Acţiune în constatare. Sentința nr. 1829/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1829/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 15606/225/2014
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1829
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE A. G.
GREFIER ȘEDINȚĂ C. B.
Pe rol soluționarea cererii formulate de reclamanții Tuică I. și Tuică L., în contradictoriu cu pârâtele Banca Comerciala Româna S.A. și B. SA S. Județeana M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 05.05.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înaintată acestei instanțe la data de 17.11.2014 și înregistrată sub nr._ /2014, reclamanții Tuică I. și Tuică L. au chemat în judecată pe pârâtele Banca Comerciala Româna S.A. și B. SA Suc. Tr. S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existenta clauzei abuzive de la pct. 8 lit. b din Contractul de credit nr. 1890/19.06.2006, art. 3.9 din actul adițional la contract, art. 6.3 lit. a din actul adițional încheiat la contractul mai sus menționat și art. 8 lit. e din contractul de credit nr 2557/04.07.2007 și art. 6.3 lit. a din actul adițional la contractul de credit nr 2557/04.07.2007, obligarea pârâtei să restituie comisionul de administrare de la data încheierii contractului respectiv 19.06.2006 până în prezent cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 19.06.2006 a contractat un credit bancar, în cuantum de 23.800 euro, așa cum rezultă din Contractul de credit bancar nr. 1890 din 19.06.2006, având un comision de administrare de 0,05% aplicat la soldul creditului plătibil lunar conform pct. 8 litera b din convenție, pct. 3.9 din actul adițional nr 1/19.06.2006, condiții generale și pct. 6.3 sin actul adițional la contractul de credit nr 1890&19.06.2006 .
Ulterior în anul 2007 a încheiat contractul de credit nr 2557 cu un comision de rambursare de 0,05% aplicat la soldul creditului plătibil lunar art. 8 lit. e și art. 6.3 lit. a din actul adițional la contractul de credit nr 2557/2007.
Conform acestor texte legale, obiectul actului juridic (in cazul de fata dobânda) trebuie sa fie determinat sau determinabil.
Astfel, contractele de credit cu dobânda variabila trebuie sa conțină clauze care sa confere dobânzii caracter determinabil, iar acest caracter presupune ca părțile angrenate in contract sa poată, la momentul exigibilității obligației ce reprezintă obiectul contractului, sa determine in mod obiectiv întinderea acesteia (in cazul de fata cuantumul dobânzii.
Cu alte cuvinte, conform celor susținute si in doctrina „actul juridic trebuie sa precizeze toate elementele in funcție de care urmează sa se individualizeze obiectul".
Or, in situația de fata, clienților le este imposibil sa determine modalitatea in care banca, luna de luna, calculează in mod discreționar cuantumul dobânzii, fapt ce echivalează cu o nerespectare a caracterului determinabil al dobânzii.
În plus, clauza care permite băncii calculul dobânzii clienților in funcție de dobânda de referința afișată la sediile băncii, precum si clauza care permite băncii modificarea in mod unilateral a cuantumului dobânzilor/comisioanelor, conține o condiție pur potestativa pentru banca, in calitatea sa de debitor al obligației de a calcula corect si transparent cuantumul dobânzii.
Susținerea băncilor că, modificarea unilaterala ulterioara a prețului serviciului financiar, prin majorarea dobânzii, se justifica prin creșterea costurilor refinanțării suportate de banca, nu poate fi primită, de îndată ce, costurile respective nu privesc si nu afectează creditele deja acordate, ci privesc activitatea curenta de creditare a băncii.
D. urmare, majorarea dobânzii prin inserarea unor clauze nenegociate, care dau dreptul băncii să modifice unilateral dobânda, prin tot felul de operațiuni financiare, pe care cumpărătorul creditului nu le-a cunoscut în momentul încheierii contractului și nici nu le-a putut prevedea, sunt abuzive, întrucât creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, situație în care, neavând nici un control asupra modului în care a fost calculată dobânda, apreciez că, clauza de la pct. 5 și 6 din contract este abuzivă.
În doctrină și jurisprudență s-a arătat că, acest comision de administrare, calculat si perceput lunar, disimulează, de fapt, un procent consistent de dobânda, mărind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, creând băncii un avantaj concurențial contrar uzanțelor cinstite fata de celelalte banei.
Comisionul de administrare credit este prevăzut în contract alături de comisionul de acordare a creditului, comisionul de rambursare anticipată, comision de urmărire riscuri, comisioane de transformare și dobândă, ceea ce denotă că banca percepe pentru același serviciu de creditare trei categorii de costuri, fără a fi explicată în contract distincția clară între acestea și, fără a se ști cu precizie care este limita de demarcație între acestea, încărcându-se excesiv obligațiile consumatorului.
Comisionul de administrare credit (dobândă deghizată) comportă o formulă de calcul asemănătoare dobânzii curente (cuprins în grafic alături de dobândă), fiind însă mai oneros decât aceasta (perceput lunar în funcție de soldul inițial al creditului și nu de soldul diminuat ca urmare a rambursării ratelor).
Banca nu a explicat in mod concret ce reprezintă comisionul de risc, o cheltuiala sau un venit al băncii, din felul cum este acesta definit rezultând ca acesta reprezintă o asigurare pe care si-o ia banca împotriva intrării consumatorului in incapacitate de plata fiind așadar un cost eventual si nu unul cert.
Cu toata aceasta incertitudine banca il încasează lunar, pe toata perioada creditului si nu îl returnează consumatorului bun-platnic după unu sau mai mulți ani de derulare a contractului far a incidente de plata. Conform prevederilor contractuale, acest comision revine automat băncii, fără nici o obligație din partea acesteia.
In condițiile în care și-a îndeplinit întocmai obligația de plata a creditului, in favoarea băncii a operat o îmbogățire fără just temei, corelativ cu sărăcirea mea, care, cu toate ca mi-am îndeplinit obligațiile contractuale, am plătit lunar un comision de risc, fără ca riscul sa se fi materializat.
De altfel, riscul creditului a fost acoperit si prin încheierea poliței de asigurare, însă el nu s-a materializat, deoarece creditul a fost achitat integral, fără sa cunosc destinația comisionului de risc perceput.
In speța, contractul încheiat cu banca a fost preformulat, de adeziune, fiind prestabilit, eu neavând, așa cum am arătat, posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele contractelor, toate clauzele fiindu-ne impuse.
Potrivit art.54 din Constituția României, „orice drept trebuie exercitat numai in scopul sau in limitele sale normale.
Când cineva uzează de dreptul sau in mod anormal si deturnează dreptul de le menirea sa normala, el comite un abuz de drept, fiind obligat sa repare prejudiciul cauzat".
De altfel, paratele au fost sancționate in repetate rânduri de către instanțele de judecata care au constatat, in mod irevocabil caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de risc și de administrare credit.
Având in vedere ca existenta clauzelor abuzive are ca efect nulitatea absoluta a acestora, se considera ca aceste clauze nu au existat încă de la încheierea contractului, cu efectul repunerii pârtilor in situația anterioara inserării clauzelor abuzive. Nulitatea reprezintă o sancțiune de drept civil care consta in desființarea retroactiva a unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Nulitatea se îndreaptă împotriva acelor efecte care contravin dispozițiilor legale încălcate, lăsând neatinse efectele care nu contrazic legea.
În vederea dovedirii celor mai sus arătate, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
În ceea ce privește competența teritorială, în raport de prevederile art. 109 și art. 113 pct. 3 și 8 C. proc. civ., apreciază că este competentă teritorial Judecătoria Dr. Tr. S..
Față de cele de mai sus, a arătat că temeiul de drept al cererii este dat de disp. art. 102 din Legea nr. 71/2011; art. 94 pct. 1 lit. (j) C. proc. civ; art. 109 și art. 113 pct.3 și 8 C. proc. civ.; art. 194 C. proc. civ., Legea 193/2000, art. 66-69 și 95 din OUG nr. 50/2010, codul consumatorului, legile la care am făcut referire în acțiune.
Potrivit art. 29 lit. (f) din OUG nr. 80/2013 această cerere este scutită de taxa judiciară de timbru.
A depus cererea în 2 exemplare împreună cu împuternicire avocațială și toate înscrisurile în copie certificată, respectiv: contract credit; actul adițional nr 1/03.07.2007, actul adițional la contractul de credit nr 1890 din 19.06.2006, contract de credit bancar nr 2557/04.07.2007, actul adițional la contractul de credit nr 2557 din 04.07.2007, grafic de rambursare credit .
Conform dispozițiilor art. 200 al. 1, cod procedură civilă, instanța a verificat cererea de chemare în judecată și constatând că, aceasta nu îndeplinește cerințele prev. de art. 194 -197 cod procedură civilă, prin rezoluția din 09.09.2014, aflată la fila 48 din dosar, a pus în vedere reclamantului să complinească lipsurile cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea anulării cererii, în termen de 10 zile de la primirea comunicării.
La data de 28.11.2014, reclamanții au depus la dosar o răspuns la adresa emisă de instanță.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâților un exemplar al cererii și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 30.12.2014, pârâta Banca Comerciala Româna S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa elementelor obligatorii ale cererii de chemare în judecată, întrucât reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 194 NCPC în ceea ce privește conținutul cererii de chemare în judecată, excepția lipsei de obiect și de interes a cererii vizând caracterul abuziv al comisionului de rambursare anticipată, excepția inadmisibilității acțiunii din perspectiva legii nr. 193/2000, excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit, având în vedere că reclamantul a formulat acțiunea în 2014, adică la peste 7 ani de la încheierea contractului și la peste 3 ani de la data încetării efectelor sale prin rambursare anticipată a creditului și inadmisibilitatea cererii de modificare a clauzelor privind dobânda și comisioanele aplicabile creditului contractat, prin raportare la prevederile legii 193/2000. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
În acest context o clauză abuzivă este aceea care modifică echilibrul contractual, de cele mai multe ori, în mod imperceptibil, sau greu perceptibil pentru consumator. Or, în privința clauzelor analizate nu ne aflăm într-o astfel de situație, deoarece acestea fac parte din chiar miezul obiectului convenției de credit încheiate.
Raportat la prevederile Legii 193/2000 (care transpune în dreptul intern Directiva 93/13/CEE), instanța nu se poate substitui voinței părților și nu poate dispune continuarea raportului juridic contractual eliminând din acesta clauza privind obligația de plată a costului creditului.
Pe de o parte, o atare ingerință este expres interzisă de lege, atâta timp cât clauzele contractuale care reglementează componentele costului creditului sunt exprimate într-un limbaj clar și ușor inteligibil. Pe de altă parte, contractul nici nu ar putea rămâne în ființă după modificarea prestațiilor la care s-a obligat împrumutatul în privința dobânzii și a comisioanelor, întrucât ar fi grav afectat echilibrul contractual în detrimentul Subscrisei, contractul de credit fiind lipsit de cauză, din perspectiva băncii.
Așadar, instanța de judecată nu poate nesocoti principiul pacta sunt servanda și nu poate da curs cererii uneia din părțile contractante de a modifica efectele contractului, respectiv de a interveni în clauzele contractuale asumate (cu atât mai puțin în clauza privind contraprestația caracteristică a uneia din părți - practic, prețul contractului).
Dispoziția relevantă din Legea 193/2000 este cuprinsă în art. 4 alin 6:„Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil."
Prin urmare, întrucât dobânda și comisioanele percepute de bancă sunt componente ale prețului creditului - obiectul principal al contractului, clauzele care le instituie fiind stipulate într-un limbaj clar și ușor de înțeles, acestea sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv.
Astfel, în ceea ce privește dobânda, aceasta este prevăzută ca și procent din valoarea creditului, la care se adaugă o marjă fixă exprimată în puncte procentuale, respectiv în ceea ce privește comisioanele, acestea sunt prevăzute atât ca și cifre cât și ca și procent din valoarea inițială a creditului și se regăsesc atât în contractul de credit, cât și în graficul de rambursare al creditului.
Imposibilitatea modificării clauzelor contractuale a fost tranșată deja de CJUE prin Hotărârea pronunțată la 14.06.2012 în Cauza C-618, în care Curtea Europeană de Justiție a decis următoarele:
Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, precum articolul 83 din Decretul legislativ regal 1/200] de aprobare a formei modificate a Legii generale privind protecția consumatorilor și a utilizatorilor și a altor legi complementare (Real Decreto Legislativo i/2oojpor el que se aprueba el texto refundido de la Ley General para la Defensa de los Consumidores y Usuarios y atras leyes complementarias) din 16 noiembrie 200J, care permite instanței naționale, atunci când constată nulitatea unei clauze abuzive cuprinse într-un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, să completeze respectivul contract modificând conținutul acestei clauze.
Cu privire la dobânda curentă variabilă (reglementată contractual de pct. 5 din condițiile speciale și pct. 2.10.a din condițiile generale ale Contractului de credit) a susținut că, contrar celor susținute prin cererea introductivă, Banca nu i-a impus Reclamantului să semneze o convenție de credit pe care acesta nu dorea să o încheie. Dimpotrivă, Reclamantul a avut inițiativa demarării raporturilor contractuale cu Subscrisa, prin formularea cererii de acordare a creditului și tot Reclamantul a fost cel care a ales produsul de creditare pe care 1-a apreciat ca fiind cel mai convenabil nevoilor sale.
Clauzele din Condițiile generale de creditare - anexă la contract - vin să expliciteze mecanismul de determinare a diferitelor tipuri de dobânzi percepute de B. pentru diferitele tipuri de produse bancare, dând îndeajuns de multe informații clienților, pentru ca aceștia să aibă reprezentarea modului în care va funcționa mecanismul de stabilire a dobânzii curente.
Dobânda de referință variabilă reprezintă o dobândă standardizată, unică pentru toată plaja de produse financiare destinate persoanelor fizice, care este afișată în permanență la sediile B., alături de ceilalți indici de referință în raport de a căror fluctuație sunt determinate dobânzile percepute de către Bancă pentru creditele acordate.
Structural, dobânda de referință variabilă apare ca fiind o reflecție a costului resurselor de creditare pe care Banca este nevoită a-1 plăti în scopul obținerii lichidităților necesare în vederea acordării de credite către populație, toate aceste costuri stabilindu-se și având la bază Reglementări ale BNR.
La rândul lui, costul resurselor de creditare are la bază următoarele elemente: indicele de referință EURIBOR/L1BOR/ROBOR (care este doar un element) – acest indice este influențat de gradul de lichiditate de pe piața interbancară și este în strânsă legătură cu dobânda de politică monetară implementată de Banca națională a României; costul cu rezerva minima obligatorie - calculată ca procent din pasivele băncii cum ar fi depozitele clienților. Rezerva minimă obligatorie este ținută în conturi deschise în evidențele BNR cu o rată de dobândă foarte mică, sub nivelul ratelor de piață; costurile de lichidate - element menit să acopere diferența de scadență între creditele pe termen lung acordate clienților și scadența pe termen scurt a surselor de finanțare corespondente.
Fiind determinată pe baza unor indicatori obiectivi și a unor formule de calcul, trimiterea contractuală la evoluția dobânzii de referință este deopotrivă de surprinzătoare pentru ambele părți ale convenției de creditare
În speță, reclamantul a ales un credit cu dobândă variabilă raportată la dobânda de referință variabilă, afișată la sediile B., astfel cum se explicitează la art. 2.10.a din condițiile generale anexă a Contractului de credit.
Prin semnarea Contractului de credit, Reclamantul și-a dat acordul cu privire la modificările ce pot fi aduse procentului de dobândă, nefiind deci vorba despre o modificare unilaterală, abuzivă.
În consecință, instanța învestită cu soluționarea prezentului litigiu trebuie să ia în calcul și obligația consumatorului de a manifesta un nivel minim de conștientizare, el neputând profita de calitatea de consumator pentru a obține beneficii referitoare la preț.
Costurile din D., acceptate de împrumutat la data semnării Contractului de credit, se regăsesc în Contract dar și în graficul de rambursare remis clientului la contractarea creditului .
Cu privire la comisionul de administrare, a precizat că acesta este perceput în considerarea costurilor activității de creditare, ca activitate financiar-bancară cu un caracter complex și care se prelungește pe o perioadă de timp îndelungată (acoperind alte elemente decât dobânda, care reprezintă numai echivalentul lipsei de folosință a capitalului).
Pentru bănci, activitatea de creditare presupune punerea în mișcare a unui mecanism complex, care dă naștere unor costuri de natură extrem de variată, depinzând atât de factori interni, cât și de o . factori externi.
Prin semnarea contractului de credit, reclamanții și-a asumat obligația de a suporta comisionul de administrare a creditului, în cuantumul prevăzut în contract, neexistând nicio dispoziție legală care să interzică perceperea acestui comision sau care să permită instanței să modifice cuantumul acestuia.
Comisionul de risc avea rolul de a acoperi prima de risc asociată finanțării unui anumit client de către instituția financiară. Așa cum am argumentat, el constituie un element al prețului și, în speță, prevederea perceperii acestui comision a fost clară și fără echivoc, fiind însușită de consumatori, prin semnarea contractului și a planului de rambursare care face parte integrantă din contract, devenind potrivit art. 969 Cod Civil, lege între părți.
În speță, reclamanții nu a fost obligat să accepte condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală de a lua cunoștință la data semnării contractului, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor sale.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii privind restituirea sumelor de bani achitate în baza presupuselor clauze abuzive a susținut că solicitarea reclamantului privind restituirea prestațiilor executate cu titlu de dobândă/comisioane, în baza clauzelor cu privire la care se solicită anularea, este vădit inadmisibilă în temeiul principiului neretroactivității nulității în cazul contractelor cu executare succesivă și al prevederilor art. 1588 Cod civil.
Contractele de credit reprezintă contracte cu executare succesivă, deoarece obligația împrumutatului se execută în timp, prin rate succesive, iar obligația împrumutătorului de a lăsa la dispoziția celui dintâi suma de bani, se întinde pe toată perioada contractuală.
În situația în care numai Banca ar fi obligată la restituirea sumelor deja achitate, s-ar crea o situație inechitabilă, caracterizată juridic de îmbogățirea fără justă cauză a clienților. Patrimoniul acestora s-ar îmbogăți cu sumele de bani echivalente clauzelor eliminate, în timp ce patrimoniul Băncii nu s-ar întregi (întrucât nu s-ar putea) cu echivalentul folosinței sumelor acordate prin contractul de credit.
A susținut că, clauzele reclamate nu întrunesc caracteristicile clauzelor abuzive, astfel cum sunt prevăzute în art. 4 din legea 193/2000.
În drept, și –a întemeiat întâmpinarea pe disp art. 205 lit. d), art 254 și următoarele, art. 292 și următoarele, art. 351 C. pr. Civ.
În probațiune a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.
Prin rezoluția din data 06._ s-a comunicat întâmpinarea către reclamanții, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
Prin rezoluția din data de 22.01.2015 s-a fixat primul termen de judecată la data de 10.03.2015, cu citarea părților.
Cu privire la celelalte excepții, în raport de dispozițiile art.248 al.4 c.p.civ. conform cărora „excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului”, unește excepția lipsei de obiect și de interes a cererii vizând caracterul abuziv al comisionului de rambursare anticipată, excepția inadmisibilității acțiunii din perspectiva Legii nr. 193/2000 și excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit invocate de pârâta Banca Comercială Română SA prin întâmpinare, au fost unite cu fondul cauzei.
În scop probator, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții Tuică I. și Tuică L. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtele Banca Comerciala Româna S.A. și B. SA Suc. Tr. S., să se constate existenta clauzei abuzive de la pct. 8 lit. b din Contractul de credit nr. 1890/19.06.2006, art. 3.9 din actul adițional la contract, art. 6.3 lit. a din actul adițional încheiat la contractul mai sus menționat și art. 8 lit. e din contractul de credit nr 2557/04.07.2007 și art. 6.3 lit. a din actul adițional la contractul de credit nr 2557/04.07.2007, precum și obligarea pârâtelor să restituie comisionul de administrare încasat de la data încheierii contractului respectiv 19.06.2006 până în prezent cu cheltuieli de judecată.
Se reține de instanță că la data de 19.06.2006 reclamanții Tuică I. și Tuică L. au contractat de la reprezentanții pârâtei B. SA Suc. Tr. S., un credit bancar, în cuantum de 23.800 euro, așa cum rezultă din Contractul de credit bancar nr. 1890 din 19.06.2006 .
În cuprinsul acestui contract de împrumut s-a prevăzut la pct. 8 litera b din convenție, pct. 3.9 din actul adițional nr 1/19.06.2006, condiții generale și pct. 6.3 sin actul adițional la contractul de credit nr 1890&19.06.2006 obligația reclamanților de a plăti și un comision de administrare de 0,05% aplicat la soldul creditului plătibil lunar, în cuantum de 11,90 euro .
Ulterior în anul 2007, aceiași reclamanți au încheiat un nou contract de creditare de la aceiași unitate bancară, și in cuprinsul acestuia fiind înserată aceiași clauză ce cuprindea obligația reclamanților de a achita un comision de rambursare de 0,05% aplicat la soldul creditului plătibil lunar, așa cum s-a prevăzut la art. 8 lit. e și art. 6.3 lit. a din actul adițional la contractul de credit nr 2557/2007.
Față de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.p.c. și având în vedere că pârâta a invocat două excepții prin întâmpinarea depusă la dosar și că excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. SA Suc. Tr. S., sunt excepții care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța se va pronunța mai întâi cu privire la acestea.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține că, o dată ce se solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze stipulate în din contractul intervenit între părți, prin raportare la natura juridică a acțiunii în constatare față de caracterul imprescriptibil al nulității absolute, așa cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 686 din data de 21.02.2013, prin care a hotărât că, în ceea ce privește stabilirea unor clauze abuzive din contract, este vorba despre nulitate absolută, prin urmare acțiunea este imprescriptibilă, iar efectul se produce retroactiv, de la momentul încheierii contractului, deoarece clauza nu „devine” abuzivă în momentul constatării acesteia, ci a fost abuzivă încă de la momentul încheierii contractului, instanța doar constatând acest aspect, considerente pentru care și excepția prescripției dreptului la acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. SA Suc. Tr. S. se apreciază de instanță că este întemeiată, sens în care se va admite deoarece sucursala este dezmembrământ fără personalitate juridică a persoanei juridice iar în speța de față pârâta B. SA Suc. S. a acționat în calitate de mandatară a B. SA București și nu în nume propriu .
Conform dispozițiilor art.1 din Legea nr.193/2000 orice contract încheiat între comercianți și consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, iar în caz de dubiu asupra înțelesului unor clauze, acestea să fie interpretare în favoarea consumatorului, interzicându-le comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele ce le încheie cu consumatorii.
În accepțiunea art.4 din Legea nr.193/2000 și a art.78 din legea nr.296/2004, clauza abuzivă este aceea care, fiind inserată într-un contract fără a fi negociată direct cu consumatorul, creează prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Potrivit acelorași prevederi, o clauză se consideră că nu a fost negociată cu consumatorul dacă a fost stabilită fără să i se dea posibilitatea acestuia să influențeze natura ei, cum ar fi în cazul contractelor standard (de adeziune sau obligatorii) sau în condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului respectiv.
În lista anexă la Legea nr.193/2000 au fost redate ca fiind clauze abuzive prevederile contractuale care dau dreptul comerciantului de a înscrie unilateral unele clauze ale contractului fără a avea un argument întemeiat prevăzut în contract, situație în care se obligă consumatorul să respecte unele condiții de care nu a avut cunoștință în momentul încheierii contractului, precum și cele care obligă consumatorul la plata unor sume disproporțional de mari în cazul neîndeplinirii unor obligații asumate prin contract, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Clauza prevăzută la pct.8 lit. b din contract stabilește în sarcina reclamanților un comision de administrare de 11,90 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, iar clauza prevăzută la pct. 8 lit. e stabilește un comision de administrare de 6,25 euro reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, aceste comisioane fiind evidențiate și în graficul de rambursare, în coloane distincte, alături de sumele reprezentând rata lunară a creditului și dobânda, clauze care sunt clare și neechivoce sub aspectul cuantumului sumei datorate pentru fiecare categorie și mențiunii a ceea ce reprezintă.
Reclamanții, la data semnării celor 2 contracte și-au însușit în totalitate obligațiile contractuale, inclusiv cele privind achitarea comisioanelor menționate, având cunoștință de cuantumul sumelor lunare ce urmează a fi achitate, conform grafic de rambursare ce avea inserate două coloane distincte cu cele două comisioane.
Clauzele ce se cer a fi constate abuzive sunt exprimate clar și inteligibil sub aspectul formal, rezultând fără echivoc că s-au avut în vedere de părți „comisionul de administrare”.
Nicăieri însă în cuprinsul contractului, această noțiune nu este fundamentată, astfel încât susținerea conform căreia limbajul folosit în contractul încheiat între părți este clar și inteligibil nu este conformă cu realitatea.
A exprima o noțiune nefundamentată nu înseamnă că respectiva noțiune este clară și inteligibilă, în condițiile în care nu se face dovada că acest conținut este cunoscut de consumator, în condițiile în care acesta spre exemplu argumentează ce a înțeles prin comision de urmărire riscuri, respectiv comision administrare, diferit de ceea ce pretinde comerciantul.
Conform susținerilor apelantului-pârât B. SA, comisionul de administrare face parte din prețul contractului. Faptul pretins corespunde realității.
Potrivit art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000 care transpune în legislația națională dispozițiile art.4 alin.2 din Directiva CEE nr.93/1993, evaluarea caracterului inechitabil al condițiilor contractuale nu privește nici justețea prețului sau remunerației și nici definirea obiectului contractului, câtă vreme aceste condiții sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
În cauză însă nu sunt incidente dispozițiile legale menționate pentru că comisionul, element al prețului, nu este exprimat în mod clar și inteligibil.
Exprimarea în această modalitate a unor elemente ce constituie prețul contractului duce la concluzia că nici prețul nu a fost exprimat în mod clar și inteligibil pentru a fi aplicabile dispozițiile de excepție ale art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000.
În modalitatea menționată, în preț a fost introduse elemente al căror conținut nu a fost cunoscut de consumator, cunoașterea acestora mărginindu-se la cunoașterea expresiei cuantumului și a denumirilor.
Instanța constata ca motivația, definirea, fundamentarea termenilor și perceperea acestui comision nu este detaliată nici în cuprinsul condițiilor speciale și nici în cuprinsul condițiilor generale ale contractelor sus menționate.
Conform art. 4 (1) din Legea nr.193/2000 „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În speță, se apreciază că în momentul în care a fost încheiat acest contract, consumatorul a acționat de pe o poziție inegală, în raport cu banca, contractul încheiat fiind de adeziune, cu clauze prestabilite de către comerciant, fără a da posibilitatea consumatorului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. Astfel, consumatorul nu a avut posibilitatea să negocieze clauzele, actele juridice fiindu-i impuse, în forma respectivă, de către comerciant, aspect de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Referitor la petitul privind restituirea sumelor încasate de pârâtă cu titlu de comision de administrare credit, acesta având caracter accesoriu, poate fi primit doar în măsura în care petitul principal este admisibil.
Cum în cauză se apreciază că este admisibil petitul principal, urmează a se admite și cererea privind restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare credit și comision de urmărire riscuri.
Pârâții, comercianți în raport cu consumatorul, demonstrează ample cunoștințe în domeniul financiar-bancar și juridic, argumentând amplu și din perspective multiple, apărările prin întâmpinările la fond .
Conform deciziei ÎCCJ nr.422/2010, obligația de motivare a hotărârii nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.
Se apreciază că în cauză au fost analizate în mod real problemele esențiale și nu se impune analizarea detaliată a fiecărei probleme ridicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la restituirea sumelor achitate și a dobânzii legale, invocate de pârâtele B. SA.
Admite excepțiile lipsei capacității procesuale și calității procesuale pasive a pârâtei B. SA S. Dr. Tr. S. și respinge acțiunea față de aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală și fără calitate procesuală pasivă .
Admite acțiunea formulată de reclamanții Tuică I. - CNP_ și Tuică L. - CNP_ ambii cu domiciliul în Dr. Tr. S. . 7, ., . jud. M. în contradictoriu cu pârâta B. SA București ,. 5 Sector 3 și B. sucursala Județeană M. cu sediul în Dr. Tr. S. ,., jud. M. .
Constată existența clauzelor abuzive la art. 8 lit. b din contractul de credit nr.1890/19.06 .2006, la art. 3.9 din Actul adițional la Contractul de credit nr. 1890/19.06.2006, la art. 6.3 lit. a din Actul adițional încheiat la contractul nr.1890/19.06.2006 și la art. 6 lit. b din Actul adițional nr. 1 /03.07.2007 cu privire la comisionul lunar de administrare credit și dispune anularea acestor clauze.
Constată existența clauzelor abuzive la art. 8 lit. e din contractul de credit nr. 2557/04.07. 2007 și la art. 6.3 lit. a din Actul adițional încheiat la contractul nr. 2557/04.07.2007 cu privire la comisionul lunar de administrare credit și dispune anulara acestor clauze .
Dispune obligarea pârâtei B. SA București la restituirea către reclamanți a sumelor de bani încasate cu titlul de comision lunar de administrare credit de la data încheierii fiecărui contract de creditare și până la 12.05.2015 .
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședința publică azi 12.05.2015, la sediul Judecătoriei Dr. Tr. S..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. G.A.M. /Tehnored.B.C.
Ex.4/8 pag.
04.06.2015
Cod operator 6497
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1977/2015. Judecătoria... | Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 1835/2015.... → |
|---|
