. I. cu domiciliul în B., . ., jud. B. a chemat în judecată intimatele A. Națională a Vămilor cu sediul în București, .. 13, sector 1 și Direcția R. pentru Accize Operațiuni Vamale Iași cu sediul în Iași, .. 10C, jud. Iași solicitând instanței să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii stabilită prin procesul-verbal de contravenție ./20 nr._ încheiat la data de 24.11.2012 cu sancțiunea avertismentului.
Contestatorul, în motivarea plângerii, arată că a fost depistat pe raza localității Mihăileni cu un număr de 20 pachete de țigări marca Monte Carlo cu timbru fiscal din Republica Ucraina.
Petentul arată că a achiziționat țigările din orașul Siret întru-cât acestea sunt mai ieftine iar destinația acestora era consumul propriu precum și că nu a mai fost sancționat contravențional pentru aceste fapte.
Acesta mai arată că trăiește din venituri modeste și că scopul preventiv educativ poate fi atins prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului în considerarea scopului pentru care au fost achiziționate țigările, urmările care s-au produs precum și poziția de regret sincer al faptei.
În drept contestatorul și-a motivat plângerea contravențională pe dispozițiile art. 31 din O.G. 5/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În susținerea plângerii, contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal ./20 nr._ încheiat la data de 24.11.2012 (file 5-6), nota explicativă din 24.11.2012 (file 7-8).
Intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca și menținerea procesului – verbal de contravenție încheiat.
Intimata a arătat că petentul a deținut țigarete fără ca acestea să fie introduse în sistemul român de accizare precum și că elementul material al contravenției este îndeplinit.
Intimata invocă în drept dispozițiile Codului și Regulamentului Vamal, OG 2/2001, Codul Fiscal, Codul de Procedură Fiscală, Codul Civil și Codul de Procedură Civilă.
În susținerea plângerii, intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a depus la dosar următoarele înscrisuri: adeverință de reținere a bunurilor nr. 65 din data de 24.11.2012, procesul verbal ./20 nr._ din data de 24.11.2012, înștiințarea de plată nr. 4955/02/1/CEM din 24.11.2012 (fila 32), notă explicativă.
Instanța din oficiu a dispus efectuarea unei adrese către intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași pentru a lămuri contravaloarea prejudiciului suferit de către stat prin neaccizarea produselor confiscate.
Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași prin întâmpinare a arătat că prejudiciul suferit de stat prin neaccizarea produselor confiscate s-a stins prin confiscarea țigărilor.
Instanța a admis cererea în probațiune formulată de către petent și a dispus administrarea probei cu martorul B. T. care a arătat că petentul nu se ocupă cu traficul de produse accizabile și că acesta este fumător.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ./20 nr._ încheiat la data de 24.11.2012, petentul C. N. I. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2213 alin. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu amendă în cuantum de 20.000 lei, reținându-se în sarcina acestuia că în ziua de 24.11.2012, orele 23.30, deținea în bagajul personal 20 pachete țigarete Monte Carlo marcate necorespunzător (cu timbre fiscale din Republica Ucraina), în total 400 țigarete.
Analizând cu prioritate legalitatea procesului verbal de contravenție, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța apreciază ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a acestuia sancțiunea contravențională dispusă fiind individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Instanța va proceda la analizarea temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne și a jurisprudenței CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern precum și dacă precum și va analiza dacă în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenționale precum și prin prisma inexistenței faptei invocate de către petent prin acțiunea introductivă.
Instanța reține că măsura impusă de autorități petentului, respectiv aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 20.000 lei se include în sfera „acuzației în materie penală” (cauza c. I. P. împotriva României), devenind astfel incidente garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția, de aici înainte) cu privire la prezumția de nevinovăție în favoarea petentului.
Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 2213 alin. 2 lit) a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal constituie contravenție ”deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu;”
Instanța va analiza temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar și având în vedere jurisprudența CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.
Instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34 din O.G. 2/2001, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, ca o anumită proporție între prezumția delegalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptulsău la apărare(cauza c. I. P. împotriva României pct. 31).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, trebuie asigurat un echilibru între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție.
În cauza dedusă judecății instanța apreciază că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție.
În ceea ce privește dreptul la apărare, instanța i-a dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente.
Potrivit dispozițiilor art. art. 2213 alin. 2 lit) a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal constituie contravenție ”deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu;”.
Instanța constată că petentul a fost sancționat pentru faptul că în ziua de 24.11.2012 orele 23.30 în urma controlului rutier desfășurat de inspectorii din cadrul DJAOV B. s-a descoperit în posesia contestatorului un număr de 20 pachete de țigări Monte Carlo.
Petentul prin plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și nota explicativă de la fila 7 a recunoscut existența pachetelor de țigări și a arătat că acestea erau destinate consumului propriu.
Astfel din probele administrate în cauză precum și din apărările formulate de petent, s-a dovedit dincolo de orice dubiu că acesta a deținut un număr de 20 pachete de țigări Monte Carlo timbre Republica Ucraina destinația acestora fiind consumul propriu.
Curtea EDO a statuat în mod repetat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, pct. 28, P. împotriva României pct. 31 precum și A. împotriva României pct. 60).
În aceste condiții, instanța va da efect prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, reținând temeinicia celor consemnate în cuprinsul respectivului proces-verbal și vinovăția petentului.
În lumina celor expuse mai sus, instanța constată că procesul verbal ./20 nr._ încheiat la data de 24.11.2012 și a sancțiunilor aplicate prin acesta sunt temeinice.
Ca urmare, instanța va analiza dacă sancțiunea aplicată corespunde cerințelor legii.
Potrivit art. 5 alin. 2 din OG 2/2001 “sancțiunile contravenționale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contravențională;
c) obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.
În completarea acestui aliniat vine alin. 5 al aceluiași articol care prevede că “sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.”
În cauza de față, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind desfășurarea în bune condiții a alegerii autorităților administrației publice locale, și urmările care s-ar fi putut produce, instanța consideră că sancțiunea aplicată de 20.000 lei, corespunde gradului de pericol social al faptei.
În privința înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, este de remarcat faptul că această măsură nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale petentului/petentei, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.
Instanța reține că prin valorificare produselor confiscate prin procesul verbal de constatare a contravenției prejudiciul suferit de stat prin operațiunile derulate de contravenient se va acoperi, petentul va mai rămâne obligat și la plata sumei de 20.000 lei amendă contravențională.
Instanța constată că prejudiciul suferit de către bugetul de stat s-a acoperit prin confiscarea produselor accizabile.
Instanța, având în vedere disproporția vădită dintre cuantumul amenzii și cuantumul prejudiciului suferit de stat, circumstanțelor personale ale petentului care nu realizează venituri și care nu a mai avut abateri disciplinare precum și faptul că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale, va admite plângerea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii, aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție ANV/20 nr._ încheiat la data de 24.11.2012 cu sancțiunea avertismentului.
În reținerea circumstanțelor personale ale pârâtului instanța mai reține și faptul că acesta este fumător și nu se ocupă cu traficul de produse accizabile.
În lumina celor de mai sus precum și a circumstanțelor personale ale petentului, instanța consideră că prin recuperarea prejudiciului de către stat precum și prin aplicarea sancțiunii avertismentului pentru abaterile contravenționale sus menționate se poate realiza scopul urmărit de lege respectiv reeducarea contravenientului.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul C. N. I. cu domiciliul în B., . . jud. B. în contradictoriu cu intimatele A. Națională a Vămilor cu sediul în București, .. 13 sector 1 și Direcția R. pentru Accize Operațiuni Vamale Iași cu sediul în Iași, .. 10C, jud. Iași și în consecință:
Înlocuiește sancțiunea amenzii în sumă de 20.000 lei aplicată petentului C. N. I. prin procesul verbal contravenție ./20 nr._ încheiat la data de 24.11.2012 cu sancțiunea avertisment.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. M. I. C. A.
Red. N.M.I.
Thred. Ch.A.
Ex. 4/05.02.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 898/2013. Judecătoria DOROHOI | Cereri. Sentința nr. 1963/2013. Judecătoria DOROHOI → |
|---|
