Plângere contravenţională. Sentința nr. 646/2013. Judecătoria DOROHOI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 646/2013 pronunțată de Judecătoria DOROHOI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 367/222/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D. JUDEȚUL B.
Sentința civilă nr. 646
Ședința publică din 24 aprilie 2013
Președinte –B. N. E.
Grefier – P. E.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. C. cu domiciliul în D., .. 40, .. 1, . în contradictoriu cu intimatele A. Națională a Vămilor București cu sediul în .. 13, sector 1, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu sediul în .. 10 C, județul Iași și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B..
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă petentul, lipsă reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că s-a acordat termen pentru studierea întâmpinării.
Petentul prezent arată că a studiat întâmpinarea și solicită proba cu martorul S. I. A. care este prezent în vederea audierii.
Instanța încuviințează proba cu martorul solicitat de petent.
S-a audiat martorul prezent conform art. 192-193 Cod procedură civilă sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în proces- verbal aparte atașat la dosar.
Văzând că nu mai sunt alte probe de administrat și nu se formulează excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată motivat de faptul că nu are posibilități materiale de plată, fiind la prima abatere de acest fel, regretă sincer fapta și nu solicită cheltuieli de judecată.
J U D E C A T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.01.2013 sub numărul_, petentul C. C. a chemat în judecată pe intimata A. Națională a Vămilor – Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași-Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată prin procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din data de 16.01.2013 cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 01.12.2012, orele 09.10, în timp ce se deplasa spre municipiul D., împreună cu numitul S. I. A., cu autoturismul proprietatea acestuia din urmă, au fost depistați de către un echipaj al Poliției de Frontieră, în localitatea Dersca, având asupra lor o cantitate de 20 pachete de țigări Monte Carlo, care aveau timbru fiscal de Republica Ucraina. Mai precizează petentul că aceste țigări au fost găsite abandonat în parcarea din Vama Siret, însușindu-le pentru consumul propriu. Petentul mai învederează faptul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost întocmit la o dată ulterioară constatării săvârșirii faptei. În drept au fost invocate prevederile O.G. 2/2001.
În dovedirea acțiunii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f.5) și anexă (f.6).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata A. Națională a Vămilor – Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iașia formulatîntâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate.
În motivare, intimata a arătat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 16.01.2013, petentul a fost sancționat cu amenda minimă în cuantum de 20.000 lei și cu măsura complementară de reținere în vederea confiscării a bunurilor folosite la săvârșirea contravenției, pentru încălcarea art. 2213 alin.2 lit. a) raportat la art. 2213 alin. 3 și la art. 2214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, întrucât a fost depistat în data de 01.12.2012, pe raza localității Dersca, județul B., deținând în bagaje cantitatea de 20 pachete țigări Monte Carlo cu marcaje fiscale de Repulica Ucraina, care nu au fost introduse în sistemul român de accizare.
A mai arătat că în mod corect în sarcina petentului a fost antrenată răspunderea contravențională pentru fapta reținută în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, întrucât aceasta există, a fost săvârșită cu vinovăție și constituie contravenție la regimul vamal al produselor accizabile, iar petentul nu a dovedit existența unei alte situații de fapt decât cea descrisă în procesul verbal și nici nu a prezentat documente de proveniență a produselor respective pentru a face dovada deținerii legale a acestora.
Intimatul a precizat că o reindividualizare a sancțiunii prin transformarea sancțiunii amenzii în avertisment, ar conduce practic la anularea eforturilor depuse de echipajele mobile ale poliției și ale autorității vamale în desfășurarea activității de depistare, stopare sau reducere a frecvenței faptelor de contrabandă cu produse accizabile și de evaziune fiscală încurajând în acest fel contravenienții la săvârșirea în continuare a acestui tip de fapte, cu consecințe negative asupra bugetului de stat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115- 118 din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 571/2003, O.G. nr. 92/2003.
În apărare, intimatul a solicitat prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copie proces-verbal (f.22-23), proces-verbal (f.24-25), înștiințare plată (f.26), anexă(f.27), declarație (f.28), dovadă (f.29), proces-verbal (f.30) și adeverință (f.31) În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată de astăzi, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba cu martori, fiin audiat martorulSandu I. A., considerându-le legale, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din data de 16.01.2013 întocmit de către intimata A. Națională a Vămilor – Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași-Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B., petentul C. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei și cu sancțiunea complementară constând în confiscarea bunurilor, constatându-se că în data de 01.12._, în localitatea Dersca, a fost identificat de către un echipaj al SPF D. având asupra sa o cantitate de 20 pachete țigări Monte Carlo, cu timbre fiscale Republica Ucraina, pentru care nu a putut face dovada provenienței mărfurilor și a introducerii mărfurilor în sistemul de accizare, faptă prevăzută de dispozițiile art. 2213 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 și sancționat potrivit dispozițiilor art. 2213 alin. 3 din același act normativ.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Petentul afirmă că procesul verbal este lovit de nulitate, întrucât a fost întocmit la o dată ulterioară constatării săvârșirii faptei contravenționale. Instanța va respinge acest motiv de nulitate ca neîntemeiat, reținând că în conformitate cu art.13 din O.G nr.2/2001, aplicarea amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, astfel că agentul constatator are posibilitatea de a întocmi procesul-verbal în termen de 6 luni, chiar și la sediul său. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului vamal aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul C. C. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Instanța reține că, potrivit art. 20621 alin. 10 din Legea nr. 571/2003, este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută. În explicarea acestui text de lege, H.G. nr. 44/2004 (II), la punctul (31) stabilește că „în afara antrepozitului fiscal pot fi deținute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost înregistrată ca obligație de plată, iar prin circuitul economic se poate stabili de către autoritățile competente cu atribuții de control că produsele provin de la un antrepozitar autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator”.
În plus, potrivit art. 2069 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 571/2003, persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este, în ceea ce privește deținerea unor produse accizabile, astfel cum se menționează la art. 2067 alin. (1) lit. b): persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora.
Totodată potrivit art. 20661 alin.1 lit. b) tutunul prelucrat constituie produs accizabil iar potrivit alin. 3 „produsele accizabile prevăzute .la alin.1 pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secțiuni”.
Din coroborarea dispozițiilor legale amintite rezultă că deținătorul de produse accizabile are obligația de a face dovada că acestea provin de la una din categoriile de furnizori menționate, respectiv antrepozitar autorizat, operator înregistrat, operator neînregistrat sau de la un importator, neavând relevanță numărul de intermediari interpuși, în circuitul economic, între antrepozitar și deținător, legea nefăcând nicio distincție în acest sens, precum și faptul că acciza aferentă produselor menționate a fost achitată.
În ceea ce privește pachetele de țigări confiscate de la petentă, potrivit adeverinței de reținere a bunurilor nr._ din data de 16.01.2013, pachetele cu țigarete nu aveau aplicate timbre fiscale românești, ci timbre fiscale din Republica Ucraina.
Având în vedere natura produselor (tutun prelucrat), cantitatea de țigarete (20 de pachete), lipsa oricărui document de proveniență (facturi), instanța va înlătura apărările petentului conform căreia țigaretele au fost cumpărate pentru consumul propriu și nu în vederea comercializării, reținând că aceste susțineri nu au relevanță atâta timp cât textele legale sancționează simpla deținerede produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație. Astfel, instanța consideră că petentul C. C. se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa. Referitor la declarația martorului audiat în prezenta cauza, instanța constată că se coroborează cu ansamblul probelor.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, instanța amintește că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Instanța reține că agentul constatator a aplicat petentului pentru fapta reținută sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei, dar apreciază că pentru această faptă, măsura avertismentului, ca sancțiune principală, este potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.
Astfel, față de numărul relativ mic al pachetelor de țigarete găsite asupra petentului o sancțiune cu amenda în cuantum de 20.000 lei apare ca fiind disproporționată, instanța formându-și convingerea că petentul a înțeles urmarea negativă a unei astfel de fapte și că nu o va mai repeta în viitor. Cu privire la sancțiunea complementară a confiscării produselor, instanța constată că a fost aplicată în mod legal.
Având în vedere cele anterior menționate, instanța va admite în parte plângerea petentului C. C. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din data de 16.01.2013, în contradictoriu cu intimata A. Națională a Vămilor - Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași- Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B., urmând a dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 20.000 lei, aplicată cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale. Instanța va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal mai sus menționat, referitoare la confiscarea produselor.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul C. C., domiciliat în municipiul D., ..40, ., ., în contradictoriu cu intimatul A. Națională A Vămilor, Direcția R. Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Iași - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B., cu sediul în municipiul B., ..24, județul B..
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 20.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din data de 16.01.2013, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal mai sus menționat.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător B. N. E. P. E.
Red.B.N.E.
Tehred.P.E.
Ex.4
20.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1322/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1365/2013. Judecătoria DOROHOI → |
|---|
