Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 588/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 588/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 10057/225/2013
Dosar nr._ - modificare măsuri privind copilul
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T.-S.
- JUDEȚUL M. -
SENTINȚA CIVILĂ MINORI SI FAMILIE NR.588
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 30.10.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: Z. A. D.
GREFIER: N. E.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta C. M. M. în contradictoriu cu pârâtul C. M. D., având ca obiect modificare măsuri privind copilul.
La apelul nominal în ordinea de pe listă, la prima strigare s-a constatat lipsa părților, situație in care, potrivit prevederilor art. 104 alin 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387 /2005, publicat în Monitorul oficial Partea I nr. 958/2005, instanța a dispus lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței, când, după o nouă strigare, în ordinea listei, a constatat, din nou, lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în baza art. 238 alin. 1 Cod proc. civilă, instanța estimează că prezenta cauză va fi soluționată în termen de o lună.
Instanța, în baza art. 258 al. 1 Cod proc. civilă rap. la art. 292 Cod proc. civilă, apreciind că este concludentă, încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cercetarea procesului încheiată în temeiul dispozițiilor art. 244 al. 1 din NCPC și în baza art. 392 C.proc.civ. rămâne în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare și asupra fondului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 23.07.2013, sub nr._, reclamanta C. M. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. F. O., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună dreptul de a avea legături personale cu minorul C. M. D. ce locuiește cu pârâtul în fostul apartament, locuința comună, ca urmare a încredințării acestuia prin s.c. nr.305/08.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și să se stabilească un program de vizitare în favoarea sa.
In fapt, precizează ca a fost căsătorită cu intimatul C. F. O., din căsătorie a rezultat minorul C. M. D., locuind toți în apartamentul din . 35, .. 1, însa datorita neînțelegerilor intervenite între soți, a fost nevoită sa promoveze acțiunea de divorț, cerere soluționata în prima instanța prin s.c. nr. 305/08.04.2013 .
Prin hotărârea pronunțata, instanța de fond a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa . locuința minorului la soțul parat, fiind obligată la plata unei pensii de întreținere.
Împotriva sentinței instanței de fond pronunțata în dosar nr._ a declarat apel si ținând seama de faptul ca asemenea cale de atac a apelului cat si recursul ce eventual va fi declarat durează în timp, cum, nu are nici o legătura cu minorul, solicită, ca în conformitate cu disp. art 401 NCC să se stabilească un drept de vizita în favoarea sa pentru a se putea întâlni cu minorul care în prezent este izolat de tatăl sau ce îi interzice să se întâlnească cu reclamanta.
De asemenea este necesar sa mențină o legătură cat mai apropiată de copil, să contribuie la educația lui si sa-1 supravegheze îndeaproape.
Precizează, ca paratul îl influențează negativ pe minor împotriva sa, copilul vorbindu-i foarte urat și purtându-se necuviincios cu reclamanta la fel ca tatăl si bunicul sau patern, situație care apreciază ca se va schimba daca minorul ar fi lăsat sa petreacă o perioada de timp și cu mama sa.
Mai arată ca s-a despărțit în fapt de parat în luna decembrie 2012 când minorul se afla în vacanta la tara la bunicii lui si de atunci l-a întâlnit doar de 3 ori timp de câteva ore, iar aceste împrejurări tatăl pârât nu i-a permis minorului sa stea doar cu reclamanta. Paratul condiționează întâlnirea minorului cu reclamanta de prezența pârâtului, situație pe care nu o poate accepta întrucât acesta tot timpul o amenința, îi vorbește urat si o desconsidera în fata copilului.
Solicită să se stabilească un program de vizita astfel: doua Weekend-uri pe luna începând cu sâmbăta ora 11,00 pana duminica ora 18,00 timp in care minorul va sta la ea acasă precum si o luna de zile în vacanta de vara.
A depus la dosare următoarele înscrisuri, în copie: s.c. nr.305/2013 MF/08.04.2013, a Judecătoriei Dr.Tr.S., certificat de naștere minor, dovada de plată a taxei judiciare de timbru, certificat de informare nr.2/08.10.2013
La data de 27.06.2013 pârâtul a formulat întâmpinare prin care invocă excepția autorității de lucru judecat și depune la dosar în copie, s.c. nr.496/04.09.2013, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S., în dosar nr._ .
Instanța a pus în vedere reclamantei să facă dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii, sub sancțiunea suspendării cauzei .
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248, alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală si aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți .
Daca în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Potrivit art. 430, alin. 1 C.proc.civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar potrivit alin. 3 - Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.
Având în vedere aceste dispoziții legale, rezultă că nu există autoritate de lucru judecat, atunci când prin hotărârea anterioară a fost luată o măsură provizorie.
În speță se observă că prin sentința civilă nr. 496/4 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în dosar nr._ s-a stabilit în mod provizoriu, pe cale de ordonanță președințială, modul în care reclamanta își poate valorifica dreptul de a avea legături personale cu minorul – filele 24-25.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția puterii de lucru judecat ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța reține prevederile art.6, alin. 6 C.civ. - dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.
Față de această reglementare, regăsită și în Legea de aplicare la art. 5, alin. 2, instanța apreciază ca fiind aplicabil C.civ. implementat prin Legea nr. 287/2009.
Ca stare de fapt, instanța reține că părțile s-au căsătorit în data de 20 iulie 2002, căsătorie înregistrată sub nr. 9/2002 în Registrul Stării Civile al . căsătoria părților a rezultat minorul C. M. D., născut în data de 17 septembrie 2002.
Potrivit art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, „Orice persoană are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituție sau lege.”
Drepturile și libertățile fundamentale sunt reglementate în capitolul II din Constituție, printre care se numără și dreptul la respectarea vieții de familie care este reglementat de art. 26, alin. 1 din Constituție.
Jurisprudența CEDO, care reprezintă un izvor de drept, a statuat că nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și este necesar într-o societate democratică pentru protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Văzând aceste dispoziții legale, precum și prevederile art. 20 din Constituție, instanța apreciază că relația dintre reclamantă și fiul său minor intră în sfera vieții de familie în sensul art. 8 din Convenție, întrucât posibilitatea părintelui și al copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8.
Obligațiile pozitive impuse statelor de art. 8 includ luarea măsurilor în vederea asigurării reunirii părintelui cu copilul său.
De asemenea, potrivit art. 401 C.civ., părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura lui profesională.
De asemenea, se mai rețin și prevederile art. 448 și 496, alin. 5 din Noul cod civil care reglementează dreptul părintelui care nu locuiește cu minorul de a avea legături personale cu acesta.
În mod corelativ, potrivit dispozițiilor art. 262, alin. 2 C.civ., copilul care nu locuiește cu părinții săi sau cu unul dintre aceștia, păstrează dreptul de a avea legături personale cu ei, aspect care este reglementat și prin art.14,15 din Legea nr. 272/2004.
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului reglementează în art. 2 principiul interesului superior al copilului, în sensul că acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, iar pe de altă parte acest principiu va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Instanța apreciază că este în interesul minorului să dezvolte atașament față de mama sa iar acest lucru se poate realiza prin stabilirea unui program păstrare a legăturilor personale cu minorul.
În ceea ce privește programul efectiv, se observă că părțile nu s-au înțeles în această privință. Se reține că în prezent minorul are o vârstă de 11 ani, iar la această vârstă luarea minorului timp îndelungat din mediul în care s-a obișnuit să trăiască se apreciază că nu este în măsură să afecteze în mod negativ dezvoltarea sa și nici nu afectează echilibrului său emoțional. De aceea instanța apreciază că minorul poate fi luat din mediul său cu care este obișnuit pentru a-și petrece noaptea în compania mamei reclamante, pentru perioade scurte de timp.
În ceea ce privește vacanța de vară, se apreciază că până la sosirea acesteia se va fi scurs o perioadă suficientă de timp care să permită ca relația mamă – fiu să reintre pe un făgaș normal, astfel încât perioada de o lună dispusă prin prezenta hotărâre să nu afecteze dezvoltarea normală a minorului.
În ceea ce privește locul în care se va desfășura dreptul reclamantei de a avea legături personale cu minorul, instanța apreciază că se impune un ambient liniștit, armonios care să asigure condiții oprime dezvoltării unei relații normale între mamă și fiu, iar acest lucru nu poate fi posibil în prezența altor persoane care ar putea o influență negativă asupra relației mamă – fiu.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că cererea este întemeiată, întrucât în caz de refuz al dreptului de a avea legături personale ar fi încălcat dreptul la viața de familie, în sensul art. 8 CEDO, iar pe de altă parte, interesul superior al copilului este de a dezvolta o relație firească cu părintele său, ceea ce implică o periodicitate a relațiilor mamă-fiu.
Pentru aceste motive, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta C. M. M., în contradictoriu cu pârâtul C. F. O. și va încuviința ca reclamanta să aibă legături personale cu minorul C. M. D., născut în data de 17 septembrie 2002, la domiciliul reclamantei, astfel: primul și al treilea sfârșit de săptămână începând de sâmbătă ora 11.00 și până duminica ora 18.00, precum și în prima lună din vacanța de vară.
În baza dispozițiilor art. 451 C.pr.civ., va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. M. M., având CNP_, domiciliată Drobeta Turnu Severin, ..35, ., apt.23, jud.M., în contradictoriu cu pârâtul C. F. O., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ..227, ., apt.18, jud.M..
Încuviințează ca reclamanta să aibă legături personale cu minorul C. M. D., născut în data de 17 septembrie 2002, la domiciliul reclamantei, astfel: primul și al treilea sfârșit de săptămână începând de sâmbătă ora 11.00 și până duminica ora 18.00, precum și în prima lună din vacanța de vară.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședință publică azi 30 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. Z. E. N.
Red.ADZ../Tehn. E.O. – 29 noiembrie 2013
Ex. 4/pag 5/
Operator de date cu caracter personal
Înregistrat sub numărul 6497
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 114/2013. Judecătoria... | Curatelă. Sentința nr. 574/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
