Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1400/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1400/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 9994/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1400/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier ședință M. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant N. M. și pe pârâtele A. - D. TIMIȘOARA - DRVT BIROUL VAMAL DE INTERIOR A. și A. - D. C. - ADMINISTRAȚIA FISCALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect anulare act .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Drobeta T. S. au avut loc la termenul de judecată din 31.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv prin care s-a amânat pronunțarea în cauză și care face parte integrantă din prezenta, iar reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra actelor și lucrărilor dosarului instanța constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta T. S. la data de 28.07.2014, reclamantul N. M., în contradictoriu cu pârâtele A. - D. TIMIȘOARA - DRVT BIROUL VAMAL DE INTERIOR A. și A. - D. C. - ADMINISTRAȚIA FISCALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. a solicitat constatarea nulității absolute a Actului constatator nr.490A/21.05.2002 emis de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Vămilor în anul 2002, înscris asimilat unei decizii de impunere, în temeiul căruia a fost emisă Somația de plată nr._/04.04.2014 comunicată la data de 10.04.2014, să se constatate că înscrisul a fost emis cu certa fraudare a legii, emitenții fiind în eroare de fapt și, pe cale de consecință să dispuneți anularea acestuia precum și a înscrisurilor subsecvente lui, înscrisuri emise în dosarul de executare silită Nr MH_ din 04.04.2014, precum si toate înscrisurile subsecvente lui emise în perioada 2002- 2014, cu cheltuieli de judecată.
A precizat că această acțiune în constatarea nulității unui act juridic o califică ca fiind o acțiune în realizare si nu în constatare, întrucât prin capătul doi de cerere după pronunțarea nulității actului, solicită în fapt o modificare a raporturilor juridice dintre reclamant si intimate si, nicidecum, o acțiune în constatarea existentei sau inexistentei unui drept, adică o acțiune în confirmare.
A arătat că a parcurs procedura prealabilă și înțelege să se judece cu A. -D. TIMIȘOARA- DRVT- Biroul Vamal de Interior A. - în calitate de emitent al actului a cărei nulitate absolută o solicită, precum și în calitate de autoritate care a formulat răspunsul la procedura prealabilă, dar și cu A.- D. C.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice M.- în calitate de emitent al somației comunicate la data de 04.04.2014 și de posesor al dreptului de executare silită fiscală a titlului executoriu a cărei nulitate absolută o invocă.
În motivarea acestui demers, a a arătat că acesta se bazează pe dreptul oricărei persoane interesate de a invoca nulitatea absoluta a unui act juridic generator de obligații,dreptul de a invoca excepția de nulitate fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv atunci când se invoca nulitatea absoluta a actului juridic, caz in care și acțiunea în constatarea nulității este imprescriptibilă.
În fapt, a arătat că la data de 14.02.1998, venind din Germania, a introdus în România, prin Vama Nădlac, autoturismul marca Mercedes . WDB6680621NO14567, proprietarul acestui autoturism fiind d-nul M. VIACESLAV, cetățean român repatriat, urmând a-i preda acestuia autovehiculul la Suceava.
Deoarece proprietarul autovehiculului nu a fost prezent în ziua intrării în țară la vama Nădlac, s-a întocmit pe numele său de către organul vamal, Declarația Vamală de Tranzit ( DVRz) nr. 1820/14.02.1998, document prin care i s-a stabilit un termen de 30 de zile în vederea închiderii regimului vamal la o vamă de interior, în cazul în care autovehiculul urma să rămână în România.
Deoarece în următoarele zile nu a reușit să se întâlnească cu proprietarul mașinii la Suceava, așa cum era înțelegerea inițială, și să-i încredințeze mașina, s-a hotărât să ă întorc acasă, se întoarcă acasă, în Germania, motiv pentru care a părăsit România prin Vama Petea la data de 22.02.1998 la volanul mașinii marca Mercedes . WDB6680621NO14567, motiv pentru care pe ștampila aplicată pe pașaport este precizat numărul de înmatriculare provizorie a autovehiculului, RG/1931/A. La ieșirea din tară a completat DECLARAȚIA VAMALĂ PENTRU CĂLĂTORI nr.874/22.02.1998 care ar fi trebuit să fie comunicată prin procedură proprie Vămii Nădlac în vederea închiderii Declarației Vamală de Tranzit ( DVRz) nr. 1820/14.02.1998 având în vedere faptul că bunul pus sub regim vamal provizoriu fusese scos din țară în interiorul termenului prevăzut de norma legală.
Reclamantul susține faptul că la data de 22.02.1998, prin scoaterea din țară prin Vama Petea a autovehiculului marca Mercedes . WDB6680621 N014567 Declarația Vamală de Tranzit ( DVRz) nr. 1820/14.02.1998 devenea inoperantă, urmând să fie închisă prin procedura legală existentă de informare în sistemul centralizat al Serviciilor Vamale Românești.
A mai arătat că în aceeași zi, fiind încă în aceeași zi, fiind încă pe teritoriul Ungariei, a fost contactat telefonic de proprietarul mașinii, domnul M. VIACESLAV, care i-a comunicat că și-a rezolvat problemele legate de repatriere și că îl roagă să se reîntoarcă în România și să-i predea mașina al cărui proprietar era. În aceste condiții, la aceeași dată de 22.02.1998 a reintrat în România prin Vama Petea completând altă Declarație Vamală de Tranzit și i-a fost notat pe pașaport din nou numărul provizoriu al autovehiculului introdus în România.
La data de 26.02.1998, împreună cu proprietarul mașinii, s-a prezentat la Vama Dornești, jud. Suceava unde a realizat încheierea procedurii de tranzit vamal pentru autovehiculul marca Mercedes . WDB6680621NO14567, Biroul Vamal Dornești eliberând în acest sens chitanța vamală nr._/26.02.1998 din care rezultă fără echivoc că autovehiculul pentru care a fost încheiat regimul vamal este același pentru care a fost emis Declarației Vamală de Tranzit (DVRz) nr. 1820/14.02.1998, care a ieșit la 22.02.1998 prin Vama Petea și a reintrat în România la aceeași dată tot prin Vama Petea.
Din înscrisul emis sub nr._/10.05.2010 de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului N., rezultă că autovehiculul marca Mercedes . WDB6680621NO14567 a fost înmatriculat la data de 13.04.1998 în județul N. cu numărul_, operațiune care dovedește cert că au fost achitate taxele vamale și a fost închis regimul de tranzit vamal deoarece nu era permisă înmatricularea în lipsa dovezii că aceste formalități au fost îndeplinite.
Reclamantul arată că, în calitate de persoană care a făcut declarația vamală la . bunului supus regimului de tranzit vamal, cât și proprietarul acestuia au îndeplinit întrutotul obligațiile prevăzute de normele în vigoare la acea dată, astfel, conform prevederilor Decretului 337/1981, precum si art.164 alin.2 din HG.626/1997, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României si celor înscrise in Declarația vamala de tranzit, precum si art.99 din Codul vamal, titularul regimului de tranzit avea obligația sa prezinte in termenul acordat, autoturismul in cauza si Declarația vamala de tranzit, impreuna cu documentele însoțitoare la Biroul Vamal din zona de reședință a proprietarului, in vederea încheierii regimului vamal de transit Așadar in baza dispozițiilor legale, citate anterior, având calitate de declarant al tranzitului vamal solidar cu proprietarul de drept al autovehiculului, a avut obligația sa plasez bunul sub regim vamal de import sau să schimbe destinația vamala a bunului în termenul aprobat de autoritatea vamala de 45 de zile.
A mai arătat că împrejurarea că, la solicitarea nr. 4598/09.04.2002 formulată de B.V.C.V.F.NĂDLAC către Biroul Vamal de Control și Vămuire la Interior Suceava, i s-a răspuns prin adresa 3549/25.04.2002 precum că:,, Referitor la adresa dvs. Nr.4598/09.04.2002, vă comunicăm că DVTz nr. 1820/14.02.1998 nu figurează în evidențele B.V.C.V.I. Suceava,, este cert o eroare de fapt care a condus la emiterea înscrisului Act constatator nr.490A/21.05.2002 cu grava fraudare a legii.
Biroul Vamal Petea avea obligația să comunice Biroului Vamal Nădlac conținutul înscrisului DECLARAȚIA VAMALĂ PENTRU CĂLĂTORI nr.874/22.02.1998 prin care se închidea, ca urmare a ieșirii din România a vehiculului marca Mercedes . WDB6680621NO14567 la data de 22.02.1998, înscrisul DVTz nr. 1820/14.02.1998, care nu mai avea cum să fie depus la o vamă de interior deoarece obligațiile asumate prin el fuseseră închise prin scoaterea bunului supus regimului de tranzit vamal din țară.
La reintrarea, în data de 22.02.1998, a aceluiași vehicul în România prin Vama Petea a fost emisă o altă Declarație Vamală de Tranzit care a fost depusă la Vama Dornești în vederea închiderii regimului vamal de transit.
Arată că intimata A. -D. TIMIȘOARA- DRVT- Biroul Vamal de Interior A. nu a făcut nici un demers pentru a afla dacă autovehiculul ce a făcut obiectul DVTz sub nr. 1820/14.02.1998, identificat prin marca Mercedes . WDB6680621NO14567 a fost ulterior vămuit la o vamă de interior ci a formulat punctual doar o solicitare prin care se urmărea un număr de înscris si nicidecum conținutul înscrisului în sine.
Este evident că în situația în care era identificat cu . sașiu obiectul vămuirii sau măcar erau precizate persoanele care realizaseră în fapt declarația vamala de tranzit, răspunsul autorității vamale din Suceava ar fi fost altul, iar Biroul Vamal Nădlac nu ar fi fost în eroare de fapt atunci când a emis Actul constatator nr.490A/21.05.2002 a cărei nulitate absolută o solicită.
Este cert că din motive independente de voința sa, Biroul Vamal Petea nu a comunicat procedural DECLARAȚIA VAMALĂ PENTRU CĂLĂTORI nr.874/22.02.1998 prin care era practic închis regimul vamal pentru DVTz 1820/14.02.1998, Biroului Vamal Nădlac, care ,fiind în eroare de fapt a solicitat informații stricte pe număr de DVTz Biroul Vamal Suceava care a transmis o informație corectă față de întrebarea formulată, dar complet eronată cu privire la situația reală a obiectului supus regimului vamal de tranzit, cu consecința directă a reținerii eronate în sarcina tranzit, cu consecința directă a reținerii eronate în sarcina sa a neîndeplinirii obligației vamale asumate.
Ca urmare a acestor circumstanțe, începând cu data de 16.02.2004 când i-a fost transmis primul înscris, Somația nr. 5960, a fost neîntrerupt victima acțiunilor de executare silită fiscală a autorităților vamale, care cu toate că au înțeles că, în fapt, greșeala le aparține au profitat, dând dovadă evidență de rea credință, de faptul că o parte din înscrisurile doveditoare, în conformitate cu Legea 16/1996 a Arhivelor naționale precum și cu Ordinul A. nr. 1547/03.06.2005 prin care intra în vigoare Nomenclatorul Arhivistic cu termenele de păstrare pentru documentele create și deținute de A.N.V. avuseseră termen de păstrare de 5 ani, fiind distruse deja la data primului act procedural pe care i le-a comunicat.
În motivarea nulitatății absolute a Actului constatator nr.490A/21.05.2002 emis de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Vămilor în anul 2002, înscris asimilat unei decizii de impunere, a invocat printre altele, Art. 5 Cod civil( valabil în cauză) care precizează că nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publica si bunele moravuri. De asemenea, art. 966 dispune ca obligația fondata pe o cauza nelicita nu poate avea nici un efect iar art. 968 prevede ca o cauza este nelicită când este prohibita de legi, când este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
Din analiza expunerii privitoare la desfășurarea evenimetelor ce au condus la emiterea înscrisului a cărei nulitate absolută o invocă, precum și a înscrisurilor doveditoare, rezultă clar faptul că acest înscris a fost emis deoarece intimata Biroul Vamal Nădlac a fost în eroare de fapt cu privire la situația bunului ce a făcut obiectul DVTz nr.1820/14.02.1998, bun ce fusese procedural pe care l-a prezentat personal la data de 26.02.1998 în vederea schimbării regimului de tranzit vamal la Biroul vamal Pornești, ocazie cu care se achitaseră taxele vamale cu chitanța nr._/26.02.1998.
Ca urmare a acestei erori de fapt, Biroul Vamal Nădlac a emis Actul constatator nr.490/A cu evidenta fraudare a legii deoarece prin el se stabilesc obligații de plată în sarcina sa prin eronata aplicare a normelor legale în materie si fără a se verifica în mod real dacă respectivul autovehicul a fost supus schimbării regimului vamal din cel de tranzit în cel definitiv.
Un act juridic se socotește săvârșit în frauda legii când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative. Fiind o încercare de abatere a legii de la finalitatea ei, fraudarea legii constituie un abuz de drept, sancționat (explicit sau implicit) printr-o . dispoziții legale.
Este dovedit faptul că lipsa de responsabilitate a unui funcționar vamal a condus la neevidentierea în evidenta proprie a tuturor înscrisurilor emise în data de 22.02.1998, dar norma legală a fost ulterior folosită nu pentru a se restabili adevărul si a se îndrepta propria greșeală, ci pentru a se obține foloase necuvenite și pentru a se justifica abaterea de la finalitatea urmărită de legiuitor prin normele vamale, care nu este taxarea vamală de două ori așa cum se încearcă a se realize în 12 ani de hărțuire continuă.
Aplicarea legii, în litera și spiritul ei, este o necesitate de interes obștesc si de aceea actele juridice săvârșite în frauda legii sunt sancționate cu nulitate absoluta.
Așa cum se poate constata și prin ultimul demers administrativ, intimatele recunosc implicit situația, nu neagă faptul că există chitanța doveditoare a vămuirii autovehiculului într-o vamă de interior, nu neagă că a fost înmatriculat în luna aprilie 1998 în România, fapt ce nu ar fi fost posibil fără plata taxelor vamale, dar persistă în a nu-și anula înscrisul emis eronat și abuziv sub certa motivare a păstrării unui avantaj patrimonial în sumă ce a depășit 29 800 lei.
Frauda se săvârșește de intimate în dauna sa, pentru care singura alternativă juridică posibil de fructificat a rămas prezenta acțiune în constatarea nulității absolute a înscrisului emis prin fraudarea legii si de către un emitent aflat evident în eroare de fapt.
A mai arătat că pe fața doi a înscrisului a cărei nulitate absolută o invocă există precizarea,, scutit garantare- OG 77 /13.12.96 "ceea ce dovedește faptul că regimul vamal al respectivului autovehicul fusese anterior modificat din tranzit în definitiv, ca urmare a unei operațiuni de vămuire la o vama de interior stabilit ca fiind cel prevăzut de actul normativ menționat și anume scutirea de taxe vamale ca urmare a faptului că proprietarul bunului beneficia de scutirea de la taxa vamală ca urmare a repatrierii. În acest context, se dovedește încă odată că ACTUL CONSTATOR NR.490/A a fost emis abuziv prin fraudarea legii, deoarece se cunoastea si cine era proprietarul real al bunului, cetățeanul roman repatriat și beneficiar al scutirii de taxe vamale si nicidecum el, reclamantul, resident german la acea dată, cetățean cu dublă cetetenie în acest moment și faptul că bunul fusese supus unei proces de vămuire la o vamă de interior.
Înverșunarea cu care o autoritate a Statului Român dorește să îl păgubescă cu suma de minim 29 800 lei, deși conștientă că nu a încălcat nici o normă legală, a fost susținută de-a lungul timpului și de soluții cel puțin discutabile pronunțate de instanțele investite cu judecata contestațiilor la executările silite promovate în cei 12 ani de hărtuială reală.
Existenta chitanței cu nr._/26.02.1998 în evidenta BVF Pornești este cert recunoscută de intimată prin adresa nr. 1752/11.05.2010 astfel încât orice dubiu cu privire la faptul că la acea dată de 26.02.1998 a fost efectuată schimbarea regimului vamal din tranzit în definitiv pentru autovehiculul în discuție nu poate fi real invocată de nimeni si în nici un caz nu s-ar putea dovedii o asemenea situație.
A arătat că vătămarea intereselor sale financiare de către intimate este fără nici un temei legal si fără a exista nici o dovadă certă că ar fi încălcat o normă legală, emiterea titlului executor fiind evident eronată.
În concluzii a solicitat admiterea acțiunii constatând în nulitatea absolută a înscrisului ACT CONSTATATOR NR.490/A emis la data de 21.05.2002 de DIRECȚIA GENERALĂ A VĂMILOR - UNITATEA VAMALĂ NADLAC, anularea acestuia si a tuturor înscrisurilor emise subsecvente lui, ce constituie acte de executare silită fiscală a sa.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată a a solicitat să fie reținute în sarcina intimatei A. -D. TIMIȘOARA- DRVT- Biroul Vamal de Interior A..
În drept, a invocat art. 5. art. 966, art.968 cod civil ( vechi, valabil în cauză), Legea 16/1996 a Arhivelor naționale precum și cu Ordinul A. nr. 1547/03.06.2005, Decretul 337/198( valabil la data evenimentelor), art. 164 alin.2 din HG.626/1997, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României si celor înscrise in Declarația vamala de tranzit, art.99 din Codul vamal.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu înscrisurile reprezentând: Act constatator nr.490/A- față- verso, actele de identificare ale autovehiculului, DVTz 1820/14.02.1998, Copii după filele pașaport cu ștampilele aplicate la datele de 14.02.1998 și 22.02.1998, chitanța nr._/26.02.1998, adresa nr. 1752/2010 emisă de Biroul Vamal de Frontieră Dornești prin care se recunoaște existența chitanței nr._/26.02.1998, adresa nr._/10.05.2010 emisă de Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a vehiculelor - Instituția Prefectului Județului N., adresa nr.3549/25.04.2002 emisă de Biroul Vamal de Control și Vămuire la Interior Suceava către BVCVF Nădlac, Somație nr._/04.04.2014, procedură prealabilă, dovadă răspuns la procedura prealabilă.
Pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Timisoara, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilitatii actiunii in constatarea nulității absolute formulata de către reclamantul N. M. impotriva unui act administrativ fiscal emis de autoritatea vamală deorece pe calea unei asemenea acțiunii nu poate fi pusa în discuție valabilitatea actelor administrative fiscale emise de o instituție publica si nici valabilitatea titlurilor executorii raportat la motive, deoarece pentru acestea legea prevede o procedura speciala de contestare, procedura pe care reclamantul nu a înteles sa o folosească în termenul legal prevăzut de lege multumindu-se sa formuleze apărării de fond in cadrul contestațiilor la executare de-a lungul anilor, iar invocarea dispozițiilor din Codul Civil nu sunt incidente, deoarece în speța de fata sunt aplicabile dispozițiile OG. 92/2003, fiind vorba de creanțe fiscale.
Pe fond a solicitat obligarea contestatorului de a preciza obiectul acțiunii pentru a putea fi determinata instanța competenta, deoarece acesta formulează o cerere prealabila impotriva unui act administrativ fiscal in baza Legii 554/2004 iar apoi solicita constatarea nulității absolute a actului administrativ fiscal, anularea actului administrativ fiscal a formelor si actelor de executare silita subsecvente acestuia, ba susține ca este o acțiune in confirmare.
In fapt a arătat că reclamantul a introdus in tara in data de 14.02.1998 prin Biroul Vamal Nadlac un autovehicul pentru transport marfa marca Mercedes Benz 609, . WDB6680621NO14567, ocazie cu care a fost emisa Declarația Vamala de Tranzit nr.1820/14.02.1998, având ca titular de tranzit si transportator al mărfurilor pe N. M., iar biroul vamal de destinație fiind Suceava, cu termen de prezentare la data de l4.03.1998.Declaratia vamala de tranzit a fost emisa de autoritatea vamala având la baza urmataorele documente prezentate de reclamant:- Contractul de vânzare - cumpărare incheiat in tre Gerd Winter persoana fizica din Germania si M. N. persoana fizica cu domiciliul in România, localitatea București, .. 2.
Astfel in conformitate cu dispozițiile art. 164 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin H.G. 626/1997- obligația titularului de tranzit este următoarea ; „ în cadrul termenului stabilit, titularul tranzitului vamal este obligat sa prezinte mărfurile împreuna cu declarația vamala de tranzit sl documentele însoțitoare la biroul vamal de destinație,"
Dupa prezentarea titularului de tranzit la biroul vamal de destinație, conform art, 164 alin. 3 din Regulamentul de apalicare a Codului Vamal al României aprobai prin H.G. nr. 626/1997 va confirma biroului vamal de plecare primirea mărfurilor. Biroul vamal de destinație înregistrează mijlocul de transport si mărfurile prezentate si confirma biroului vamal de plecare primirea mărfurilor în termen de 3 zile.
Din corespondenta purtata de Biroul Vamal Nadlac cu Biroul Vamal Suceava, prin adresa nr.3549/25.04.2002 se comunica faptul ca declarația vamala de tranzit nr. 1820/14.02.1998 nu figurează in evidentele biroului vamal, drept pentru care in conformitate cu prevederile art.165 alin. 1 si 2 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin H.G. nr. 626/1997 Biroul Vamal Nadlac a perceput taxele vamale si drepturile de import devenite exigibile prin intocmirea actului constatator nr. 490/A/21.05.2002.
Art.165 Declarația vamala de tranzit vamal constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale si a drepturilor de import,in cazul in care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinație in termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri ori substituiri.
A arătat că Biroul vamal de plecare percepe taxele vamale si drepturile de import devenite exigibile potrivit alin 1 dupa ce a solicitat biroului vamal de destinație informații cu privire la sosirea mărfurilor tranzitate si a primit, în scris răspunsul acestuia.
Ca urmare, arată că afirmațiile reclamantului sunt nefondate, Biroul Vamal Nadlac a respectat prevederile legale, respectiv dispozițiile art.165 alin, 2 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin H.G. nr. 626/1997 in vigoare la momentul emiterii actului administrativ fiscal. In acțiune se învederează ca, culpa emitentului consta in existenta viciului privind procedura interna de informare cu Vama Dornesti.
Aceasta culpa nu exista deoarece Biroul Vamal Nadlac a purtat corespondenta conform art. 165 alin 2 din Regulamentul Vamal, cu biroul vamal de destinatei Suceava, birou vamal care figurează in Declarația vamala de tranzit nr. 1820/14.02.1998.
Fixarea unui termen de efectuare a regimului de tranzit si respectarea acestui regim de către titularul tranzutului sunt masuri care asigura respectarea disciplinei de efectuare a tranzitului si aduc un plus de siguranța in realizarea supravegherii vamale. Această obligație pe care titularul regimului de tranzit o are in conformitate cu prevederile art.99 din Codul Vamal al României aprobat prin Legea nr. 141/1997 nu a fost respectat,
Referitor la afirmația reclamantului cum ca operațiunea de tranzit nr. 1820/14.02.1998 deschisa la Vama Nadlac a fost încheiata de către acesta la Vama Dornesti, invederam instanței faptul ca din documentele anexate la plângere se observa ca Biroul Vamal Dorenesti este biroul vamal de destinație pentru o alta operațiune de tranzit deschisa la Biroul Vamal Petea in baza unei Declarații vamale de calatorii nr, 874/22.02.1998.
Documentele invocate, respectiv adresa nr. 1752/11.05.2014 a B.V Dornesti, adresa nr._/10.02.2010 a Serv. Public Comunitar Regim Peermise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor Piatra N. nu probează faptul ca titularul de tranzit si-a încheiat regimul vamal de tranzit acordat de B.V. Nadlac.
De asemenea reclamantul sutine ca nu mai avea calitatea de proprietar al autovehiculului introdus in tara prin Vama Nadlac, proprietar fiind de fapt persoana numita Viacesalav M.. Acesata afirmație este in contradicție cu informațiile care rezulta din documentele anexate la Declarația Vamala de Tranzit nr.1820/14.02.1998, respectiv contractul de vânzare cumpărare din 08.02.1998 prezentat organelor vamale din care rezulta ca, cumpărătorul autovehiculului este titularul de tranzit, domnul N. M..
Referitor la faptul ca in actul constator apare mențiunea ..scutit carantare O.C-. 77/13.12.1996 ", arată că aceasta se refera la faptul ca operațiunea de tranzit a fost scutita de la garantarea taxelor vamale pe perioada cat autovehiculul se afla in regim vamal de tranzit, nicidecum nu se refera la faptul ca autovehicoiul este scutit de taxe vamale la import si nu exonerează pe titularul de tranzit de respectarea obligațiilor legale care ii revin cu privire la încheierea regimului vamal de tranzit. Reclamantul facand confuzie intre regimul vamal de tranzit acordat de B.V. Nadlac si garantarea acestui tranzit pe de o parte si acordarea unei destinații vamale care se solicita de către declarant biroul vamal de destinație concomitent cu incheierea regimului vamalde tranzit.
In concluzie, așa cum rezulta din documente anexate, reclamantul are calitatea de titular al regimului vamal de tranzit, de cumpărător al autovehiculului si obligația pe care o avea era de a prezenta autovehiculului si declarația de tranzit emisa de BV. Nădlac B.V, de destinație Suceava si de a solicita acordarea unei alte destinații vamale e aprobată de către B.V. Suceava.
Din adresa 3549/25.04.2002 a B.V. Suceava rezulta ca declarația vamala de tranzit nu figurează inregistrata in evidentele acestui birou, drept pentru care,in conformitate cu prevederile legale, art.155 si art.165 din Regulamanetul Vamal al României aprobat prin H.G. nr.626/1997 biroul vamal de plecare Nadlac a perceput taxele vamale si drepl urile de import devenite exigibile prin intocmirea actului constatator nr.490/21.05.2002 pentru incasarea taxelor de import. Având in vedere cele menționate anterior consideram ca Acul Constatator nr.490/A/21.05.2002 a fost emisa in mod legal de către B.V.Nadlac,cu respectarea prevederilor legale in domeniu.
În concluzii a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibila .
În temeiul art. 411 alin. 2 Cod proc.civ.,a solicitat judecarea cauzei și în lipsa unui reprezentant al autorității vamale.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a formulat întâmpinare
prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii privind contestarea Somației nr._/04.04.2014 pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar, respectiv constatare nulitate act juridic.
In conformitate cu prevederile art. 399 vechiul cod proc civ coroborat cu art. 172 din O.G. 92/2003 privind Codul de Proc. Fiscală, împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare, însă având în vedere că reclamantul, deși nu aduce critici privind nelegalitatea Somației nr._/04.04.2014 sau al altui act de executare, solicită anularea Somației nr._/04.04.2014 și a tuturor formelor de executare silită întemeindu-și acțiunea pe art. 5 și art. 966 și 968 Vechiul Cod civil, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă în ceea ce privește constatarea nulității Somației nr._/04.04.2014 și a celorlalte acte de executare.
Cât privește celelalte acte de executare, pârâta invocă și excepția autorității de lucru judecat având în vedere că reclamantul a mai solicitat, pe calea acțiunii în justiție, anularea tuturor actelor de executare ce au format dosarul execuțional nr.2022 iar, prin decizia nr. 899/R/15.06.2011, irevocabilă, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ instanța a respins contestația la executare formulată de N. M. menținând actele de executare emise în dosarul execuțional nr. 2022 dosar ce are ca obiect executarea debitului în cuantum de 27.443 lei stabilit prin Actul constatator nr. 490/A/21.05.2002 si accesoriile aferente.
Anularea tuturor actelor de executare pretinsă de reclamant s-ar putea realiza doar cu nesocotirea efectului pozitiv al puterii lucrului judecat, lucru care contrazice regulile de drept care stau la baza soluționării unei cauze civile.
Potrivit art. 431 alin. (1) „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.", iar potrivit art. 430 alin. (1) „Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale sau asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată".
Pârâta a invocat și excepția tardivității contestației formulate împotriva Somației nr.
_/04.04.2014.
A arătat că, în conformitate cu prevederile art. 173 din O. G. 92/2003 privind Codul de Proc. Fiscală coroborat cu art. 401 vechiul cod procedură civilă, contestația la executare se face în termen de 15 zile de la comunicarea somației, în cauză Somația nr._/04.04.2014 fiind comunicată reclamantului N. M. la data de 11.04.2014, iar acțiunea a fost formulată de acesta la data de 29.12.2014, cu mult peste termenul imperativ prevăzut de legiuitor.
A mai arătat că atât Somația nr._/04.04.2014 cât și celelalte acte de executare emise pentru recuperarea debitului în cuantum de 27.443 lei stabilit prin Actul constatator nr. 490/A/21.05.2002 si accesoriile aferente conțin toate elementele prevăzute de legiuitor ca fiind obligatorii și sunt emise in baza unor titluri valabile, neanulate de către o instanță de judecată, motiv pentru care, executarea silită pornită de către autoritatea fiscală este temeinică și legală.
În concluzii, a solicitat admiterea excepțiilor invocate, respingerea acțiunii și menținerea actelor de executare întocmite de autoritatea fiscală ca fiind temeinice și legale.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinările pârâtelor prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în constatarea nulității absolute a unei operațiuni administrative, arătând că în acest mod înțelege să-și precizeze acțiunea la cererea expresă a intimatei A. -D. TIMIȘOARA- DRV" Interior A., și respingerea apărării formulate pe fondul cauzei ca fi eminamente nelegală.
Unul din argumentele prin care își motivează cererea de respingere a acestei excepții de inadmisibilitate este că spre deosebire de actul administrativ, care pro efecte juridice datorită manifestării de voință în acest sens a autorității publice emitente, faptul administrativ produce efecte juridice deși nu exist manifestare de voință în acest sens, iar operațiunile administrative, deși manifestări de voință ale autorităților publice, nu produc efecte juridice.
A mai arătat că importanța distincției între diferitele forme de activitate ale administrației publice apare din perspectiva efectelor juridice produse în mod direct, dar și a acțiunilor în contencios administrativ: astfel, doar actele administrative, contractele administrative și faptul administrativ denumit "tăcerea administrației"" pot fi contestate prin acțiune directă, nu și operați administrative.
Astfel, înscrisurile prin care se atestă anumite fapte juridice sau drepturi nu sunt acte administrative, ci doar operațiuni administrative. Legea poate unei autorități publice să emită un act administrativ numai după consultarea prealabilă a unei alte autorități publice, iar actul administrativ emis trebuie să fie în conformitate cu avizul astfel obținut, iar avizul conform fiind doar un element component al procedurii de elaborare a actului administrativ.
Reclamantul a precizat că acțiunea sa se referă în principal la constatarea nulității absolute ca urmare a unei erori de fapt a unui aviz conform emis de Biroul Vamal Suceava sub nr. 3549/25.04.2002, înscris care nu reprezintă un act administrativ fiscal ci este cert doar un înscris emis drept operațiune administrativă, conform pct. d) din considerațiile teoretice și care nu a produs efecte juridice prin el însuși. Precizează că, neavând caracterul unui act administrativ fiscal, orice considerații sau critici aduse caracterului său, privind legalitatea, forma sau fondul său nu se poate face pe calea contenciosului administrativ fiscal așa cum eronat solicită intimatele. Susține că actul administrativ decizie de impunere emis în temeiul unui aviz lovit de nulitate absolută, este un act administrativ inexistent. A mai arătat că invocarea lipsei de competență a instanței de drept comun în prezenta cauză nu a fost invocată explicit, ci doar implicit prin excepția inadmisibilității cererii, dar tocmai admiterea acestei excepții ar fi obligat instanța la cenzurarea competenței materiale, prin prisma faptului că instanța nu a fost învestită cu cenzurarea unui act administrativ fiscal în principal. A mai precizat că motivul principal al acțiunii sale este obligarea sa de a suporta achitarea unei sume foarte mari, cca_ lei, fără a avea nici ce mai mică vină. Arată că vina aparține funcționarului vamal care nu și-a îndeplinit obligațiile izvorâte din procedura de informare internă și a emis un înscris eronat, un aviz intern prin care în mod eronat a comunicat că nu a fost îndeplinită formalitatea de schimbare a regimului vamal de tranzit în cea de regim vamal definitiv, situație contrazisă de existența chitanței de achitare a taxei vamale precum și de adevărul incontestabil, certificat de poliția rutieră, ca autovehiculul a fost înmatriculat în județul N., după introducerea sa în țară. A arătat că instanțele de contencios fiscal nu au putut anula actul administrativ fiscal nefiind investite să analizeze înscrisul inițial.
În ceea ce privește apărările intimatelor pe fondul cauzei a arătat că intimatele încearcă să inducă în eroare instanța prin prezentarea unei situații de fapt în contradicției cu situația reală și dovezile existente. A arătat că regimul de scutire nu a fost numai pentru perioada aferentă regimului de tranzit vamal, dar și proprietarul autoturismului fiind repatriat beneficia de facilitatea de a fi scutit de la plata taxei vamale, și consideră că se încearcă minimalizarea faptului că nu a existat nici un motiv pentru care să nu se prezinte autovehiculul în vederea schimbării regimului vamal.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, prin prisma excepției invocată instanța reține următoarele:
Reclamantul N. M. a solicitat anularea actului constatator nr.490/A emis la data de 21.05.2002 de DIRECȚIA GENERALĂ A VĂMILOR - UNITATEA VAMALĂ NADLAC, înscris asimilat unei decizii de impunere, în temeiul căruia a fost emisă Somația de plată nr._/04.04.2014 comunicată la data de 10.04.2014, precum și anularea actelor întocmite ulterior în baza acestuia ca fiind nelegal întocmite. A arătat că autovehiculul marca Mercedes . WDB6680621NO14567 a fost înmatriculat la data de 13.04.1998 în județul N. cu numărul_, în baza înscrisului emis sub nr._/10.05.2010 de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului N., ceea ce dovedește cert că au fost achitate taxele vamale și a fost închis regimul de tranzit vamal deoarece nu era permisă înmatricularea în lipsa dovezii că aceste formalități au fost îndeplinite.
Ca urmare a acestor circumstanțe, începând cu data de 16.02.2004 când i-a fost transmis primul înscris, Somația nr. 5960, a fost neîntrerupt victima acțiunilor de executare silită fiscală a autorităților vamale, pentru recuperarea debitului în cuantum de 27.443 lei. Ulterior reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că obiectul acesteia îl constituie acțiunea în constatarea nulității absolute a unei operațiuni administrative, și că ceea ce solicită să fie anulat e un fapt nu un act.
Instanța constată că actul constatator nr.490/A din data de 21.05.2002 este un act administrativ fiscal emis de DIRECȚIA GENERALĂ A VĂMILOR - UNITATEA VAMALĂ NADLAC.
Potrivit prevederilor art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 „1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Față de aceste prevederi legale, instanța constată că nu este competentă material să soluționeze această cauză, urmând să admită excepția necompetenței materiale și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M.-Secția a II-a civilă, de contencios.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Drobeta T. S..
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul N. M. cetățean cu dublă cetățenie română și germană, având domiciliul permanent în Germania,_ Riesa, Kolonie 25, CNP_, cu domiciliul ales de corespondență în Tr.S., . M. și pe pârâtele A. - D. TIMIȘOARA cu sediul în loc.Timișoara ..9B, județul T., prin - DRVT BIROUL VAMAL DE INTERIOR A. cu sediul în mun. A.,Zona Industrială de Vest, ., jud. A. și A. - D. C. - ADMINISTRAȚIA FISCALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în mun. Drobeta T. S., . nr. 1, Jud. M., având ca obiect anulare act în favoarea Tribunalului M. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.I.P.
Tehnored. CEM
Cod operator 6497
M.C. 07 Mai 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1405/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1401/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
