Plângere contravenţională. Sentința nr. 1777/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1777/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 16171/225/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1777
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier ședință A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. C. D. și pe intimata I. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la vizionarea CD-ului conținând înregistrarea video a abaterii contravenționale reținute în sarcina petentului prin procesul verbal contestat, document atașat întâmpinării formulate de către intimat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 03.12.2014 sub nr._ petentul T. C. D. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.11.2014 de către agentul intimatului I.P.J. M. solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii contravenționale a arătat că în data de 21.11.2014 în timp ce circula pe DN65A spre Dr. Tr. S. a fost oprit de către un agent de politie, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că a condus auto marca VOLKSWAGEN cu viteza de 74 km/h și i-a întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ /21.11.2014, fiind sancționat cu 3 puncte penalizare.
Petentul a mai arătat faptul că agentul de poliție a înscris în procesul verbal, în mod tendențios, aspectele prezentate mai sus, fără ca acestea să corespundă realității.
De asemenea, a menționat că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului „orice persoana acuzată de o infracțiune este prezumata nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită".
Mai arată că deși textul se refera la „infracțiune", Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, în mai multe rânduri, ca noțiunea de „infracțiune" are un caracter autonom fata de dreptul intern, precizând totodată criteriile în raport cu care se definesc infracțiunile în dreptul european. în raport cu aceste criterii, s-a decis ca fapte calificate de dreptul intern ca fiind contravenții pot fi considerate infracțiuni, în sensul Convenției, generând obligația, pentru statele membre, de a asigura garanțiile prevăzute de art. 6 al Convenției (cauza Lauko c. Slovaciei). In același sens s-a pronunțat, pe plan intern, si Curtea Constituționala prin Decizia nr. 317/2003.
Astfel, deși Statul are posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le poate pedepsi pe cale contravenționala decât pe cale penala, aceasta nu înseamnă ca autorii acestor infracțiuni să se afle într-o situație defavorabila pentru simplul fapt ca regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penala (cauza G. împotriva României).
Totodată, a arătat că aplicarea principiului prezumției de nevinovăție atrage răsturnarea sarcinii probei în cadrul plângerii contravenționale. Astfel, nu trebuie să facă proba nevinovăției sale, ci revine autorității din care face parte agentul constatator obligația de a dovedi vinovăția celui căruia i se imputa săvârșirea contravenției prin procesul-verbal contestat.
Petentul solicită să se constate că, intimata nu poate dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția „acuzatului" și, deci, realitatea celor reținute în procesul-verbal, respectiv împrejurarea că ar fi depășit viteza regulamentară.
S-a mai menționat faptul că în cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal, astfel că, întrucât înregistrarea făcută în mod legal nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, instanța trebuie sa rețină că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului enunțat, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La plângere, petentul a atașat procesul verbal de contravenție . nr._/21.11.2014, împuternicire avocațială și chitanța . nr._(60) din 26.11.2014, privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 22.12.2014, intimata I.P.J M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (fila 14) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că la data de 21.11.2014, aflându-se în serviciu de supraveghere și control al traficului rutier, pe DN 56A, în localitatea S. județul M., agentul șef principal de poliție F. V. a acționat cu aparatul radar în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză folosind aparatura de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, marca „AUTOVISION", montată pe auto Dacia L. cu numărul MAI_.
De asemenea, a arătat că la orele 18.10, a fost înregistrat cu aparatul radar, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care rula cu viteza de 74 km/h, în localitatea S.,, pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/li, depășind, astfel, viteza legală cu 24 km/h.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului T. C. D., i s-a comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală și sancțiunea aplicată.
Astfel, s-a încheiat procesul-verbal . nr._ pentru încălcarea art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, respectiv pentru depășirea vitezei legale cu 24 km/h. stabilind sancțiunea AVERTISMENT și 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) Ut. b) pct.2 și art. 100 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Intimata a mai precizat faptul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
De asemenea, a învederat că agentul șef principal de politie F. V. deține atestatul nr._/ 25 din 21.05.2013 conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar „AUTOVISION", și că acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică numărul_ din data de 15.04.2014.
Intimata a atașat la întâmpinare materialul probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv raportul agentului constatator, buletinul de verificare metrologica al aparatului radar, raportul agentului constatator, atestat operator radar,.AUTOVlSION" si CD-ul privind abaterea săvârșită de petent.
La data de 12.01.2015, petentul T. C. D. a depus la dosar răspuns la întâmpinare (fila 22), reiterând aspectele învederate în cuprinsul acțiunii.
La termenul din 19.03.2015, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimată a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video.
La termenul de judecată din data de 07.05.2015, instanța a procedat la vizionarea CD-ului conținând înregistrarea video a abaterii contravenționale reținute în sarcina petentului prin procesul verbal contestat, document atașat întâmpinării formulate de către intimat.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._ din 21.11.2014 (fila 4 dosar) intocmit de catre agentul intimatului, petentul Tufis C. D. a fost sanctionat contraventional cu avertisment si 3 puncte de penalizare pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep. si sanctionata de art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep..
S-a retinut in sarcina petentului faptul ca la data de 21.11.2014, la ora 18.10, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de inmatriculare_ pe drumul national DN 56 A pe raza localitatii S., jud. Mehedinti, cu o viteza de 74 km/h, fiind inregistrat cu aparatul video radar marca Autovision montat pe autoturismul MAI cu nr._.
Petentul a semnat procesul-verbal de contraventie, iar la rubrica „alte mentiuni” s-a consemnat sustinerea acestuia in sensul ca nu are obiectiuni de formulat.
Instanța constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind inregistrata pe rolul instantei la data de 03.12.2014 impotriva procesului verbal inmanat la data de 21.11.2014.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitateaprocesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravențiilor de către petent.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.
A.. 2 al aceluiasi articol din HG nr. 1391/2006 stipuleaza ca nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de politistii rutieri cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Conform dispozitiilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., constituie contraventie depasirea cu 21 – 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metologic.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar de catre intimatul I. Mehedinti, respectiv inregistrare video radar a faptei contraventionale retinute in sarcina petentului (fila 30), buletin de verificare metrologica nr._ din 15.04.2014, atestat operator agent constatator nr._/25 din 21.05.2013 (filele 15-17), rezulta ca la data de 21.11.2014, la ora 18.10, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de inmatriculare_ pe drumul national DN 56 A pe raza localitatii S., jud. Mehedinti, cu o viteza de 74 km/h, fiind inregistrat cu aparatul video radar marca Autovision montat pe autoturismul MAI cu nr._.
De asemenea, din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar de catre intimatul I. Mehedinti (filele 15-17), rezulta ca la momentul controlului realizat de catre agentii intimatului aparatul radar utilizat era verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologica nr._ din 15.04.2014 (fila 15), valabilitatea verificarii metrologice fiind de 1 an, astfel incat la data savarsirii faptei contraventionale (21.11.2014) actul mai sus mentionat se afla in perioada de valabilitate a verificarii, iar din atestatul de operator nr._/25 din 21.05.2013 emis de Serviciul Rutier din cadrul I. Mehedinti (fila 16) reiese ca operatorul Foantă V. era autorizat sa desfasoare activitati de utilizare si exploatare a aparatului radar.
Viteza cu care circula autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de inmatriculare_ la momentul inregistrarii de catre aparatul video radar era de 74 km/h, conform inregistrarii video radar depusa la dosar de catre intimata, din continutul acestei inregistrari rezultand in mod indubital viteza de deplasare a autoturismului petentului cat si situarea acestuia pe raza localitatii S., jud. M..
Intimatul a probat astfel cu respectarea normelor metrologice instituite prin Ordinul nr. 301/2005 faptul că petentul a circulat cu viteza de 74 km/h pe raza localității, încălcându-se astfel dispozițiile legale în materie conform cărora viteza maximă în interiorul localității este de 50 km/h.
Normele de metrologie care reglementează erorile de măsurare a vitezei de către cinemometre sunt luate în calcul cu ocazia verificării și omologării metrologice, însă odată verificate, se consideră că aceste aparate indică o valoare reală, eliberându-se buletinele de verificare metrologică, care până la proba contrară se consideră ca fiind actul ce certifică faptul că aparatul indică o valoare convențional adevărată, întrucât este știut că nici un aparat de măsurare în orice domeniu nu poate prezenta o valoare adevărată absolută.
Printr-o motivare contrară s-ar considera că toate măsurătorile efectuate s-ar afla sub semnul îndoielii și, în consecință, nu s-ar putea realiza o activitate de control, deși din interpretarea juridică a normelor invocate rezultă că acestea sunt considerate ca cerințe obligatorii și premergătoare, ce trebuie avute în vedere de specialiștii în materie cu ocazia verificării aparatelor și anterior eliberării buletinelor de verificare metrologică.
Din buletinul de verificare metrologică rezultă că acesta a fost emis la data de 15.04.2014, iar cinemometrul de control rutier tip Autovision are ca rezultat al verificării mențiunea de admis, fiind vorba de o instalație etalon pentru verificarea pe teren a cinemometrelor în condițiile NML 021-05, valabilitatea verificării fiind pe o perioadă de un an de zile, astfel că la data săvârșirii contravenției, 21.11.2014, cinemometrul se afla în perioada de valabilitate a verificării, îndeplinind cerințele metrologice și tehnice prevăzute de punctul 3 din Norma de Metrologie Legală 021–05.
În consecință, încadrarea într-o anumită faptă încriminată de legea contravențională depinde de măsurarea exactă a vitezei autovehiculului condus de contravenient, iar pentru a se asigura o măsurare cât mai corectă, în toate cazurile, legiuitorul a prevăzut că viteza se determină cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
De asemenea, verificarea metrologică este modalitatea de control metrologic legal prin care se constată și se confirmă că mijlocul de măsurare îndeplinește cerințele prevăzute în reglementările de metrologie legală, această verificare realizându-se atât inițial, înainte de darea în folosință, cât și periodic, la intervale regulate de timp stabilite în lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.
Avand in vedere cele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat in cauza se concluzioneaza ca petentul nu a facut dovada existentei unei stari de fapt contrare celei retinute in procesul-verbal de contraventie.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate petentului, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată – avertisment și 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului, servind finalității de evitare a săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, apreciind ca situatia de fapt retinuta prin procesul-verbal de contraventie contestat corespunde realitatii, in temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata plangerea contraventionala formulata de petent impotriva procesului-verbal de contraventie . nr._ /21.11.2014 incheiat de catre agentul intimatului, si va mentine procesul-verbal contestat ca fiind legal si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. C. D., cu domiciliul în Drobeta T. S., ., ., ., CNP –_, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., cu sediul în Drobeta T.-S., .. 75, județul M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ /21.11.2014 încheiat de către agentul intimatului.
Menține procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. A. M.
Red.C.F./Tehn A.M.
4 ex./ 04.06.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1960/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1770/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
