Acţiune în constatare. Sentința nr. 1977/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1977/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 1468/225/2015
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDETUL MEHEDINTI
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1977
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. G.
GREFIER: A. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul C. Ș., în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMANIA SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat G. R., în substituire pentru avocat D. D. și avocat P. C. pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S. invocată prin întâmpinare.
Avocat P. C. pentru pârâtă solicită admiterea excepției, susținând că potrivit art.13.5 din contractul încheiat între părți, competența teritorială de soluționare a oricărui litigiu izvorât în legătură cu contractul de credit aparține instanțelor judecătorești din București, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Avocat G. R. pentru reclamantă solicită respingerea excepției, întrucât competentă este instanța de la domiciliul reclamantului.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 17.02.2015, reclamantul C. Ș. a chemat în judecată pe pârâta P. B. românia SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența clauzelor abuzive din contractul de credit nr._60357 încheiat la data de 28.08.2008, erspectiv a clauzei înscrise la art.3.2 din contract, referitor la rata dobânzii; anularea clauzei și restituirea sumelor nedatorate și plătite în plus ca și dobândă; stabilizarea cursului de schimb CHF/L. pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamant la cursul CHF/L. valabil la data încheierii contractului, începând cu data scadenței primei rate și până la finalizarea raporturilor contractuale dintre părți, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că a încheiat cu P. B. contractul de imprumut pentru nevoi personale, menționat mai sus, pentru suma de 14.700 franci elveției (CHF), perioada contractuala fiind de 120 luni. Creditul a fost acordat cu dobânda variabila si revizuibila la fiecare 3 luni, în funcție de Libor 3M + marja băncii de 8,7 puncte procentuale. Rata dobânzii la data semnării contractului, era de 11.45%.
Pentru punerea la dispoziție a creditului i s-a solicitat plata unui comision de 5% din valoarea sumei împrumutate, reprezentând 735 CHF, sumă plătită la semnarea contractului.
Articolul 3.2 din contractul de credit prevedea că „dobânda se poate modifica în funcție de variația indicelui de referința și a marjei, aceasta din urma variind, conform deciziei băncii".
Practic, P. calculează dobânda curenta din doua dobânzi variabile, una pe care nu o poate influenta Libor - si una care este in totalitate la dispoziția ei.
La momentul încheierii contractului consumatorul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca, contractul fiind unul de adeziune, iar clauzele prestabilite de împrumutător, fără a da posibilitatea consumatorului de a modifica sau înlătura vreuna dintre acestea, clauzele contractuale referitoare la costuri, marja fiind un element de cost care influențează în mod direct dobânda.
Ori, în cazul de față, orice modificare după voința creditorului este ilegală în sensul că marja nu poate fi variabilă, ci fixa, variind după o formulă transparentă.
Având în vedere dispozițiile art. 3.2 din contractul de credit conform cărora dobânda se poate modifica în funcție de variația indicelui de referința și a marjei, conform deciziei băncii, se constată că această clauză dă dreptul băncii să modifice dobânda unilateral, fără un motiv întemeiat și specificat în contract, fără anumite elemente sau criterii obiective în funcție de care să se facă modificare, aspecte ce fac decizia băncii să fie discreționara și imposibil de controlat de către consumator, iar clauza să fie abuzivă față de dispozițiile pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr.193/2000, conform cărora sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract".
Art. 9 lit. g din OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor potrivit cărora „în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, nemenționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru; dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract; formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia".
Așadar, o lege din 1992 interzicea băncilor să scoată din pix dobânzi interne, fără a menționa în contract cum se calculează si cum se modifică acestea.
Formularea din contract are caracter general, nu este independentă de voința furnizorului de servicii financiare, nefiind indicați indicii de referința la care este stabilita dobânda și nici modalitatea de calcul folosita pentru eventualele verificări. Astfel, neraportarea dobânzii la un indice de referința transparent poate duce la modificarea unilaterala și arbitrara a acesteia cauzând prejudicii împrumutatului.
Reclamantul a susținut că la momentul încheierii contractului de credit în cauză, raportat la circumstanțele economice de la acel moment precum si la capacitatea sa de înțelegere a clauzelor contractuale si a implicațiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit in CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasă alternativă la un credit în lei sau în euro, aceasta fiind si recomandarea consultantului băncii, care i-a indicat ca este cea mai stabilă monedă, acest aspect constituind motivul determinant în vederea perfectării contrarului. Astfel, s-a obligat sa returneze creditul contractat la termenele si în cuantumul stipulat în contract, având ca premiză cursul valutar al CHF de la aceea data (27.08.2008), 1 CHF = 2,201 Lei, însă pe parcursul derulării contractului acesta s-a dublat cu consecințe grave asupra capacității sale de a-și îndeplini obligațiile contractuale.
Creșterea accelerata a valorii CHF fata de moneda națională cu implicații negative directe asupra costurilor împrumutului ce se răsfrâng asupra ratelor precum si a comisioanelor de schimb valutar, din leu în euro si din euro în CHF au determinat o schimbare a condițiilor contractuale avute in vedere la data contractării creditului si, în consecință, incumbă în sarcina sa obligații vădit disproporționate față de cele în considerarea cărora și-a exprimat voința de a se angaja juridic.
Având în vedere pozițiile de inegalitate de pe care acționează părțile si în vederea asigurării unei angajări în deplină cunoștință de cauză a consumatorului în contractele de credit, este instituita în sarcina operatorului economic - banca, care are o poziție dominantă în raport cu consumatorul, obligația informării în mod complet, corect si precis a celui din urma cu privire la aspectele esențiale ale produsului/serviciului oferit și implicit cu privire la implicațiile îndatorării și la riscurile reprezentate de volatilitatea cursului valutar.
De asemenea, conform art. 57 „In cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligați să ofere consumatorilor informații complete, corecte și precise asupra drepturilor și obligațiilor ce le revin".
Aceste obligații legale instituite în sarcina operatorilor economici, cu precădere a operatorilor economici din domeniul financiar-bancar sunt menite să protejeze interesele consumatorilor care sunt expuși riscului ridicat de prejudiciere a drepturilor si intereselor legitime prin contractarea unor servicii/ produse in lipsa unei informări reale cu privire la acestea, si, pe cale de consecința, evitarea unor astfel de situații.
Raportat la momentul încheierii contractului si la circumstanțele acestuia, precum si la caracterul sau prestabilit si impus consumatorului fără a-i acorda posibilitatea influențării naturii acesteia, determină un dezechilibru major intre drepturile si obligațiilor asumate de către părți, riscul valutar fiind suportat exclusiv de către consumator cu toate consecințele negative asupra posibilității de respectare a obligațiilor contractuale.
Consumatorul se obligă să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștința la data semnării contractului. Or, având în vedere obligația de transparență contractuală instituită în sarcina operatorilor economici care se circumscrie exigențelor de informare si protecție inerente dreptului consumatorului în scopul garantării dreptului consumatorului de a înțelege prevederile si efectele pe termen lung ale contractului pe care îl încheie, fiecare beneficiar al unui credit în valută trebuie sa cunoască riscurile pe care și le asumă la contractarea unui asemenea produs.
Dezinformarea consumatorul asupra riscului de hiper-valorizare a CHF, constituie o încălcare a obligației de consiliere, sever sancționat în dreptul european si național întrucât este de natură să angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecând de la o imagine deformata a întinderii drepturilor și obligațiilor asumate.
Conform art. 4 alin. 1) din Legea 193/2000 „O clauză contractuală care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor”. Alineatul 2 prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Raportat la prevederile legale în domeniul clauzelor abuzive, contractul de credit reprezintă un contract de adeziune conținând clauze prestabilite de către Banca care se impun clientului fără a-i da posibilitatea de a influenta conținutul acestora, fapt ce determina inegalitatea pozițiilor juridice ale pârtilor contractante in sensul afirmării intereselor băncii, in calitate de profesionist, in detrimentul consumatorului, care reprezintă partea mai slaba in contract.
Astfel, prin prisma acestei reglementari, riscul valutar care este in sarcina sa reprezintă un abuz din partea băncii, intrucat, în calitate de consumator, nu a avut posibilitatea reala de a intelege si negocia conținutul contractului, fiind constrâns, prin natura redactării contractului de credit, la acceptarea acestuia astfel cum a fost prestabilit.
In aprecierea echilibrului/dezechilibrului contractual trebuie să se aibă în vedere criteriul echivalentei prestațiilor, fapt ce presupune existenta unei proportionalitati intre drepturile si obligațiile asumate de către parti, or, riscul valutar ce cade in sarcina exclusiva a consumatorului denaturează raportul juridic obligational prin ingreunarea excesiva a situației consumatorului si conferirea băncii unui avantaj economic vădit disproporționat
De asemenea, riscul valutar s-a materializat in obținerea de către banca a unui castig injust in detrimentul consumatorului, contrar principiului echității si bunei-credinte, principii ce trebuie sa guverneze relațiile contractuale.
Având in vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a creșterii cursului CHF - leu, in detrimentul consumatorului, determinând ingreunarea executării obligației de către reclamant, consideră că se impune restabilirea prestațiilor inerente contractului asumat prin înghețarea cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, astfel incat sa se asigure o proportionalitate a prestațiilor asumate de parti care sa corespunda manifestării de voința in sensul angajării in acest raport juridic.
Contractul de credit se supune regulilor generale prevăzute de Codul Civil cu privire la obligatii, din acest fapt decurgând anumite consecințe asupra regimului juridic aplicabil. Astfel, contractul de credit, fiind un contract comutativ caracterizat prin faptul ca întinderea drepturilor si obligațiilor pârtilor la momentul încheierii contractului este determinata sau determinabila, astfel incat părțile se angajează din punct de vedere juridic tocmai in considerarea efectelor contractului pentru care si-au manifestat acordul, exclude expunerea uneia dintre parti la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor si incert si oferirea celeilalte parti a unei șanse de castig.
Plecând de la aceasta caracteristica inerenta contractului de credit si in lipsa unui acord expres al părtilor prin care sa-si asume posibilitatea unui castig sau a unei pierderi, contractul nu poate fi considerat aleatoriu cu consecința strămutării asupra sa a riscului generat de hipervalorizarea CHF. Hiper-valorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor si incert raportat la puterea de intelegere a consumatorului, intrucat acesta nu are cunoștințe de specialitate in domeniul financiar bancar care sa-i permita anticiparea unei creșteri accelerate a cursului de schimb si, in consecința, asumarea riscului valutar.
Conform art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului, contractele de credit pentru consum precum si toate celelalte condiții aplicabile contractului trebuie sa contina clauze clare, corecte, care sa nu determine interpretări echivoce ale acestora si pentru înțelegerea cărora sa nu fie necesare cunoștințe de specialitate.
Norma BNR nr. 17/2003 prevede obligația băncii de a administra riscul in sensul diminuării lui prin organizarea adecvata a activității de creditare. Astfel, aceasta prevedere exclude asumarea riscului operațiunii de creditare de catre consumator iar o măsura in acest sens o constituie inghetarea cursului de schimb valutar la momentul încheierii contractului, măsura ce corespunde cerințelor echității si bunei-credinte. Având in vedere prevederile art. 969 C.Civ conform cărora părțile trebuie sa acționeze cu buna-credinta atat la negocierea si încheierea contractului, cat si pe tot timpul executării sale, neputand inlatura sau limita aceasta obligație, distribuția intre parti a pierderilor si beneficiilor rezultate ca urmare a creșterii valori CHF fata de moneda naționala, apara ca o soluție justa si echitabila ce materializează aplicarea acestui principiu.
Întrucât s-au schimbat împrejurările avute in vedere de parti la momentul încheierii contractului si, pe cale de consecința, efectele actului juridic au ajuns sa fie altele decât cele pe care părțile au înțeles sa le stabilească, consideră ca se impune revizuirea efectelor contractului in temeiul teoriei impreviziunii care odată cu . cod civil beneficiază de o reglementare cu caracter general, reglementare care constituie o transpunere legislativa a soluțiilor conturate in practica. Luând in considerare ca noua reglementare consacra ca soluție legislative una dintre soluțiile date in jurisprudenta, in considerarea imperativului de a avea o practica judiciara previzibila, se poate da soluția statuata in Noul Cod Civil fara a se putea reproșa ca s-ar atribui efect retroactiv legii noi.
In sensul admiterii teoriei impreviziunii a statuat Curtea Suprema de Justiție in decizia nr. 21/1994 privind revizuirea clauzei referitoare la pret . executare succesiva (Buletinul Jurisprudentei 1996, pg. 230.
In susținerea revizuirii efectelor contractului prin stabilizarea cursului de schimb valutar si denominarea plații, invederează faptul ca părțile s-au obligat in condițiile economice existente la data încheierii contractului cand CHF avea o valoare moderata fata de moneda naționala asa incat, ca urmare a schimbării acestor condiții, este necesar ca si contractul sa fie adaptat la noile imprejurari economice.
De asemenea, intrucat schimbarea condițiilor economice a fost imprevizibila, reclamantul neavand cunoștințe de specialitate in domeniul financiar-bancar care să-i permită anticiparea unei devalorizări vădite a leului fata de CHF, revizuirea efectelor contractului corespunde acordului de voința al pârtilor intrucat hiper-valorizarea CHF deturnează contractul de la scopul in vederea căruia a fost incheiat si executarea acestuia in contextul actual nu mai corespunde voinței concordante a părtilor.
In drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului Civil, Legii 193/2000, precum si pe dispozițiile OUG/50/2010, modificata.
In dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri. A depus la dosar în copii certificate următoarele înscrisuri: contract de credit pentru nevoi personale nr._60357 din 27.08.2008, grafic de rambursare, curs BNR.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
A invocat excepția necompetenței teritoriale, susținând că potrivit art. 13.5. din contractul de credit competența teritorială de soluționare a oricărui litigiu izvorât în legătură cu contractul de credit semnat de către părți aparține instanțelor judecătorești din București.
Chiar daca prevederile Codului de procedură civilă constată facultatea reclamantului de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, atragem atenția că reclamantul si-a exprimat opțiunea cu privire la soluționarea litigiilor decurgând din Contractul de credit la momentul semnării facilitații de credit.
De asemenea, competența facultativă prevăzută de art. 12 din Legea nr. 193/2000 se aplică exclusiv cererilor în instanță introduse de către A.N.P.C.
Astfel, conform principiului „Pacta sunt servanda", respectându-se, totodată, reglementările Codului de procedură civilă privind Competența teritorială, instanțele competente să judece acțiunea reclamantului sunt instanțele din Mun. București.
Solicită declinarea competenței de judecată în favoarea instanțelor competente de pe raza Mun. București, respectiv Judecătoria Sectorului 1.
Apreciază, de asemenea, că nu sunt incidente prevederile art. 126 alin. 2 C.pr.civ., având în vedere că la data încheierii contractului, respectiv în anul 2008 acestea nu erau în vigoare și nu puteau fi cunoscute, iar Noul Cod de procedură civilă nu conține nicio prevedere în sensul alinierii actelor juridice semnate înainte de . la prevederile art. 126 alin. 2.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp.art.4 din Legea nr.193/2000, art.969 c.civ., art.970 c.civ.
În probațiune pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului. A atașat la dosar în copii certificate: cerere de credit și contractul de împrumut.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul C. Ș. a chemat în judecată pe pârâta P. B. România SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența clauzelor abuzive din contractul de credit nr._60357 încheiat la data de 28.08.2008, respectiv a clauzei înscrise la art.3.2 din contract, referitor la rata dobânzii; anularea clauzei și restituirea sumelor nedatorate și plătite în plus ca și dobândă; stabilizarea cursului de schimb CHF/L. pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamant la cursul CHF/L. valabil la data încheierii contractului, începând cu data scadenței primei rate și până la finalizarea raporturilor contractuale dintre părți.
Pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S..
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac utilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Conform art.129 C.proc.civ.,
(1) Necompetența este de ordine publică sau privată.
(2) Necompetența este de ordine publică:
1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești;
2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;
3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
(3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.
Potrivit art.13.5 din contractul de credit încheiat între părți s-a convenit ca eventualele litigii să fie soluționate de instanțele judecătorești din municipiul București.
Cum competența teritorială la data încheierii contractului de credit, 27.08.2008, era reglementată prin norme de la care părțile puteau deroga, se apreciază prevederile contractuale ca având putere de lege în temeiul art.969 Cod civil.
Față de cele reținute, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul C. Ș., având CNP_, cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMANIA SA cu sediul în București, ..29-31, sector 1, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI_, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi 25.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.GD/Tehnored.S.A
4 ex./25.06.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1770/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1829/2015. Judecătoria... → |
|---|
